Uniunea Europeană este pe punctul de a încheia o înţelegere care i-ar permite Ucrainei, un stat dependent energetic de Rusia, să importe gaze naturale din Vest, ceea ce i-ar reduce necesarul de importuri din Rusia, potrivit unor surse apropiate situaţiei, citate de The Wall Street Journal. Un astfel de pas ar netezi calea Ucrainei spre legături economice mai strânse cu Europa în pofida actelor de răzbunare ale Moscovei. Potenţiala înţelegere vine cu mai puţin de două săptămâni înaintea summitului de la Vilnius, unde liderii europeni vor discuta un acord de comerţ liber cu Ucraina.
În pregătirea evenimentului, oficialii europeni au căutat modalităţi de a reduce presiunile exercitate de Rusia asupra Ucrainei - precum un embargo privind produsele ucrainene - pentru a determina ţara să renunţe la apropierea de Europa. Moscova vrea Ucraina în propria uniune comercială, unde s-ar alătură altor foşti sateliţi sovietici.
Importurile de gaze naturale din UE prin Slovacia i-ar da Ucrainei acces la volume mari de combustibil mai ieftin decât cel vândut de Rusia.
Costul pe termen mediu al ratificării acordului comercial cu UE ar fi ridicat pentru Ucraina. Embargoul impus de Moscova a redus deja comerţul dintre Ucraina şi Rusia cu un sfert. Intrarea în spaţiul european de comerţ liber ar expune industria ucraineană competiţiei companiilor mai puternice din Vest.
Însă dacă nu reuşeşte să se apropie mai mult de UE, Ucraina ar putea deveni şi mai dependentă de Rusia, scrie The New York Times. Orice semn de ezitare din partea UE ar putea tenta Moscova să amplifice presiunile asupra Ucrainei.
Un impediment considerat major în calea Ucrainei spre Europa este întemniţarea fostului premier Iulia Timoşenko, care în opinia europenilor s-a făcut din motive pur politice.
Vastele resurse naturale ale Ucrainei au ademenit deja companiile din Vest
Dacă la nivel politic apropierea Ucrainei de Occident merge lent, în teren lucrurile merg mult mai repede. Kievul a semnat luna aceasta un acord potenţial de producţie în comun cu grupul american Chevron, prezent şi în România, pentru a explora şi exploata gaze de şist la Oleska, un câmp de 6.300 de kilometri pătraţi aflat în vestul ţării. Acesta este al doilea astfel de contract semnat de guvernul ucrainean. În ianuarie, Royal Dutch Shell, un grup anglo-oladez, a primit acordul pentru explorarea şi exploatarea câmpului Iuzivska, de 8.000 de kilometri pătraţi, aflat estul statului.
Însă Ucraina nu încheie afaceri privind doar producţia de gaze „neconvenţionale“. Guvernul discută un acord de partajare a producţiei cu un consorţiu condus de grupul american ExxonMobil pentru exploatarea unui câmp aflat pe coastele vestice ale Mării Negre. Înţelegerea ar putea fi parafată până la sfârşitul anului. Acest câmp de află în apropierea blocului românesc Neptun, unde Exxon şi OMV, din Austria, au descoperit anul trecut rezerve mari de gaze.
Kievul negociază, de asemenea, un acord de partajare a producţiei cu un consorţiu format din EDF, din Franţa, şi Eni, din Italia, pentru dezvoltarea unor rezerve aflate pe coasta estică a peninsulei Crimeea.
Ucraina, una dintre cele mai promiţătoare frontiere energetice ale Europei
Toate acestea fac din Ucraina una dintre cele mai promiţătoare frontiere energetice ale Europei şi reprezintă o modificare uriaşă a politicilor ţării faţă de străini. Chiar şi sub conducerea pro-occidentală de după Revoluţia Portocalie din 2004 companiile vestice aveau acces foarte restrâns la industria de petrol şi gaze naturale sau erau descurajate de mediul legislativ incert.
Viktor Ianukovici, care a devenit preşedinte în 2010, pare că are reţineri în a semna acordul de comerţ liber cu UE din cauza pretenţiilor oficialilor europeni. Însă el a dat dovadă de pragmatism în ceea ce priveşte deschiderea faţă de Occident a pieţei producţiei de hidrocarburi. Oficiali din industria de profil spun că legislaţia s-a îmbunătăţit semnificativ.
În multe privinţe, Kievul a avut puţine de ales. Gazele naturale au rămas combustibilul de bază pentru industria grea, iar importurile din Rusia alimentează 60% din consum. Dar după ce Ucraina i-a întors spatele Rusiei sub conducerea „portocalie“, Moscova a început să majoreze preţurile şi a tăiat livrările de două ori, în 2006 şi 2009, în urma unor dispute legate de preţ. Acordul prin care s-a pus capăt disputei din 2009 a lăsat Ucraina plătind unele dintre cele mai ridicate preţuri din Europa.
Două dintre celelalte state europene dornice să exploateze resursele proprii de gaze de şist, Polonia şi Lituania, sunt de asemenea dependente de gazele convenţionale cumpărate din Rusia şi resimt preţurile ridicate impuse de Moscova. Însă spre deosebire de Polonia, care şi-a redus substanţial în urmă cu doi ani estimările privind rezervele de gaze de şist, Ucraina este încă recunoscută ca ocupând locul trei în Europa la resurse de gaze neconvenţionale. Administraţia pentru Informaţie în domeniul Energiei din SUA a calculat că volumul rezervelor exploatabile se ridică la 1.180 miliarde de metri cubi. Ucraina a consumat anul trecut aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaze, iar producţia internă a însumat 20 de miliarde de metri cubi. Potrivit estimărilor guvernului, câmpul de la Oleska explorat de Chevron ar putea produce 8-10 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Eduard Stavytsky, ministrul energiei, a afirmat că dacă totul merge conform planului, cele două proiecte de gaze de şist şi proiectul offshore al Exxon ar putea ajunge în zece ani la o producţie cumulată de 20 de miliarde de metri cubi pe an, ceea ce ar dubla actuala producţie a ţării şi ar permite Ucrainei să acopere gradual din resurse proprii consumul intern, aflat în scădere.
Dezvoltarea proiectelor ar reprezenta o lovitură şi pentru monopolul rus al exporturilor de gaze Gazprom, Ucraina fiind unul din clienţii de bază ai grupului.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 20.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
