Prozator si publicist, profesorul Tudor Vlad este intemeietorul Sectiei de Jurnalistica din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Autor al unor studii si lucrari de specialitate, teoretician si practician in egala masura, el functioneaza in prezent ca director adjunct al James M. Cox Jr. Center for International Mass Communication Training and Research de la Universitatea Georgiei, SUA.
- La noi, circula butada potrivit careia in Romania exista mai multe ziare decat ziaristi. Cat adevar se ascunde in spatele acestei glume?
- Ziaristi improvizati exista peste tot in lumea asta, si in Romania, si in Statele Unite ale Americii. Am constatat, in cadrul cercetarilor efectuate asupra studentilor care se inscriu la Universitatea din Georgia, ca multi dintre ei spun de la bun inceput ca au venit la programele de jurnalism pentru a obtine o diploma, nu pentru a profesa ulterior. Mai mult, majoritatea covarsitoare a absolventilor de jurnalistica din SUA declara dupa primul an de lucru ca ziaristi ca nu isi vor incheia cariera in presa. Conform observatiilor noastre, doar 20-25% sunt oameni care vor realmente sa invete pentru ca, dupa studii, sa devina profesionisti ai domeniului. De ce ar fi in Romania altfel? Iata de ce cred ca lucrul cel mai important pentru ziaristi, dar si pentru opinia publica, este sa inteleaga ca presa este o meserie. Grea. Care inseamna studii de specialitate, dar si experienta acumulata in timp, pe parcursul exercitarii ei. Prea des se vorbeste la noi despre munca din presa ca despre o vocatie, o calitate pe care ar trebui sa o ai aproape innascuta. Or, lucrurile nu stau deloc asa. In SUA se face o distinctie neta intre profesii - cum ar fi cea de medic sau de avocat - si ocupatii/meserii - precum cea de ziarist, care este o meserie grea, daca ziaristul isi asuma toate responsabilitatile. In caz contrar, ea poate fi facuta asa cum o practica multi, cu superficialitate, ca in anecdota amintita.
- In toamna lui '93, ati infiintat la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca o sectie de jurnalistica, prima de acest fel dupa cea de la Bucuresti. Ce v-a determinat sa faceti acest pas?
- Am incercat sa creez aceasta sectie la sugestia rectorului de atunci al Universitatii Babes-Bolyai, profesorul Andrei Marga. Inceputul a fost extrem de dificil, deoarece nu exista o traditie a invatamantului de mass-media in Romania. Nu era literatura de specialitate, nu erau profesori. Imi amintesc ca, din cauza lipsei salilor de seminar, unele cursuri le tineam in aer liber, in Gradina Botanica. Nu aveam minimele dotari tehnice - reportofon, camera de filmat -, desi am vrut de la bun inceput sa structuram sectia si in domeniul audiovizualului. Si atunci am incercat sa stabilim contacte si contracte cu diferite institutii clujene mass-media, care ne-au oferit acces la asemenea tehnologii, ba, in unele situatii, chiar si specialisti.
Un lucru mai putin inteles de catre unii a fost ca o facultate de mass-media si stiintele comunicarii acopera o cerinta mult mai larga decat aceea de a pregati ziaristi pentru presa scrisa sau pentru audiovizual. Noi am incercat sa adaugam discipline precum publicitatea, relatiile publice, retorica si comunicarea interetnica. Sansa noastra cea mare a fost un program american de sprijin care, timp de trei ani, a finantat dezvoltarea sectiei. Iar realitatea a demonstrat ca am facut ceea ce trebuia. Din primul an de functionare, am avut foarte multi candidati. Ma intrebati ce m-a determinat sa fac acest pas. Dorinta de a profesionaliza acesta meserie, preluand o serie de modele occidentale in domeniu. In SUA exista circa 460 de programe academice de jurnalism care ofera diplome absolventilor. La fel in alte tari europene. Or, daca aceste programe existau acolo, era firesc ca ele sa se dezvolte si la noi.
- Care a fost cea mai reusita experienta din acei ani?
- Faptul ca in cadrul sectiei am infiintat o catedra de maghiara si una de germana. Astfel, nu numai ca ne-am inscris firesc in profilul de multiculturalitate promovat de Universitate, dar am si devenit repede cunoscuti in Europa. In acest fel, cele doua catedre, si - prin ele - intreaga sectie, au primit un sprijin constant in specialisti, baza tehnica si fonduri de la diferite institute europene de profil.
- Si, totusi, in 1998 ati abandonat ceea ce ati inceput...
- ...si am plecat in Statele Unite cu o bursa Fulbright pentru profesori de jurnalistica. Pe de o parte, a fost tentatia unui lucru nou, dar trebuie sa recunosc si ca acumulasem oboseala in toti acesti ani, mai ales ca, simultan, gestionam si destinele saptamanalului cultural clujean Tribuna. Credeam atunci si cred si acum ca reusisem sa creez un sistem care functioneaza in cadrul catedrei, deci puteam sa ma dedic unor preocupari noi. In toamna lui 1999, am ajuns la Universitatea Georgiei. A fost o sansa pentru mine ca m-am angajat aici si nu la una dintre celelalte doua universitati care prezentasera oferte. Motivul este ca in cadrul Facultatii de Jurnalism de aici functioneaza Centrul James M. Cox Jr. pentru cercetari si pregatire in domeniul comunicarii internationale mass-media, o unitate unica in peisajul academic american. Aici, pe langa faptul ca predam studentilor americani, avem numeroase programe de schimburi si de pregatire pentru ziaristii si profesorii de ziaristica din noile democratii. De asemenea, realizam cercetari consacrate presei internationale.
- Care este specificul activitatii derulate la Centrul Cox?
- Diferenta intre Centrul Cox si alte institutii din SUA sau Europa care se ocupa de pregatirea ziaristilor este ca noi vedem toate aceste programe ca pe niste schimburi. In perioada cand lucram la Cluj, am avut prilejul de a vedea cateva programe in derulare. In cadrul lor, cei care veneau aici ca instructori aveau sentimentul unui misionariat si nu faceau efortul de a intelege specificul culturii din zona respectiva. Din acest motiv, proiecte gandite generos s-au dovedit esecuri. In schimb, noi am spus de la inceput ca atata vreme cat aceste proiecte sunt vazute ca schimburi intre specialisti, ele au sanse de reusita. Americanii invata sumedenie de lucruri de la partenerii europeni, dupa cum si acestia, la randul lor, invata de la americani. Am stimulat continuu acest dialog, spunand din start ca nu exista instructor si student in programele noastre, ceea ce s-a dovedit benefic ambelor parti.
- Puteti face o comparatie intre felurile cum se face gazetarie in SUA si in Romania?
- Elementul care ii surprinde pe americani este extraordinara diversitate, ca si numarul mare de institutii de presa existente in tara noastra. Mie personal imi vine foarte greu sa le explic colegilor americani care ma intreaba despre piata de reclama, despre competitie, cum pot supravietui atatea ziare, reviste, posturi de radio si TV, cum, de pilda, intr-un oras precum Clujul, cu 300.000 de locuitori, apar si se vand cinci cotidiane de limba romana si doua de limba maghiara, plus saptamanalele... Aceasta in vreme ce in SUA numarul ziarelor a scazut. Sunt orase cu 4 milioane de locuitori in care apare doar un cotidian. Nu spun ca asta este solutia ideala, data fiind diminuarea surselor de informare. Sa va spun sincer, nici nu stiu cum este mai bine...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
