Euforia, bizareriile, negareaşi gelozia sunt semne la fel de îngrijorătoare precum ideile delirante, panica sau trauma. Toate sunt explicate pe-ndelete de psihiatrul new-yorkez James Whitney Hicks în cartea "50 de semne ale tulburărilor psihice". Un capitol special este dedicat compulsiilor.
Nevoia de liniştire
Compulsia este un act pe care-l faci împotriva voinţei tale. Actul în sine nu e plăcut sau rentabil. Poate fi iraţional, incomod sau chiar dăunător. În general, cedăm compulsiilor deoarece ne oferă o anume liniştire a sentimentelor neplăcute. Acest lucru este cel mai evident în cazul "tulburării obsesiv-compulsive" (TOC), o boală ce afectează aproape unul din patruzeci de indivizi. Obsesiile sunt gânduri recurente şi nedorite care provoacă o anxietate foarte mare. Pentru a face faţă acestor sentimente de anxietate, îţi formezi nişte ritualuri consumatoare de timp şi absurde.
Cele mai întâlnite obsesii în TOC sunt temerile de contaminare. Te temi să nu intri în contact şi să împrăştii microbi sau murdărie. Pentru a te adapta acestor temeri, te vei spăla pe mâini iar şi iar, pe tot parcursul zilei. Am tratat mulţi pacienţi cu TOC, care aveau mâinile cumplit de crăpate. Aşa cum se pregătesc chirurgii pentru operaţie, şi aceştia îşi freacă uneori mâinile şi antebraţele minute în şir. Se spală aproape de fiecare dată când ating câte ceva, dar mai cu seamă după ce pun mâna pe clanţe, balustrade, bani, telefoane sau alte obiecte care sunt atinse de mulţi oameni. Aceste ritualuri au rost în sala de chirurgie, unde sunt impuse condiţii sterile, dar nu şi în altă parte.
Dacă ai TOC, probabil că ai tot felul de ritualuri de verificare. Poţi fi suficient de sigur că ai închis uşa de la intrare sau că ai închis aragazul, dar, dacă nu verifici, devii foarte anxios, aşa încât, în cele din urmă simţi că trebuie să faci ceva pentru a te putea linişti. Verificarea este complet iraţională. Nesiguranţa poate reveni după ce ai verificat o dată, şi te vei simţi obligat să verifici din nou. În cele din urmă, îţi formezi rutine care par să îţi satisfacă într-o oarecare măsură îndoielile obsesive.
Periuţe, creioaneşi rugăciuni
Mulţi oameni cu TOC sunt obsedaţi de simetrie. Lucrurile din jurul tău trebuie să fie organizate în mod clar, iar dacă nu sunt, te simţi dezechilibrat. Pentru a face faţă acestor sentimente inconfortabile, muţi lucrurile dintr-un loc în altul, îndrepţi cărţile şi vrafurile de ziare, aliniezi periuţele de dinţi şi creioanele, îţi agăţi şi aranjezi lucrurile într-o ordine anume şi mănânci doar câte un aliment odată. Vei simţi nevoia să atingi diverse lucruri care-ţi captează atenţia, iar dacă atingi un obiect cu mâna stângă, simţi nevoia să-l atingi şi cu mâna dreaptă. Pentru unii din pacienţii mei cu TOC a da mâna cu cineva este o experienţă care-i calcă pe nervi. Se simt nevoiţi să atingă din nou persoana respectivă şi cu mâna cealaltă, lucru ce poate atrage atenţia şi fi considerat ca fiind ciudat.
În stadiile incipiente de adaptare la gândurile obsesive, compulsiile au o oarecare logică. Sunt strategii de înţeles, pe care le foloseşti pentru a te adapta gândurilor iraţionale. Dar ritualurile compulsive tind să devină ineficiente cu timpul. Îţi vei da seama că, dacă verifici aragazul de zece ori înainte de a pleca de acasă, acest lucru nu îţi îndepărtează îndoielile. Asta înseamnă că va fi nevoie să verifici de douăzeci de ori, în loc de zece. Sau poate va fi nevoie să verifici de zece ori, în timp ce soţul tău stă şi priveşte, aşa încât să-i poţi cere ulterior să-ţi confirme că ai verificat. În cele din urmă, vei inventa ritualuri din ce în ce mai ilogice.
Unele compulsii sunt realizate în minte, nu puse în act. Îţi numeri în gând. Spui în minte o frază iar şi iar. Spui o rugăciune în gând. Chiar dacă nu realizezi asta, aceste compulsii mentale pot fi observate de către ceilalţi deoarece arăţi distrat sau îţi mişti buzele, ori baţi darabana, sau numeri pe degete.
Cum eviţi ritualurile ilogice
TOC poate fi tratată cu medicamente, psihoterapie cognitiv-comportamentală sau ambele. Compulsiile sunt comportamente nedorite şi nelipsite, dar nu sunt pe deplin în afara controlului. Cu suficientă hotărâre poţi rezista dorinţelor şi poţi refuza să te angajezi în comportamente compulsive. Încercarea cu care te confrunţi este aceea că poţi deveni foarte anxios atâta timp cât ai gândurile obsesive, care determină aceste ritualuri. Vei fi capabil să-ţi suprimi un comportament compulsiv, după poate vei observa că inventezi altul în loc, pentru a face faţă anxietăţii.
Pe parcursul tratamentului, va trebui să ţii minte că ritualurile tale sunt arbitrare şi ilogice, oricât ar fi ele de irezistibile. După ce ai trăit o perioadă cu un anume ritual, începi să crezi că este esenţial. Nu mai poţi fi obiectiv. Psihoterapia şi medicaţia pot să te ajute să-ţi recâştigi obiectivitatea de care ai nevoie pentru a realiza că aceste comportamente ale tale sunt inutile şi, în ultimă instanţă, să le poţi învinge.
Dacă cineva la care ţii suferă de TOC, poţi deveni exasperat de compulsiile persoanei iubite. Vei refuza să mai răspunzi întrebărilor sale repetitive. Vei refuza să te mai întorci o dată pentru a o lăsa să verifice dacă a scos fierul de călcat din priză. O apuci de mâini pentru a o opri din numărat. Vei striga la ea şi îi vei spune că e ridicolă. În general e mai bine să nu îţi arăţi furia şi frustrarea. Persoana de lângă tine ştie deja că obsesiile şi compulsiile sale sunt lipsite de logică. Şi ea ar trăi fără ele dacă ar putea. Trebuie să vorbeşti cu ea în mod deschis despre paşii pe care îi va face în decursul tratamentului pentru a reduce acest comportament compulsiv. Tratamentul se face în timp, pas cu pas.
Multe compulsii devin atât de obişnuite, încât se desfăşoară rapid şi fără prea multă gândire. Alte compulsii pot fi ambalate în temeri complexe şi anxietate extremă. Sunt greu de abandonat şi vei avea nevoie de multă răbdare şi toleranţă, în timp ce persoana iubită se străduieşte să scape de ele. Cu toate acestea, nu trebuie să te simţi niciodată obligat să devii complice în aceste ritualuri. Dacă ţi se cere să repeţi ceea ce ai spus sau făcut sau să faci alte lucruri inutile, trebuie să-i spui cu calm că nu vei face nimic din toate astea. Pe moment, este posibil ca răspunsul tău să o facă anxioasă, dar, pe termen lung, îi va fi de ajutor.
Fragment din volumul "50 de semne ale tulburărilor psihice. Ghid accesibil al simptomelor careţin de psihiatrieşi ce ar trebui săştiţi despre acestea", de James Whitney Hicks, trad. de Cristina Spătaru, Editura Trei, 2012, traducere în curs de apariţie. (Intertitlurile aparţin redacţiei)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
