In fiecare an, Targul de Carte "Gaudeamus" invita una sau maimulte personalitati care polarizeaza aproape intreaga atentie apublicului si a presei. Acest fapt aduce prestigiu evenimentuluibucurestean.
Autori in voga, croiti din succese pe care mai apoi nici ei nusi le pot explica prea bine, laureati ai marilor premii literare(cu precadere, laureati ai Nobel-ului, premiu pentru care noi,romanii, am facut o mica-mare obsesie), autori care au starnituriase valuri de interes au fost prezenti de-a lungul timpului laBucuresti.
De fiecare data, cate un eveniment intern a adus in prim-plan sialti eroi ai zilei, nu neaparat din lumea literelor. Multepersonalitati politice au folosit Targul ca pe o baie (electorala)de multime. Vedetele autohtone si-au taiat si ele o felie dintortul popularitatii conferite de un asa eveniment, lansandu-sicartile proprii sau girand cu prezenta lor autori-prieteni.
Anul acesta, Salman Rushdie a fost vedeta indiscutabila a Targuluide Carte de la Bucuresti. Prezenta lui a fost descrisa pas cu pas,inclusiv de catre Ziarul de Duminica, asa ca nu vreau sa mai spun odata ce s-a spus despre el. Intr-o buna masura, "cel mai vanatscriitor de pe planeta" a tinut sa infirme aceasta imagine: a fostlejer, n-a avut garzi de corp, s-a dovedit grijuliu si atent cupresa, as spune chiar fara restrictionari, acordand cu destulalarghete declaratii si interviuri, apoi a dat o fuga pana la Bran,probabil pe urmele lui Dracula.
Herta Muller a fost si ea la Targ. Dar numai cu cartile. Grijulii,nici editorul, nici vorbitorii de la lansare nu au suflat vreovorba despre absenta recentei premiate cu Nobel, asa ca in rolulHertei Muller s-a aflat... Oana Pellea, care a citit, expresiv,cateva fragmente. Daca inteleg reticenta editorilor, nu intelegvolta lingvistica a presei care a vorbit despre faptul ca (HertaMuller) "si-a lansat la Bucuresti" etc. etc. In spiritul adevaruluiar fi functionat propozitia "i s-a lansat la Bucuresti...". Pentruca, vorba (pe dos) a lui Lapusneanu, "daca eu nu va vreau, voi mavreti".
In fine, Nicolae Manolescu a fost sarbatorit de catre EdituraParalela 45, la implinirea a 70 de ani de viata, cu trei aparitiidespre opera (si oarecum viata) criticului.
In umbra acestor evenimente, s-au petrecut doua momente care ar fimeritat luminate din plin de atentia, reverenta si respectulintregului public de la Gaudeamus. Este vorba despre doua marispirite ale culturii romane: Mihai Sora si Mircia Dumitrescu, dinpacate rar puse in lumina si valoare. La lansarea cartii lui LeonidDragomir "Mihai Sora - O filosofie a bucuriei si a sperantei" auparticipat poate numai acei profunzi cunoscatori si pretuitori aifilosofului care a implinit de curand 93 de ani, in timp ce lastandul unde Mircia Dumitrescu isi prezenta cartile-opere de artaera mereu o liniste mai degraba indiferenta decat pioasa. Nu estemomentul si nici locul de a detalia ce cred eu ca ii uneste si inacelasi timp ii face unici pe cei doi in cultura noastra. Remarcinsa la amandoi motorul creatiei: bucuria, bunatatea sinadejdea.
Inchei citandu-l pe Mihai Sora: "Eu as spune ca am o multime deintrebari mereu altele, dar nu le-as numi incertitudini. La temeliafiintei mele ganditoare, si as prefera sa mladiez cumva acestcalificativ teapan si pompos prin recursul la un dublu adjectiv:simtitoare-ganditoare; deci la temelia acestei alcatuiri vibrantesta o mare certitudine, pe care un verb fundamental in vocabularulomenirii o sustine: verbul a fi. Stiu ca sunt. Slab. Batut devanturi. Putand, la limita, sa nu fiu. Ba chiar sunt sigur defaptul ca nu voi mai fi."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
