Se afla in plina desfasurare Festivalul National de Teatru, ajuns anul acesta la cea de-a 17-a editie. Mai lung decat de obicei (2-15 noiembrie) si cu o "cuprindere" mai generoasa chiar si decat in 2006, cand parea ca isi atinsese propriile limite, FNT inglobeaza, la fel ca anul trecut, si cateva productii venite din strainatate, precum si un numar de spectacole de dans. Asezat sub tutela simbolica a regizorului Aureliu Manea, artist revolutionar in deceniul 1970-1980, dar retras de mult din activitate, festivalul consacra, parca, starea actuala a teatrului romanesc.
Stare care, daca e sa numaram steagurile infipte mandru in palaria festivalului, ar fi cel putin infloritoare. Directorul artistic si selectionerul unic, criticul Marina Constantinescu, a adus la sanul darnic al FNT nu mai putin de 40 de spectacole (daca am gresit socoteala, sigur am gresit-o in minus) ale companiilor autohtone, carora li se adauga pomenitele montari "straine" fie teritoriului, fie teatrului dramatic. Intentia selectionerului a fost, nu ma indoiesc, una mai mult decat stimabila - si anume, aceea de a dota Capitala cu o parada teatrala de amploarea celei gazduite, anual, de Sibiu (care, de altfel, organizeaza acum, paralel si concomitent cu FNT, un Festival al Teatrelor Europene cu un afis extrem de "tare", unde figureaza nume celebre ale scenei mondiale, precum Lev Dodin, Michael Kakoyanis sau Peter Zadek, ca pentru a sterge impresia palida lasata de festivalul sau traditional din primavara) ori, la nivel continental, de Avignon sau Edinburgh. Intentia merita, repet, sa fie salutata si perpetuata. Lucrurile se complica insa, asa cum se intampla intotdeauna (si in special la romani), atunci cand intentiile isi capata concretizarea. Pentru ca, privind cu ochi limpede mai sus de marea de nume si titluri, constatam, de pilda, ca oferta FNT 2007 preia cu seninatate productii care se joaca de doua-trei stagiuni - unele, prezentate chiar la anterioarele editii, cum e cazul spectacolului Creatorul de teatru, de la Act. E adevarat, acesta - si altele - figureaza in program inauntrul unui "modul" numit Fenomenul Teatrul Act; intrebarea este de ce a devenit Act-ul fenomen in 2007 (cand se poate lauda cu o singura montare socotita demna de festival - Capra sau Cine e Sylvia?) si nu a fost asa ceva, spre exemplu, in 2005 sau 2006, cand a scos spectacole abia acum notate ca "fenomenale". Tot o descoperire subita este, s-ar zice, si Teatrul Masca (subiectul altui modul de sine-statator), prezent in FNT cu cateva productii proprii, dar si cu spectacole si personalitati europene invitate (ca si in toamna trecuta) spre a face un fel de concurenta amicala si "alternativa" marii reuniuni atribuite, asa-zicand, establishment-ului. Pe scurt, FNT a inceput sa semene, sub aspectul ambitiilor "totalitare", cu faimosul, pe vremuri, Festival National "Cantarea Romaniei", unde numai cine nu voia nu ajungea (ba inca...). Spre a incheia capitolul uimirilor suscitate de structura celei mai insemnate "mostre" romanesti de spectacole, notez - din nou - bizareria diferentierii intre modulul Spectacole si modulul Spectacole invitate (asa graieste, cel putin, una dintre brosurile editate de festival, in alte locuri apare, la primele, specificarea Selectie oficiala), distinctie lipsita de logica o data ce, e de presupus, invitate au fost toate montarile; ori a venit vreuna in pofida vointei organizatorilor?... O astfel de precizare ar fi avut sens daca, asa cum se intampla in lumea normala, festivalul ar fi produs el insusi unele spectacole; in acest caz, celelalte ar fi fost, desigur, "doar" invitate. In lumea normala, insa, un festival de amploarea FNT este institutie autonoma; la noi... ca la noi.
Dincolo de structurari, diviziuni, module si asa mai departe, ceea ce conteaza - in cazul oricarui festival - este calitatea productiilor incluse, "oficial" ori nu, in program. Fireste, aici intervin subiectivitatea selectionerului, gustul sau personal si opinia sa intima despre felul cum trebuie sa "arate" un spectacol spre a fi propus publicului sub o emblema atat de fastuoasa. si, tot in mod firesc, opinia comentatorului in legatura cu un spectacol sau altul poate fi diferita. In acest punct s-ar naste, neindoielnic, o disputa fara sfarsit, drept care ma abtin deocamdata de la consideratii de ordin calitativ pe marginea montarilor din festival (pe unele nici nu le-am vazut), asteptand "gongul final" pentru a incerca sa apreciez cum s-au "combinat" intre ele propunerile organizatorilor, spre a alcatui (sau nu) o imagine concludenta a scenei nationale in anul 2007. Notez doar fizionomia promitatoare a sectiunii Participare internationala - cu, printre altele, un spectacol dificil, dar foarte interesant semnat de unul dintre cei mai importanti coregrafi, la ora actuala, din lume, Josef Nadj (Filozofii, dupa Bruno Schultz), si Nora de Ibsen in viziunea lui Thomas Ostermeier, la Schaubuhne am Lehniner Platz din Berlin, regizor si ansamblu deopotriva de celebri -, precum si prezenta, cu una sau mai multe reprezentatii, a majoritatii artistilor care "conteaza" in peisajul national. Amanunte, in numerele viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
