Business Internaţional

Sicriele de aur ale executivilor americani: companiile platesc zeci de milioane de dolari urmasilor directorilor si presedintilor

13.06.2008, 19:26 25

De exemplu, daca Eugene Isenberg, CEO-ul in varsta de 78 de ani al Nabors Industries, ar muri azi, Nabors ar datora urmasilor sai plati "compensatorii" de cel putin 263,6 milioane de dolari (170 mil. euro), o suma mai mare decat castigurile inregistrate in primul trimestru de compania de servicii petroliere, scrie The Wall Street Journal.
Multe alte companii ofera directorilor lor pachete generoase de beneficii, denumite informal si "sicrie de aur" in caz de deces. Unele companii promit plati compensatorii postume uriase, pensii foarte mari sau chiar acordarea in continuare a salariului si primelor ani la rand dupa decesul directorului executiv.
CEO-ul Lockheed Martin nici nu a trebuit sa moara ca sa primeasca un beneficiu postum, compania platindu-i suma de aproximativ un milion de dolari in martie.
Beneficiile postume nu au aparut recent, insa pana de curand valoarea acestora era adesea imposibil de determinat. In urma unei schimbari a unei reglementari federale puse in aplicare cu 18 luni in urma, companiile trebuie sa precizeze cu mai multa exactitate ce se obliga sa plateasca directorilor executivi in cazul in care acestia parasesc compania sub diverse circumstante.
Decesul unui CEO sau presedinte este adesea un eveniment traumatizant insa criticii sistemului de compensatii spun ca nu exista nici un motiv ca principiul platii in functie de performanta sa fie lasat deoparte.
Companiile sustin necesitatea acestei practici, spunand ca trebuie sa protejeze familia unui director in cazul decesului neasteptat al acestuia.
Acestea remarca in acelasi timp ca beneficiile sunt adesea negociate ca parte a unui pachet de plati cu mai multe componente. In multe cazuri, spun avocatii din acest sector, beneficiile postume sunt o forma de compensatie amanata. Companiile spun adesea ca una dintre menirile pachetelor de plati este aceea de pastrare a directorilor.
Dar "daca directorul a murit, cu siguranta nu-l mai poti pastra", spune Steven Hall, consultant din New York.
Hall spune ca beneficiile postume au devenit un subiect mai controversat in ultimii ani: "Actionarii spun 'De ce sa completam un cec generos pentru un CEO care a fost tot timpul bine platit?'. Ar fi trebuit sa-si faca asigurare de viata".
In cazul multor companii, decesul unui director de top chiar este urmat de plata unei asigurari consistente catre urmasii acestuia.
O polita de asigurare de viata de 3 milioane de dolari este numai o parte a beneficiilor postume pe care XTO Energy le ofera CEO-ului sau, Bob Simpson. Daca acesta ar fi murit pe 31 decembrie, XTO ar fi oferit urmasilor sai o "prima" de 111 milioane de dolari. Optiunile pe actiuni le-ar aduce urmasilor lui inca 20,5 milioane de dolari.
Un acord de acordare a salariului dupa moarte a fost recent anulat in cazul Comcast. Ralph J. Roberts, presedintele comitetului executiv al companiei, ar fi primit salariul anual de 2 milioane de dolari cinci ani dupa moartea sa.
Comcast a anulat acordul in urma criticilor exprimate de un actionar important, Chieftain Capital Management. Totusi, pe 31 decembrie Roberts avea inca dreptul la beneficii postume in valoare de 87 de milioane de dolari.
Comcast va plati totusi salariul fiului lui Roberts, CEO-ul Brain L. Roberts, timp de cinci ani dupa moartea sa, cat si prima pe cinci ani, suma fiind evaluata la peste 60 de milioane de dolari pe 31 decembrie.
In plus, CEO-ul ar primi inca 223 de milioane de dolari de la fondul de asigurari, dar si alte plati, a caror valoare s-ar fi situat la 14 milioane de dolari daca acesta ar fi decedat in ultima zi a anului trecut.
"Platile sunt deja destul de mari. Nu credem ca este necesar sa le acordam plati mai mari cand mor", a declarat Glenn Greenberg, partener in cadrul Chieftain Capital.
David Cohen, vicepresedinte executiv in cadrul companiei, considera ca acordarea salariului si primei timp de cinci ani dupa moartea CEO-ului este o procedura "corecta si rezonabila".
Consultantii din domeniu au descoperit unul dintre cele mai vechi cazuri de acordare de beneficii postume. Este vorba despre Armand Hammer din cadrul Occidental Petroleum. Conform contractului, acesta urma sa primeasca salariu pana la varsta de 99 de ani, indiferent daca traia sau nu. Hammer a murit la varsta de 92 de ani in 1990.
Conform unui studiu recent realizat in randul a 93 de companii importante, 17% dintre acestea au oferit beneficii postume directorilor executivi in 2006, in timp ce 40% le-au oferit acestora asigurari de viata platite de companie.
O conditie neobisnuita este inclusa in contractul CEO-ului companiei Plains Exploration & Production, James C. Flores. Daca acesta moare in timpul mandatului, urmasii sai vor primi o suma uriasa de pe urma unui pachet de actiuni supuse anumitor restrictii, pachet pe care nu l-a primit inca. Boardul companiei i-a promis lui Flores 300.000 de actiuni supuse unor restrictii anual pana in 2015. Daca Flores ar fi murit la sfarsitul anului trecut, urmasii lui ar fi primit actiuni timp de sapte ani: 2,1 milioane de actiuni evaluate in acel moment la 113 milioane de dolari.
Daca Flores ar fi murit pe 31 decembrie, ar fi existat si alte beneficii, in valoare de 53 de milioane de dolari.
In cadrul unui interviu, el spune ca a incheiat acest acord cand pretul actiunilor companiei reprezenta o optime din pretul actual. Flores a mai spus ca acest acord ii ofera un impuls permanent sa se concentreze asupra pretului actiunilor companiei.
Lockheed Martin a renuntat recent la beneficii postume, dar le-a acordat totusi directorilor sumele respective.
Jeffrey Adams, purtator de cuvant al companiei, spune ca aceasta a renuntat la plan ca parte a eforturilor de eliminare a programelor de compensatii care nu se bazeaza pe performante. Cat despre motivul pentru care compania a acordat un beneficiu postum unui director inca in viata, Adams spune ca Lockheed a "considerat ca trebuie sa-i recompenseze pe directorii care s-ar fi asteptat sa fie eligibili pentru beneficii dupa pensionare".
Companiile incheie adesea acorduri prin care directorii executivi se angajeaza sa nu se alature unei companii rivale dupa ce pleaca. Shaw Group i-ar plati CEO-ului James M. Bernhard 17 milioane de dolari "ca sa nu concureze cu noi pe o perioada de doi ani dupa ce acesta paraseste compania".
Acordul ar fi valabil chiar si in eventualitatea decesului directorului. In cazul Nabors, Isenberg este unul dintre directorii cel mai bine platiti din Statele Unite. Din 1992 pana la sfarsitul anului trecut, el a primit peste 500 de milioane de dolari.
Un purtator de cuvant al companiei, Denny Smith, a declarat ca valoarea beneficiilor postume acordate lui Isenberg a crescut pentru ca aceasta este legata de performanta companiei. Valoarea ridicata a acestor beneficii a sporit tensiunile din sala de consiliu in ultimii ani, conform unor surse familiare cu situatia. Actionarii spun ca directorii incearca sa renegocieze pachetul, insa nu au reusit sa ajunga la o intelegere cu Isenberg.
Purtatorul de cuvant al companiei a negat existenta unor astfel de dispute.
Acesta a aratat ca directorii lucreaza la renegocierea contractului si spera sa ajunga la o intelegere care sa fie in interesul actionarilor companiei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO