Simon Sebag Montefiore este cunoscut la noi pentru cartea „Jerusalem – biografia unui oraş”, tradusă şi publicată de aceeaşi editură. Aceea este istorie, pentru că Simon Sebag Montefiore este istoric şi romancier. Cei care privesc cu neîncredere coperta cărţii de faţă, cu imaginea schiţată a centrului Moscovei, cu Kremlinul şi celebra biserică Sf Vasile şi află că este vorba de un roman ar trebui să fie foarte convinşi că Montefiore cunoaşte şi înţelege realitatea despre care scrie şi se numără printre puţinii occidentali aproape experţi în istoria sovietică. În afara altei ficţiuni publicate acum vreo zece ani, „Povestea mea cu Stalin”, Montefiore a scos pe piaţă cel puţin trei cărţi de istorie foarte bune despre epoca dictatorului – „Autoportrete de bolşevici”, „Tânărul Stalin” şi „Stalin: Curtea ţarului roşu” (tradusă de editura Polirom, în urmă cu un an). A mai scris şi despre epoci mai îndepărtate din istoria rusească – Ecaterina cea Mare şi Potemkin. Anul viitor îi va apărea un volum masiv despre Ridicarea şi căderea Romanovilor.
„Într-o noapte de iarnă”*) e un roman apărut în 2013, tradus foarte repede în alte limbi. Se petrece în prima jumătate a anului 1945, la sfârşitul războiului mondial, când Uniunea Sovietică era într-o prietenie uşor colţoasă cu aliaţii occidentali, în Moscova circulau cu deosebire automobile americane, tineri ruşi şi americani se puteau căsători aproape nestingheriţi, într-o atmosferă suficent de destinsă, care se va risipi ca un fum în mai puţin de două luni de la semnarea capitulării Germaniei, la Potsdam.
Eroii sunt un grup de elevi ai şcolii 801, de lâgă Kremlin, la care învăţau toţi copiii nomenclaturii de vârf sovietice, miniştri, membri ai Biroului Politic, generali. Tineri ai căror părinţi au cel puţin o vilă la ţară, pe lângă apartamentul de lux în care locuiesc la Moscova, pe mesele cărora mâncarea, caviarul şi băuturile sunt din belşug şi care sunt aduşi la şcoală de limuzine occidentale, însoţiţi de ordonanţe sau bone. Dar nu toţi sunt răsfaţaţi, chiar dacă sunt răsfăţaţi de soartă. Au o pasiune, inspirată de un minunat profesor – poezia poetului naţional (prin urmare acceptat de autorităţi) Puşkin şi a lui „Evgheni Oneghin”. O parte dintre ei s-au adunat într-un Club al Romanticilor Fatali, în care intrarea se face printr-un ritual riguros de iniţiere. Toţi pregătesc Jocul, care va fi pus în scenă pe o stradă de lîngă Kremlin, în ziua în care are loc parada victoriei. Dar când pun în mişcare Jocul, doi dintre ei, un băiat şi o fată, sunt ucişi. Urmează o nebunie de anchetă, copiii sunt acuzaţi de subminarea puterii bolşevice, o parte dintre părinţi ajung şi ei în arest, paranoia e învingătoare. Un roman cutremurător, în care în paralel cu copiii, apar Stalin şi mare parte din protipendada care roieşte în jurul lui, capabili să genereze o atmosferă de suspiciune şi teroare crescândă, cum se întâmplase înainte de război, la decimarea rîndurilor comuniştilor şi deporatrea a milioane de oameni nevinovaţi.
„Într-o noapte de iarnă” a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 şi a fost nominalizat la Premiul Orwell.
*) Simon Sebag Montefiore – Într-o noapte de iarnă. Editura Trei. Traducere din engleză de Lucian Niculescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
