Aflati in spatele producatorilor de mezeluri, importatorii de aditivi, condimente, fosfati si tehnologie pentru industria carnii din Romania inca mai cred ca a lucra in domeniul alimentar presupune o anumita stabilitate.
Ei viseaza la intrarea Romaniei in UE si intre timp, se lupta cu "apetitul" autoritatilor pentru buletinele de analiza, care, daca nu ar fi conditionat de taxe puternic "condimentate", ar putea trece drept un banal exces de zel mioritic.
Infiintata in 1992, cu capital integral romanesc, privat, compania Ion Mos are ca obiect de activitate importul de condimente, aditivi alimentari, membrane naturale, echipamente, utilaje si accesorii pentru industria carnii.
"A inceput ca o mica afacere de familie, dintr-o idee a mamei mele. Inainte de Revolutie, acest domeniu era acoperit de intreprinderile de comert exterior, iar cand sistemul s-a prabusit, acestea s-au gasit in imposibilitatea de a mai face fata cerintelor pietei.
Astfel ca aparitia firmei noastre a coincis cu debutul unui proces in urma caruia piata a evoluat de la producatori proprietate de stat in proportie de 100%, la producatori particulari, in aceeasi proportie", povesteste Dragos Caragui, managerul firmei.
Muntele care merge la Mahomed
Ion Mos livreaza en-gros fabricilor de mezeluri din toata tara aditivi, condimente clasice, amestecuri si fosfati. "Nu ne limitam insa la a fi niste simpli furnizori de materii prime, ci realizam, concepem si eficientizam tehnologia de utilizare a produselor, retetele de fabricatie, etapele, procesele termice", precizeaza Dragos Caragui.
Conform managerului, in ciuda problemelor macro si microeconomice, sectorul industrializarii carnii s-a caracterizat in ultimii ani printr-o oarecare stabilitate si a consemnat o crestere sub aspectul investitiilor semnificative si al patrunderii unor investitori strategici.
"In contextul faramitarii pietei - si ma refer la faptul ca, in locul a doi mari producatori de stat, in fiecare judet au aparut cateva zeci de producatori mici si medii - noi am fost nevoiti sa gasim mijloacele prin care sa ne impunem".
Un producator de mezeluri mare, cu o retea de distributie nationala, spune Caragui, nu are probleme in a se aproviziona dintr-un alt oras, dar un producator mic sau mediu, care nu dispune de un departament de aprovizionare, este interesat sa gaseasca solutii in zona de acoperire.
Practicand un adaos mic la preturile furnizorilor si reinvestind constant profitul, ca "singura sursa de dezvoltare", Ion Mos a ajuns in 2000, de la o micuta afacere de familie, la o cifra de afaceri de 3.585.610 dolari, 40 de angajati si o retea de puncte de lucru in 9 orase - Brasov, Timisoara, Alba-Iulia, Ramnicu-Valcea, Constanta, Pascani, Targu-Secuiesc, Baia Mare, fiecare cu cate un depozit si o masina de marfa pentru distributia locala.
"Anul acesta, la sfarsitul lunii iulie, vanzarile au depasit deja valoarea totala pe anul trecut, iar prognoza pe care am realizat-o prin metoda mediilor trimestriale ne face sa speram intr-o dublare a vanzarilor in anul 2001 fata de 2000".
Furnizorii firmei sunt Indasia Gewwurzwerk, Germania, pentru aditivi si condimente, Protein Technologies International din Belgia, pentru proteina de soia, Western Fabric Ltd, Pakistan si Bierhalter-Germania, pentru membrane naturale, Bige Holding, Ungaria si Europhos din Belgia pentru fosfati. Ion Mos are in prezent un numar de 800 clienti constanti.
Concurenta, software si amestecuri de condimente
Despre concurenta, managerul vorbeste deschis, pentru ca, in opinia sa, problemele in domeniu sunt de o cu totul alta natura: "Concurenta este destul de puternica. Eu apreciez ca sunt trei firme de varf, care au reusit sa-si faca o distributie la nivel national, sa aiba puncte de lucru in toata tara si o gama de produse cat mai completa. Suntem noi, Ion Mos, Rollit Prodimex tot din Bucuresti si Darimex Agroprodex din Arad".
"Spre deosebire de ei, cred ca noi avem in acest moment doua avantaje: un sistem informatic foarte modern si un departament tehnic format din oameni cu experienta in industria carnii, toti absolventi ai facultatii de Industrie Alimentara".
In acest domeniu, precizeaza Dragos Caragui, nu este suficienta vanzarea efectiva a produsului; Ion Mos si-a dezvoltat suportul tehnologic necesar realizarii de teste, demonstratii si experimente la sediul clientilor. "In plus, software-ul pe care l-am instalat ne permite sa obtinem informatii extrem de importante, in timp real, cu privire la piata si la evolutia intregii noastre activitati, in general.
De exemplu, putem constata cu precizie si rapiditate atunci cand un anumit client inceteaza sa mai cumpere un anumit produs. Informatia este transmisa imediat la departamentul tehnic, care preia problema, o discuta cu clientul si intervine".
Afacere cu gust de boia
In ceea ce priveste problemele, acestea sunt generale si tin in principal de legislatia in vigoare. "Una dintre ele o constituie insusi sistemul bancar si mai precis, creditele. In Romania nu poti sa pui un proiect bun pe masa unui bancher pentru a obtine un credit, daca nu ai proprietati cu care sa garantezi. Pentru o firma mica, creditele pur si simplu nu exista!", spune Caragui.
Dincolo de problema creditelor, formalitatile de import si analizele de calitate si conformitate ale produselor pot fi caracterizate, in opinia managerului, cel mai succint de doua cuvinte: mita si arbitrariul.
"Daca eu import un produs in fiecare luna, produs ale carui caracteristici nu se schimba timp de zece ani, trebuie sa fac toate analizele de fiecare data, la un singur laborator care este recunoscut de autoritati - in cazul meu Laboratorul Central. De multe ori ei nici macar nu repeta analiza, ti-o cer pe cea a producatorului si copiaza datele; este simpla birocratie", spune Dragos Caragui.
Pentru a-si risipi orice urma de indoiala in aceasta privinta, el a mers pana la a face un "test", pe care-l povesteste cu un soi de resemnare: "Am dus la analiza in locul unui colorant, boia, ca sa vad ce se intampla, daca sesizeaza cineva.
Nu s-a intamplat, s-au uitat numai la culoare, au scris si-au trecut data. Deci nu se face nici un fel de test, ci doar ti se iau banii. Pentru ca o analiza care costa 50.000 a ajuns la 400.000 peste noapte, fara nici un fel de justificare, cresterea dolarului sau altceva. Tu platesti analizele de fiecare data, dar este o gluma ceea ce se intampla".
Faptul ca Laboratorul Central, autorizat de Ministerul Agriculturii, face sau nu face efectiv analize scump taxate nu este un amanunt care sa-l preocupe pe Constantin Baciu, seful Directiei Standarde din ministerul sus-numit.
In opinia acestuia, orice incident legat de aditivii alimentari poate fi pus pe seama procesului - inca nefinalizat - de armonizare a legislatiei romanesti cu directivele Uniunii Europene in domeniu. "In acest proces suntem implicati alaturi de Ministerul Sanatatii si de Agentia Nationala Sanitar-Veterinara", spune el, precizand ca orice decizie legata de aditivi apartine Ministerului Sanatatii.
Norma sanitar-veterinara din 13 iulie pentru admiterea la import a produselor de origine animala, aparuta in Monitorul Oficial la 10 august, precizeaza ca, in cazul importurilor de adjuvanti alimentari, la primul transport importat din aceeasi tara si de la acelasi producator, medicul veterinar de stat recolteaza probe reprezentative pentru examenele de laborator din fiecare transport si categorie de produs.
Probele se recolteaza pentru examenul microbiologic, fizico-chimic, reziduuri biologice, micotoxine, metale grele, radioactivitate. Probele se trimit la laboratorul de stat autorizat, insotite de procesul-verbal de recoltare si de adresa din partea detinatorului produselor.
Daca rezultatele examenului complet de laborator sunt corespunzatoare, produsele cu aceeasi origine se supun trimestrial unui examen fizico-chimic si microbiologic si anual unui examen complet de laborator. Daca rezultatele examenului sunt necorespunzatoare, se supun examenului complet de laborator urmatoarele trei transporturi cu aceeasi origine.
Admiterea in consum a produselor importate nu este conditionata de primirea rezultatelor de laborator, daca acestea sunt insotite de certificate de sanatate eliberate de medici veterinari oficiali, care atesta salubritatea si conformitatea produselor, si daca medicul veterinar de stat nu constata nereguli referitoare la documentele insotitoare sau unele deficiente de ambalare, marcare ori organoleptice cu ocazia expertizarii produselor in depozitul autorizat, se mai precizeaza in Norma mentionata.
Dragos Caragui, managerul firmei Ion Mos, considera pozitiv faptul ca, potrivit Normei, marfa poate fi introdusa in circuitul economic si fara a mai astepta rezultatele analizelor de la laboratorul de stat, daca marfa este insotita de certificate eliberate de producator si vizate de autoritatea veterinara a tarii exportatoare.
"Avand in vedere ca fara astfel de certificate marfa nu poate intra in tara, putem spune ca a fost practic eliminat un interval de aproximativ o saptamana in care marfa ar fi trebuit blocata si sigilata intr-o zona special amenajata in interiorul depozitului fiecarui importator", spune Caragui.
Pe de alta parte, "ne putem intreba insa ce rost mai au analizele efectuate in Romania pentru o marfa care este oricum insotita de certificate emise pe baza unor analize riguroase efectuate in tara exportatoare.
Oare cand vom ajunge sa recunoastem analizele facute de Germania, Franta, Austria... si oare ce investitii va mai trebui sa fie facute de catre laboratoarele din aceste state pentru a indeplini inaltele standarde si cerinte de calitate pretinse in Romania?", reflecteaza cu ironie Dragos Caragui.
Visand la UE...
In viziunea lui Dragos Caragui, evolutia pietei in domeniu in urmatorii 10-15 ani va fi determinata de doua aspecte. "Este vorba de procesul de aderare la Uniunea Europeana, pe de-o parte, proces care va elimina multe dintre barierele comerciale existente in prezent intre Romania si statele membre si, pe de alta parte, patrunderea progresiva a lanturilor de supermarketuri".
Dezvoltarea retelei de supermarketuri va afecta indirect si activitatea companiei Ion Mos, care nu se va mai adresa unui numar mare de clienti mici, ci unui numar mic de clienti, care vor pune conditiile altfel.
"O data cu intrarea in UE, lucrurile se vor simplifica; cred ca va scadea si importanta importatorilor si a distribuitorilor, fiindca firmele mari vor putea si vor prefera sa lucreze direct cu producatorii. Iar noi trebuie sa ne gandim la pasul urmator de pe-acum", considera managerul.
Nisa de piata a proteinei de soia
Companie cu capital integral strain, italian, infiintata in 1994, Rollit Prodimpex reprezinta in Romania companiile Central Soya - Protein Group din Danemarca, parte a grupului multinational Eridania Beghin Say si Kerry Pac - Kerry Ingredients, cu activitate indelungata in productia si cercetarea in domeniul materiilor prime folosite in industria carnii.
"Cu 1.700 de tone importate anul trecut, Rollit este lider de piata pe segmentul aditivilor proteici, potrivit unei statistici a Centrului Roman de Comert Exterior", afirma Traian Eftene, directorul de marketing al Rollit.
Cu o retea de distributie formata dintr-un depozit central in Bucuresti, 12 depozite zonale in Constanta, Galati, Urziceni, Targoviste, Ramnicu-Valcea, Craiova, Arad, Sibiu, Brasov, Reghin, Satu-Mare si Suceava si o gama de produse care cuprinde - pe langa proteina de soia - condimente si mixuri de condimente, arome alimentare, coloranti, conservanti, antioxidanti si membrane naturale, firma a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 147 miliarde de lei.
"Firma se afla intr-o crestere continua, de 60% anul trecut fata de 1999 si de 35% in 2001 fata de 2000", spune directorul de marketing. In noiembrie, la expozitia Indagra 2001, Rollit va lansa si o oferta de utilaje pentru industria preparatelor din carne.
Cui i-e frica de E-uri
Comisia Europeana a aprobat, in iunie, crearea unei organizatii consultative, European Food Authority (Autoritatea Europeana pentru Alimente), care va deveni operationala incepand cu 2002. Separata de celelalte institutii ale Uniunii Europene, EFA va avea rolul de a furniza o baza stiintifica pentru politicile si legislatia comunitara in domeniul alimentar, de a evalua riscurile potentiale pentru sanatatea publica, in toate fazele lantului alimentar, si de a comunica publicului toate informatiile relevante in materie de securitate a alimentatiei. In primii trei ani de activitate, EFA va avea 250 de salariati si va administra un buget de 40 milioane de euro.
Completarea birocratiei de la Bruxelles cu o asemenea institutie ilustreaza importanta pe care a ajuns s-o aiba in Uniunea Europeana preocuparea pentru securitatea alimentara.
De la introducerea in hrana a organismelor modificate genetic si pana la excesiva chimizare a procesului de fabricatie a unui produs sau a altuia, riscurile implicate de o alimentatie indepartata din ce in ce mai mult de natura au devenit o obsesie in multe tari.
Internetul abunda de referiri la nocivitatea faimoaselor E-uri (simbolurile cunoscute pentru conservanti si coloranti), iar unii merg pana acolo incat a recomanda evitarea unor alimente ca margarina, supele concentrate, mezelurile fabricate industrial, zaharul rafinat sau aspartamul si chiar mustarul.
In pofida rapoartelor organizatiilor internationale, conform carora al treilea factor al mortalitatii pe glob, dupa consumul de droguri si accidentele de circulatie, ar fi tocmai consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale, in ziua de azi este aproape imposibil sa gasesti in magazine alimente care sa nu contina aditivi.
O atitudine mai rationala ar trebui, poate, sa ia in considerare ca gradul de nocivitate al E-urilor este pana la urma o problema de dozare a lor in compozitia produsului finit si ca proscrierea completa a conservantilor este imposibila, in conditiile in care inovatiile industriei moderne au urmarit tocmai prelungirea duratei de valabilitate a alimentelor.
Fara indoiala, chestiunea aditivilor va ramane inca multa vreme subiect de controversa. Poate singura certitudine in domeniu este ca pe baza misterioaselor ingrediente codificate cu E s-a nascut o industrie extrem de profitabila, de potentialul careia, dupa cum se vede, profita si cativa intreprinzatori din Romania.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
