ZF English

Bani adevarati din lupta cu minciuna

08.05.2001, 00:00 19



Muzica lui Sting razbate incet din boxele computerului, la birou nu e deocamdata nimeni, iar dincoace de birou se afla un fotoliu conceput parca pentru jocurile pe calculator din filmele SF, unde jucatorul se conecteaza la lumea virtuala cu trup cu tot, prin cabluri si fire al caror rost profanii nu-l inteleg.

Este vorba, intr-adevar, de un fel de joc, numai ca de rezultatul lui nu depinde accesul la cele mai tari secrete ale scenariului virtual, ci accesul la cele mai bine ascunse amintiri ale unor oameni care vor sa dovedeasca lumii ca nu mint.

Cel ce ii conduce prin "nivelurile" jocului pe oamenii din fotoliu este patronul primei firme private din Romania al carei obiect de activitate sunt testarile cu detectorul de minciuni - Polygraph Test, infiintata in august anul trecut.

Timp de 16 ani, psihologul Adrian Mihail Coman a lucrat in Politie cu poligraful si s-a straduit sa demonstreze eficienta unui asemenea instrument alaturi de metodele clasice de identificare a infractorilor.

La inceput, Coman era "prostul cu aparatul", fiindca in destule cazuri detectorul de minciuni nu confirma ceea ce indicau celelalte probe; in timp, insa, s-a dovedit ca poligraful poate avea dreptate chiar atunci cand restul probelor il contrazic.

"A fost un caz de crima cand un suspect care a trecut cu bine testul poligrafului a intrat in inchisoare pe baza altor probe si a trebuit sa treaca destui ani pana cand adevaratul vinovat sa fie descoperit si dovedit", spune Coman.

Care e raportul intre testul poligrafului si celelalte probe admisibile in justitie? "Detectorul de minciuni poate releva autorul unei infractiuni indiferent cat timp a trecut de la comiterea ei.

Martorii pot sa uite, dovezile materiale se distrug, dar mintea celui vinovat n-o uita niciodata. Aici nu se prescrie nimic", afirma psihologul.

Explicatia e ca testul face apel la memoria de lunga durata a subiectului, unde sunt stocate definitiv informatiile esentiale, despre evenimentele iesite din comun sau unice, pe care subiectul nu le mai uita pana la moarte.

Spre deosebire de aceasta, in memoria de scurta durata intra informatiile banale despre actele de zi cu zi, informatii care se sterg rapid, din cauza inutilitatii lor.

Mecanismul poligrafului exploateaza potentialul conflict dintre adevarul informatiilor stocate in memorie si minciuna pe care o spune subiectul daca are interes sa ascunda acest adevar.

Contradictia dintre raspunsul formulat de creier si raspunsul exprimat determina cresterea secretiei de adrenalina si modificari fiziologice involuntare, de la puls, respiratie si presiune sanguina pana la miscari ale muschilor si transpiratie.

Variatia parametrilor fiziologici monitorizati separat de componentele poligrafului este inregistrata grafic (pe hartie, in cazul aparatelor analogice, sau intr-un fisier de computer, in cazul celor digitale), apoi graficele rezultate sunt interpretate, pentru ca in final sa se faca si calculul procentului de eroare (calcul posibil numai in cazul anumitor tipuri de poligraf computerizat, asa cum este si cel al lui Coman).



Manuale de pacalit poligraful

Popularizat la noi mai degraba din filmele americane, detectorul de minciuni n-a avut o soarta mai buna nici in filmele cu pricina.

Adrian Coman, membru al Asociatiei Americane Poligraf (APA), spune ca a discutat cu experti americani despre modul cum soap-uri ca "Santa Barbara" prezinta scene fanteziste unde subiectul profita ca examinatorul a iesit din camera si isi modifica la repezeala propria fisa cu rezultatul testului, apasand pur si simplu pe cateva butoane.

"Expertii respectivi mi-au spus ca au adresat producatorilor filmului un protest oficial, pentru ca o astfel de prezentare degradeaza imaginea tehnicii poligraf. Nu e de mirare ca pe Internet se vand manuale care isi propun sa te invete cum sa pacalesti detectorul de minciuni", reflecteaza Coman.

Dar poate fi inselat detectorul de minciuni? Multi sustin ca isi pot controla reactiile astfel incat sa-l insele; pe web exista, intr-adevar, nu putine indreptare cu metode de autocontrol, care sfatuiesc subiectul fie sa-si contracte sfincterul anal in timpul testului, fie sa-si muste limba, sa-si regleze respiratia sau sa-si imagineze situatii extreme, ca sa-si provoace artificial emotii puternice.

Adrian Coman sustine insa ca atat examinatorul - cel care pune intrebarile - cat si aparatul sesizeaza asemenea tentative, iar cei ce au asemenea pareri n-au facut niciodata un test.

"Dupa atatia ani de experienta, eu personal nu am reusit niciodata sa pacalesc aparatul. Autocontrol? Da, am avut si un subiect care si-a controlat pulsul si respiratia; aparatul a monitorizat insa modificarea nefireasca a functiilor biologice, iar rezultatul n-a putut fi influentat. Omul era, cert, nevinovat, iar la sfarsitul testului a recunoscut ca este yoghin si ca a incercat sa-si aplice o tehnica de relaxare".

Studiile Institutului Poligraf din cadrul Departamentului American al Apararii arata ca procentul rezultatelor corecte obtinute la teste, in cazuistica serviciilor secrete americane din ultimii 31 de ani, este de 96-98%, iar erorile sunt determinate fie de lipsa instruirii examinatorului, de folosirea incorecta a unor echipamente, de intrebari inadecvat formulate, de evaluarea inexacta a starii fizice si emotionale a subiectului sau de interpretari gresite ale datelor din poligrame.



Scene de thriller inutil

La toate capitolele care tin de examinator, Adrian Coman sustine ca Romania sta bine, iar expertii romani sunt apreciati in strainatate.

Toti cei ce se pregatesc pentru aceasta activitate trebuie sa fie absolventi de Psihologie, sa fi facut un an de stagiu intr-un laborator de detectie a comportamentului simulat si apoi sa obtina un atestat special.

"Poti sa nu obtii atestatul, fiindca n-ai inclinatie pentru munca asta, n-ai suficienta elasticitate sau organizare in gandire sau nu te pricepi sa vorbesti cu oamenii, sa te adaptezi nivelului de intelegere al fiecaruia", spune expertul.

La Polygraph Test, impreuna cu el lucreaza doi "ucenici", singurii ramasi din "cei multi care au trecut pe aici". Ei nu opereaza inca singuri teste, ci doar participa la interpretarea biodiagramelor.

Acum, in toata tara exista 15 laboratoare de detectie a comportamentului simulat, coordonate de Inspectoratul General al Politiei si se poate vorbi despre o scoala romaneasca de experti in domeniu.

Adrian Coman este presedintele Asociatiei Romane Poligraf, care are cam 30 de membri - experti in testari poligraf, procurori, juristi, medici legisti (intre care si Vladimir Belis,fostul director al Institutului de Medicina Legala).

Exista insa o problema. In tari ca SUA sau Israel, uzul aparatului in politie si in serviciile secrete s-a dezvoltat in paralel cu exploatarea lui in folosul sectorului privat.

In Romania insa, detectorul de minciuni a functionat din 1974 exclusiv in serviciul IGP - Institutul de Criminalistica, iar cetateanul de rand n-a aflat niciodata mare lucru despre folosirea acestui aparat.

Urmarea a fost ca ideea de poligraf a ajuns sa se identifice la nivelul publicului cu cea a urmaririi criminalilor si, in ultima instanta, sa capete toate conotatiile sumbre legate de atingerea cu aparatul represiv al statului.

"Anul trecut a venit la noi un regizor sa faca un film despre perioada regimului comunist, in care unul din personaje urma sa faca un test cu detectorul de minciuni.

Nu numai ca personajul intra la test zapacit de groaza, cu mainile aproape schilodite de catuse si batut in ultimul hal, dar in timpul testului, in camera trebuia sa se perinde diverse persoane care sa vorbeasca in gura mare si sa-l ameninte pe tip", evoca dezgustat Coman, adaugand ca s-a opus turnarii unei asemenea scene.

"Niciodata nu s-a procedat asa. Sub nici o forma, in camera unde se efectueaza testul nu are voie sa fie prezent in afara de subiect altcineva decat examinatorul. Iar testul nu se efectueaza decat daca subiectul este sanatos fizic si psihic si liber de stres", precizeaza acelasi.

Cu o asemenea imagine, nu e de mirare ca multi considera poligraful un soi de instrument de tortura, care daca nu produce durere sau nu electrocuteaza de-a dreptul, in tot cazul ajunge sa bage in aceeasi oala oameni cu reputatie nepatata si feluriti criminali, talhari si violatori.

Daca insa pentru testarea cu detectorul Politiei e obligatorie existenta unei reclamatii penale, cine apeleaza la un detector de minciuni particular o face inclusiv in cazuri ce nu ajung sa faca obiectul unor reclamatii la Politie - probleme de sinceritate intre soti sau rude, litigii civile, probleme de sinceritate intre patroni si angajati sau intre parteneri de afaceri.



Cum sa-ti dovedesti nevinovatia

Folosirea testului cu detectorul de minciuni pentru cauze din afara sferei penale a parut initial destul de ciudata chiar si pentru patronul firmei.

"Imi venea sa rad gandindu-ma la un titlu de presa care vorbea despre descoperirea infidelitatii conjugale cu detectorul de minciuni; realitatea a fost ca am avut o multime de clienti cu probleme serioase in domeniu. Au fost cupluri care au plecat de aici fericite, dar si altele care au luat drumul tribunalului, pentru divort", spune Adrian Coman.

El insista ca detectorul de minciuni trebuie sa fie privit ca un instrument de demonstrare a nevinovatiei, atata vreme cat in strainatate este folosit pe scara larga de avocati pentru "inocentarea" clientilor lor, iar pentru orice suspect fara vina, testul reprezinta uneori singura cale de a demonstra ca a fost banuit pe nedrept.

Astfel se explica ideea unui tip care a venit la Polygraph Test din proprie initiativa, ca sa-i produca sefului lui, care il banuia ca i-ar fi furat un ceas de mare valoare, o dovada ca nu el a furat obiectul.

Asemenea cazuri sunt rare, totusi, mai frecvente fiind situatiile cand oamenii se considera jigniti de faptul ca sunt supusi testului sau se tem ca totul a fost "aranjat" ca sa li se impute fapte pe care nu le-au comis.

Testul nu poate fi efectuat, insa, decat daca potentialul subiect semneaza o declaratie de consimtamant. Decizia de acceptare sau de refuz al testului o ia in urma unui interviu in cursul caruia examinatorul ii prezinta metodologia si ii face cunoscute toate intrebarile ce urmeaza sa-i fie puse.

Potrivit lui Coman, daca omul accepta testul, nu inseamna ca acceptarea e automat indiciul unei constiinte curate, dupa cum nici starea de spirit agitata in momentul sosirii la test nu-i poate indica in vreun fel vinovatia.

"Am avut infractori care cereau singuri sa le fie repetat testul, in speranta ca doar-doar vor insela detectorul. Dupa ce aflau rezultatul ramaneau la fel de calmi, pareau chiar sa fie chit cu aparatul: asta e fapta mea, m-ai facut!", isi aminteste patronul.

La polul opus s-a aflat un preot suspectat de crima si care a venit foarte nelinistit la test. "A trecut testul cu bine si l-am intrebat de ce a fost, totusi, atat de agitat; mi-a raspuns ca nu din cauza cazului, unde n-avea nici o vina, ci fiindca era homosexual si se temea sa nu se afle asta", spune Coman.

Aceasta e insa alta discutie, despre intrebarile care se pun la test: daca un individ e suspectat concomitent ca a vandut secrete ale firmei unde lucreaza si ca a furat un obiect al sefului, detectorul discerne daca intr-unul din cazuri e vinovat, iar in celalalt nu.



In asteptarea concurentei

Proaspatul om de afaceri e deja usor excedat de numarul comenzilor si ajunge din ce in ce mai rar sa-si vada familia. Crede ca pe piata exista loc suficient de concurenta si ca ar fi bine ca ea sa apara, dar numai daca eventualii posesori de detectoare particulare vor fi profesionisti si vor avea echipament tehnic de calitate - conditii destul de greu de indeplinit.

Cei doi "ucenici" ai lui sunt platiti "bine", iar judecand dupa apartamentul luxos pe care firma l-a achizitionat pentru sediu la etajul al 12-lea al unui bloc din centrul Capitalei, e de presupus ca e vorba de o afacere rentabila.

"Dar n-ar trebui sa priveasca nimeni treaba asta ca pe o afacere ca oricare alta. Poti sa-ti iei de pe Internet un poligraf la mana a doua, dar daca il folosesti la intamplare sau dupa ureche, nu e numai imoral, fiindca te joci cu destinul omului, dar iti tai singur craca de sub picioare; cui a dat gres o data nu-i mai calca nimeni pragul".

Poligraful computerizat l-a cumparat cu circa 13.000 de dolari de la firma americana Lafayette Instrument, una din cele mai importante din lume in domeniu.

Aparatul are licenta de export si aviz de functionare de la APA, fara de care nu ar fi fost livrat in Romania. Pentru folosirea aparaturii, Adrian Coman a urmat cursurile specifice de pregatire organizate de Lafayette Instrument.

In plus, ca alternativa sau "supliment" pentru poligraf, a cumparat de la compania israeliana Trustech un detector de stres in voce, Truster Pro, deocamdata unic la noi in tara, cu care sinceritatea partenerului de afaceri sau a angajatului se determina prin analiza unei serii de parametri vocali fie online, chiar in cursul discutiei, fie pe baza inregistrarii vocii.

Dincolo de mandria de a avea asemenea scule, placerea cu care patronul zaboveste in camera cu fotoliu si computer se datoreaza indiscutabil pasiunii de-o viata de a lucra impreuna cu masinaria de luptat cu minciuna.

"Vedeti, de-asta e la etajul 12 si are doua randuri de geamuri, pentru ca zgomotul de afara sa nu ajunga aici si sa nu streseze subiectul", zice el. ai tot ar mai spune, in timp ce muzica lui Sting continua sa razbata incet din computerul poligrafului.



Comenzi pentru teste cu poligraful particular - luna martie

suspiciuni impotriva angajatilor din companii (48 de cazuri)

verificarea periodica a angajatilor (31 de cazuri)

sustrageri din companii (30 de cazuri)

scurgeri de secrete din firme sau banci (27 de cazuri)

fraude interne in societatile de asigurari (14)

suspiciuni impotriva angajatilor din banci (11)

testarea manuitorilor de valori din banci (9)

dubii legate de operatiunile electronice din banci (8)

testarea angajatilor din societatile de paza (16)

verificarea infidelitatii conjugale (12)

litigii civile (6)

inocentarea de catre avocati a clientilor (4)

verificarea corectitudinii licitatiilor (2 cazuri)



Pentru un test, tariful este de 20 de dolari pe ora, rezolvarea unui caz ajungand in total la circa 100 de dolari.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO