Cautand o scoala la care sa-si trimita baiatul, vicepresedintele executiv al firmei de recrutare si consultanta in management si leadership Korn/Ferry International, Radu Furnica, a trecut in revista, impreuna cu sotia, cam toata oferta disponibila in Bucuresti. Fiindca nici una dintre scoli nu oferea ceea ce cauta - o educatie buna, la un cost onest - a infiintat acoala Europeana Erasmus.
Standardele de calitate pe care le aveau cei doi parinti in ceea ce priveste educatia erau, din start, foarte ridicate.
"Totul a pornit de la dragostea profunda pe care o avem fata de baietelul nostru si de la dorinta noastra de a-i trata nevoile, dorintele si aspiratiile ca pe niste lucruri legitime si nu ca pe niste lucruri care trebuie incluse in niste norme stabilite de altii. Daca ii impui unui copil un program militaresc, al carui sens nu-l intelege, se va supune, dar prima data cand va avea ocazia sa se dedea unor tentatii, o va face nemasurat si fara control. Or, noi vrem ca autocontrolul sa fie cel care primeaza, vrem ca el sa inteleaga singur ce anume este ", spune Radu Furnica.
Cei doi parinti au inceput sa treaca in revista scolile din Bucuresti - de la cele de stat si pana la cele private. Desi gratuita, scoala de stat ar fi adus oricum costuri in plus fiindca, din cauza golurilor din sistemul de educatie, parintii isi trimit copiii la meditatii si la diverse cursuri.
De cealalta parte erau scolile private, cu un mediu foarte civilizat - mobilier frumos, sedii in vile etc. Cele cu tarif mediu costau in jur de 8000-8500 de dolari pe an, iar cea mai scumpa scoala privata costa 15.000 de dolari pe an.
Radu Furnica nu s-a putut opri sa nu remarce faptul ca, la 15.000 de dolari, costul scolirii unui tanc de clasa I se apropia de pretul cele mai scumpe scoli private din SUA, sau de tuition fee plus cartile pentru primul sau an de MBA.
"Nu suntem oameni saraci, dar nici bogati, insa avem o constiinta a valorii banului mult mai acuta decat altii. Chiar daca mi-as permite sa dam 15.000 de dolari, acei bani ar trebui justificati intr-un spectru larg de beneficii la care acces copilul", spune Radu Furnica.
El a constatat ca unele dintre scolile private au preturi ridicate nu din cauza educatiei nemaipomenit de bune, ci a miilor de dolari platiti pentru chiria vilei in care se afla scoala si a faptului ca modalitatea pe care multi o folosesc pentru a scoate bani dintr-o fundatie este sa se angajeze acolo cu salarii exorbitante (legislatia in vigoare prevede ca institutiile de invatamant private pot fi create numai de catre fundatii sau asociatii non-profit).
"De cate ori ne-am uitat la un asemenea loc, am avut senzatia ca ne uitam, de fapt, la o afacere si nu la un loc in care copilul nostru sa primeasca ceva pe care nu-l poti atinge, dar il vezi in comportamentul lui, in dorintele si in cunostintele lui. Nu inteleg de ce trebuie pus copilul intr-un mediu de lux; nu pe asa ceva vrem sa dam noi banii, ci pe educatia lui", spune Radu Furnica.
Au fost luate in considerare si scoala germana, franceza, britanica si cea americana. Dar ar fi insemnat inchiderea copilului intr-o anumita atmosfera etnica, iar "produsul final" ar fi fost un mic neamt sau frantuz.
Or, sotii Furnica isi doreau ca baiatul lor sa ramana roman, dar sa aiba o perspectiva internationala si un mod de gandire compatibil cu viitorul tarii.
"Eu vad Romania peste 10-15 ani - si e foarte probabil sa se intample asa, daca lucrurile merg bine - ca membru al Uniunii Europene. Sunt uimit de faptul ca pana acum nu a fost facut nici un efort de a adapta educatia copiilor la acest tel important, catre care ar trebui sa tintim in toate serviciile care transforma un animal social intr-un membru al unei comunitati", spune Furnica.
El adauga ca, dupa ce a trait o perioada lunga de timp in Olanda, a invatat mult despre o atitudine care nu exista in Romania: toleranta - etnica, religioasa, fata de orientarile sexuale ale celorlalti. Or, si aceasta valoare fundamentala lipseste din sistemul nostru de educatie.
Pasiunea pentru meserie face toti banii
Un alt criteriu important in alegerea scolii a fost pasiunea si daruirea profesorilor. Iar la ultima gradinita pe care a urmat-o baiatul, parintii si-au dat seama ca ii place sa se duca acolo datorita profesoarelor.
"Mi-a placut foarte mult faptul ca ele pun pasiune in ceea ce fac. Lucrand in domeniul in care lucrez, stiu foarte bine pretul pasiunii si valoarea ei. Am cautat o scoala in care copiii sa fie educati de astfel de oameni - si din perspectiva aceasta, nu ne-a convenit nimic din ceea ce am vazut", spune Radu Furnica.
Ideea de a infiinta o scoala a venit de la faptul ca educatia copilului putea fi continuata cu aceleasi profesoare de la gradinita, cu atat mai mult cu cat proprietara si directoarea gradinitei avea doua incaperi libere la etaj, in care se puteau amenaja o sala de clasa si o sala de computere.
Asa ca Radu Furnica a facut un business plan, pentru a vedea cat poate sa coste o scoala in care se investeste tinandu-se cont de scopul principal: educatia copiilor. Pornind de la premisa ca in clasa I vor fi minimum 14 copii, a pus pe hartie toate costurile de start-up si cele curente (energie, apa, curent electric, salariile profesorilor, chirie de circa 500 de dolari, tinand cont de valoarea pietei etc).
Cand a finalizat planul de afaceri a realizat ca trebuie investiti 10.000 de dolari - maxim 15.000 de dolari, daca ar mai trebui adaugat ceva - iar costul pentru fiecare copil ar fi in jur de 225 de dolari pe luna. "Am descoperit ca, de fapt, daca nu pleci de la premisa luxului, investitia nu este mare deloc", subliniaza Radu Furnica.
Urmatorul pas a fost infiintarea unei fundatii, impreuna cu alti trei parinti - Mihai Anton, Cornel Bivolaru si Florin Nahorniac - iar fiecare a acceptat sa investeasca cate 2.500 de dolari in capitalul de pornire al scolii (mobilier, computere etc).
Radu Furnica va cumpara cu cei 2500 de dolari cateva computere, dar are de gand sa faca in asa fel incat, pana la sfarsitul primului an de scoala, fiecare copil sa aiba computerul lui.
De cealalta parte, directoarea scolii a investit si ea cateva mii de dolari in lucrari de amenajare a fatadei si are de gand sa inchirieze scolii o parte din mijloacele de invatamant pe care le-a adunat, timp de 18 ani, in gradinita.
Ceilalti membri fondatori sunt oameni de afaceri, fiecare avand o mica intreprindere. Radu Furnica este membru in board-ul scolii si presedintele fundatiei, careia i-a dat, nu intamplator, numele unei mari personalitati a Renasterii: Erasmus. (Radu Furnica a urmat MBA-ul la Rotterdam School of Management, din cadrul Universitatii Erasmus din Rotterdam).
"Ne-au servit ca modele de educatie gandirea reformista, filosofia bazata pe viziunea unica a cetateanului intregii Europe, toleranta si pacifismul promovate de Erasmus. Vrem sa ajutam elevii sa devina spirite europene".
Presedintele fundatiei are de gand sa urmareasca foarte strict modul in care sunt folositi banii in scoala.
"Cadem de acord cu profesorii, la modul profesional si deschis, asupra salariilor lor, fiindca vreau sa stiu cat anume ii motiveaza si vreau ca ei sa castige cel mai bine, comparativ cu acelasi sistem de educatie. Dar restul banilor va trebui sa fie folositi, pana la ultimul cent, numai pentru educatia copiilor".
Fiindca dupa primii doi ani va trebui cumparat un teren si construita cladirea pentru o scoala, Radu Furnica intentioneaza sa solicite fonduri de la Uniunea Europeana si sa dezvolte relatii cu Universitatea Erasmus si scolile din Rotterdam, astfel incat sprijinul financiar sa vina nu numai de la parinti, ci si de la organizatii mai puternice.
In paralel, toti parintii care sunt membri fondatori vor depune eforturi pentru a atrage sponsorizari, iar astfel va fi construit un fond destinat copiilor care au calitati deosebite, dar ai caror parinti nu-si permit sa acopere costul scolii.
Viziunea lui Radu Furnica asupra educatiei tradeaza faptul ca nu are de gand sa faca o scoala de snobi.
"La admiterea in scoala va conta capacitatea intelectuala a copilului si nu capacitatea financiara a parintelui. Nu vreau ca scoala sa devina un fel de loc comun unde vin copiii rasfatati si prost crescuti ai oamenilor bogati. Vreau ca toti copiii sa poarte uniforma - nu in sensul comunist, ci sa aiba aceeasi imbracaminte si nu sa se laude ", subliniaza Radu Furnica.
Ce vor invata micii viitori cetateni europeni?
Educatia porneste de la programa existenta in scolile de stat, la care se vor adauga domenii specifice acolii Europene. Programa "de stat" va permite copiilor sa se integreze oricand in invatamantul de stat sau privat. acoala care isi va incepe cursurile in aceasta toamna a preluat trei profesori de la gradinita: directoarea, profesoara de matematica si informatica si profesoara de romana si engleza.
Pe langa asimilarea cunostintelor inerente unei scoli, copiii vor fi pregatiti, pur si simplu, pentru viata, atat ca indivizi, cat si in relatia lor cu ceilalti. Astfel, programa specifica scolii cuprinde si disciplina Cunostinte Europene.
Directoarea scolii, Elena Ghitescu, spune: "Vrem sa-i invatam pe copii in spiritul unor principii democratice autentice, astfel incat sa stie sa-si faca respectate drepturile, sa aiba o atitudine favorabila fata de exprimarea opiniilor in grupurile din care fac parte si in afara lor, sa fie toleranti, sa aiba o atitudine nediscriminatorie fata de cei de alta etnie, religie sau culoare. De asemenea, ii vom pregati sa traiasca intr-un mediu multicultural si ii vom forma in spiritul traditiei culturale europene".
Vor fi si activitati practice: cercuri de drama si de pictura, tabere de vara, schimburi de experienta cu alte grupuri de copii si educatori din tari europene, programe de protectie a mediului inconjurator.
Modul de predare va fi neconventional si creativ. Spre deosebire de alte scoli, in care joaca e permisa doar in pauza, aici se va merge in primul rand pe principiul jocului ca mod de invatare, astfel incat copiii sa inteleaga usor lucruri aparent dificile.
Directoarea scolii arata ca, de exemplu, folosind baloane pe care copiii le-au umflat si le-au dat drumul prin clasa, a reusit sa-i invete principiul avionului cu reactie. Copiii nu vor fi fortati sa invete aâ¬oinainte de vreme", ci lasati sa ceara singuri cand si ce vor sa invete.
Vor fi incurajati sa-si atinga limitele superioare ale potentialului fara sa fie coplesiti de o multitudine de notiuni si cunostinte. "Vrem sa-i , intr-un mod foarte frumos, astfel incat sa obtinem ce dorim de la ei fara forta si constrangere", subliniaza Elena Ghitescu.
"Toti parintii care suntem implicati in treaba aceasta suntem convinsi ca un copil este ca un burete uscat: daca il pui intr-un mediu imbibat de informatie, absoarbe mai mult decat credem noi. Iar rolul invatatorului este sa incurajeze, sa stimuleze si sa canalizeze creator absorbtia cunostintelor", adauga Radu Furnica.
In procesul de invatare se va tine cont de o realitate ignorata de multi profesori: faptul ca fiecare copil are o personalitate unica, diferita de a celorlalti, ca are aptitudini si moduri de gandire diferite.
"Vad cat sunt de diferiti dupa desenele pe care le-au facut: unii sunt narativi si foarte amanuntiti si vad in mai mica masura ideea principala; altii vad ideea principala, dar ca pe ceva mare si foarte simplu", arata Elena Ghitescu.
Profesoara de matematica si informatica, Mariana Rasnoveanu, explica: "Lucrez diferit cu diferite grupe, pentru ca sunt copii care prind mai repede si copii care prind mai incet. Pe cel care avanseaza rapid il las sa se duca pana unde poate sa mearga el. Iar cu un copil care avanseaza mai lent - fiindca punctul lui forte nu este matematica, ci literatura sau limbile straine - merg mai incet, ca sa aiba timp sa inteleaga. In acest fel, nu vor ajunge in situatia in care unii se plictisesc, iar altii nu inteleg nimic. Cursul va fi astfel structurat incat sa tina cont de modul in care evolueaza fiecare copil si sa obtina de la fiecare maxim de randament".
Pentru a fi pregatiti sa se adapteze usor intr-un mediu multicultural, copiii vor invata patru limbi straine. In clasa intai vor face cate o ora pe zi de limba engleza - pe care o stapanesc bine inca din gradinita - in al doilea an vor incepe sa invete franceza, in al treilea germana, iar in clasa a patra o alta limba straina, la alegere.
Profesoara de romana si engleza, Olivia Podobea, are pregatirea de specialitate inerenta meseriei - Liceul Pedagogic si Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, specializarea engleza si franceza, din Universitatea Bucuresti - iar in prezent urmeaza studii postuniversitare la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy".
Ea va tine si ore in care scolarii vor deprinde abilitati practice necesare in viata de zi cu zi: sa-si ingrijeasca animalele de casa, sa faca un sandwich, sa organizeze micul dejun pentru toti colegii - cum sa-l pregateasca, pe ce criterii sa faca cumparaturile etc.
"Am fost permanent ostila unui stil rigid de predare - care inregimenteaza copiii in normele a ceea ce si ceea ce si m-am gandit mereu ca exista intotdeauna un motiv pentru care un copil face ceea ce . Le voi preda astfel incat sa creada ca se joaca, dar fara sa elimin regulile si profesionalismul necesare oricarui joc", spune Olivia Podobea.
Continuand ceea ce au inceput in gradinita, copiii vor avea cursuri de matematica si calculatoare. Vor avea doua ore de computer in fiecare saptamana, in care vor face si surfing pe Internet, pe subiecte date de profesoare, astfel incat sa invete sa foloseasca computerul ca pe o unealta de colectare si sortare a informatiilor.
Fiecare va avea propria adresa de email. "Pe de alta parte, vom tine cont si de faptul ca ei fac parte din generatia , care sunt foarte destepti, dar isi dar comunica mai greu emotiile si sentimentele. Asa ca vor fi stimulati sa comunice mai mult intre ei si sa-si dea frau liber imaginatiei, prin pictura si dans", subliniaza directoarea scolii.
Profesoara de matematica si informatica a precizat ca la orele de matematica va folosi un soft educational pe care l-a conceput special in acest scop. Testele cuprinse in soft sunt concepute sub forma de jocuri care folosesc imagini si desene indragite de copii.
De exemplu, copilul va trebui sa recunoasca o cifra sau sa marcheze rezultatul corect al unei operatii matematice printr-un click al mouse-ului; daca va face un click corect, computerul il va rasplati cu aplauze, iar la un click gresit va auzi sunetul unui geam spart sau mormaitul unui urs.
Mariana Rasnoveanu precizeaza: "Nu-mi propun sa scot din ei matematicieni sau informaticieni, ci oameni care stiu sa foloseasca rigoarea matematica si ordinea pe care o da informatica in orice domeniu de activitate".
Admiterea in scoala a avut loc pe baza unui examen dat la sfarsitul gradinitei, care a cuprins teste de logica, de citire si de scriere, astfel incat au fost selectati copiii care aveau un potential foarte bun din punct de vedere intelectual.
A fost utilizat acelasi mod de evaluare occidental cu cel care va fi practicat in scoala, in sensul combinarii sistemului de notare din invatamantul de stat cu un punctaj de la 1 la 100, astfel incat, de exemplu, sa se diferentieze performanta atinsa de doi copii care au acelasi calificativ, de "foarte bine".
Radu Furnica are de gand sa se implice si el in educatia copiilor, ca profesor de afaceri - cu un salariu simbolic (1 dolar pe luna). Copiii vor fi ajutati ca pe parcursul claselor I-IV sa-si dezvolte spiritul antreprenorial.
Vor invata sa faca primii bani - aducand jucarii, vanzand ceva - sa faca un mic business plan, sa investeasca banii intr-o mica afacere - gradinarit, plimbat catei etc. A pornit de la un principiu pe care l-a aplicat in educatia propriului copil, Alexander.
"Am observat ca Alex poate obtine de la noi, prin micile lui trucuri, aproape tot ce vrea si fara nici un efort. ai am devenit ingrijorati de faptul ca el nu cunoaste valoarea banului. Asa ca am incercat sa-i explicam ce inseamna banul, si l-am ajutat sa invete ca banul se castiga cu efort; ca, daca faci mai mult efort, ai mai multi bani, iar daca ai mai multi bani, ai mai multa libertate sa-ti satisfaci nevoile si dorintele", povesteste Radu Furnica.
Astfel, Alexander a fost pus sa se intrebe ce-ar fi daca ar avea banii lui, munciti de el, si i-a suras imediat ideea. Primul lui client a fost tata, care i-a oferit zece mii de lei ca sa-i deschida si sa-i inchida poarta cand iese din curte cu masina.
Al doilea a fost mama, iar cu ajutorul dat la caratul bagajelor de la piata a mai castigat 5-10.000 de lei. In al doilea rand, ideea de a-i initia pe copii in regulile economiei de piata i-a fost data de un client olandez, pe care Radu Furnica il admira si-l respecta foarte mult si care i-a povestit cum, la varsta de 10 ani, tatal lui i-a facut cadou 100 de dolari si i-a spus sa-i investeasca in primele lui actiuni.
Cu timpul, a ajuns sa faca managementul portofoliului de actiuni si pentru sora lui, careia ii dadea, pentru banii de pusculita, o dobanda lunara. Astazi, cand are 38 de ani, actiunile in care a investit in timp valoreaza peste 1 milion de dolari.
"Acum el este un foarte bun manager si cred ca la acest lucru a contribuit, pe langa educatia din scoala, si ceea ce a facut tatal lui cand, la varsta de 10 ani, i-a dat primele lui actiuni", spune Radu Furnica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
