A prins viata un ambitios proiect de inregistrare a unor CD-uri de poezie romaneasca in format MP3. Proiectul, derulat de Asociatia Nevazatorilor din Romania in colaborare cu Uniunea Scriitorilor, a fost initiat de scriitorul Radu Sergiu Ruba, vicepresedintele Asociatiei.
- Cum ati ajuns aici?
- Organizatia detine un studio de inregistrari audio inca din 1966. Toate marile carti ale umanitatii au fost inregistrate vocal. Mult timp, imprimarile s-au efectuat pe banda magnetica, pe urma pe casete. Abia de trei ani incoace, lectura vocala se realizeaza in fata computerului, iar apoi materialul este trecut si comprimat pe CD-uri in format MP3. Am optat pentru o compresie de 64 HZ care presupune un inalt nivel de claritate a sunetului si permite inscriptionarea unui disc compact cu 25 de ore de lectura vocala. Se intelege ca toate cartile sunt inregistrate integral si impartite in fisiere in functie de capitole. Astfel, in format electronic audio MP3, orice carte apare ca folder distinct. De 41 de ani, aceste carti audio sunt expediate la filialele organizatiei din intreaga tara (azi in numar de 30), de unde cititorii (auditorii, daca preferati) le imprumuta in regim de biblioteca. Fireste ca era CD-ului a schimbat putin datele relatiei: oamenii vin la fonoteca Asociatiei cu CD-uri intacte, care le sunt inscriptionate gratuit si pe loc cu materialele dorite, iar in acest fel ei isi alcatuiesc o biblioteca audio proprie. Ei bine, in tot acest fond de carte, poezia era o prezenta palida. Asta deoarece lectura o efectueaza de obicei vocile studioului, persoane angajate in acest scop, dovedind calitati vocale si interpretative relevante, dar neincumetandu-se sa abordeze lectura de poezie, pentru care e nevoie de o pregatire de actor profesionist. E adevarat ca unii autori si-au mai citit operele lirice in amintitul studio, dar putini au fost poetii la care s-a putut apela, iar apoi, numarul geniilor disparute e mai mare decat al geniilor aparute si inca in fata Domnului necomparute. Drept care am propus Uniunii Scriitorilor proiectul "Sa ne cunoastem scriitorii in format audio MP3", pentru care am mobilizat un manunchi de actori dublati de voluntari cu chemare speciala pentru lectura de poezie precum sotia mea Nicole si am purces la truda de dragul artei. Avem astfel aproape toate numele importante ale poeziei romanesti din secolul XX, de la Macedonski la Ioan Es. Pop.
- V-ati gandit cumva si la proza, la dramaturgie?
- Marile opere in proza ale literaturii universale sunt deja inregistrate audio. Proiectul de fata insa a marcat imprimarea in premiera a altora apartinand unor prozatori contemporani. Cateva exemple: Nicolae Breban, Adriana Bittel, Ioan Grosan, Gabriel Chifu, Mircea Cartarescu, Horia Garbea si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, subsemnatul. Dar foarte important e ca fondul de carte existent pe benzi si pe casete magnetice sa poata fi transferat integral pe CD-uri, intrucat magnetofoanele apartin de mult trecutului. Cu exceptia fanaticilor tehnicii romantice, cred ca nu le mai utilizam decat noi, pentru amintitul transfer de carte audio, si Societatea Romana de Radiodifuziune. In privinta dramaturgiei, e de apelat tot la fondul Radiodifuziunii, care detine comori de teatru la microfon. Cred ca nu gresesc cand afirm ca nevazatorii sunt cei mai fideli si poate singurii ascultatori ai pieselor teatrului radiofonic pe teritoriul Romaniei. Lor li se adauga romanii din strainatate.
- Ce reprezinta acest proiect pentru dinamica literara si editoriala de la noi?
- Este o premiera in sensul lansarii in largul lumii a unor audiobooks in lectura integrala. Ma bucur ca la lansarea produselor proiectului, pe 1 noiembrie, la sediul USR, s-a subliniat faptul ca aceste CD-uri incarcate cu carti nu sunt destinate numai nevazatorilor... Ele pot deveni oricand utile oricarui cititor. Atata doar ca cititorul ocular nu va renunta niciodata la obiceiul sau, mai rapid, panoramant si mai putin cronodependent. El va aborda auditiv o carte numai in contexte de imposibila actiune vizuala.
- Personal, ideea ma sperie cumva, deoarece am din ce in ce mai acut sentimentul ca ne indepartam de exercitiul lecturii. Ma insel cumva?
- Nu va inselati deloc. Sunt notorii gafele starletelor micului ecran cand dau peste cate o informatie culturala in care se ineaca. Vidul din mintea actualilor studenti a fost descris cu stupoare de numerosi universitari. Profesorul Catalin Avramescu marturisea ca are studenti care se comporta de parca lumea nu ar fi existat inaintea inventarii telefonului mobil. Dar n-as dori insa ca intrebarea dvs. sa dea nastere unei confuzii: lectura auditiva este tot lectura, la fel de profunda ca si cea vizuala. In epoca straveche a literaturii orale, era singura forma de lectura. Sa nu uitam ca epopeile homerice au fost transcrise abia sub domnia lui Pisistrate, la Atena, cu putin inainte de anul 500 i.Hr. In fata lui Homer si in preajma Seherezadei, trebuia sa fii un bun cititor auricular. De altfel, textul dramatic la un spectacol ni se insinueaza tot auditiv. Destabilizarea mesajului literar apare abia atunci cand imaginea canibalizeaza textul, cand filmul nu debiteaza decat povesti atat de simpliste, incat pot fi relatate aratandu-le cu degetul. Grav este ca lipsa lecturii e inlocuita cu acest mod rudimentar de consumare a realului.
- Sunteti considerat deja un "Borges al literaturii romane", eruditia dvs. este bine cunoscuta, talentul v-a fost rasplatit cu importante premii. E greu, e usor de dus un asemenea statut?
- Analogia cu Borges este pe cat de flatanta, pe atat de disproportionata. Adica e una exterioara, pur metaforica, pornind de la elementul biografic comun al absentei vederii. Numai ca Borges a orbit de tot abia pe la 50 de ani. E adevarat ca de pe la varsta de 38, cand a fost victima unei barbarii in sudul Argentinei, a inceput sa aiba probleme serioase de vedere. Niciodata nu am sa-nteleg de ce Roger Caillois a inclus povestirea Sudul, care relateaza acel episod, in Antologia prozei fantastice. Borges evoca acolo iminenta propriei sale injunghieri.
Imi permit totusi sa cochetez cu hazardul altei coincidente biografice: sursele inclinatiei pentru limbile straine. Ca si Borges, am dat de gustul limbii engleze in prima copilarie. El avea ascendente britanice in familie, eu aveam ascendenti care emigrasera si se intorsesera din America. De aici incolo insa aventurile noastre babelice se despart: Borges a fost atras ca de un magnet de idiomurile protogermane, a razbatut pana la dialectele anglo-saxone, citea epopeea Beowulf in original, il savura pe poetul cronicar islandez Snorri Sturluson din secolul al XIII-lea, cu ale sale "kenningar". Vrajit de aceste stravechi graiuri, afirma undeva ca germana este limba cu cea mai mare muzicalitate. Eu insa am ratat intalnirea cu limba germana, trecand la milimetri pe langa ea. Am copilarit intr-o asezare svaba din tinutul Satmarului, unde cei din generatia care ma preceda (nu si parintii mei insa) vorbeau un dialect nemtesc din secolul al XVIII-lea, in timp ce copiii lor, adica generatia mea, vorbeau ungureste. Inseamna ca maghiarizarea lor s-a produs in anii '50-'60, sub un regim politic romanesc. E o istorie stranie la mijloc: maghiarizarea incepuse dupa 1867 prin intermediul bisericii romano-catolice, se oprise in timpul Romaniei Mari, revenise dupa 1940. Cum svabii locului s-au inrolat in armata germana, au fost deportati, dupa razboi, in masa, in URSS, pentru asa-zisa "reconstructie". S-au amagit ca vor scapa, mascandu-si germanitatea si declarandu-se maghiari, mai ales ca Ungaria fusese inglobata si ea in lagarul socialist. Cei care au revenit din Donbas si de prin alte gulaguri si-au inhibat germanitatea, nemaivorbind-o cu copiii lor. Asa se face ca, alaturi de acestia, eu am invatat sa vorbesc ungureste si nu svabeste. Iar mai tarziu, cu exercitiul a doua limbi straine deprinse in primii ani de viata, mi-a fost foarte usor sa absorb si alte idiomuri.
- Daca ar fi sa-i definiti pe scriitorul si pe omul R.S. Ruba, cum ati face-o?
- Pe amandoi i-as defini ca incercand sa castige angajamente existentiale sau poate acelasi angajament existential. In literatura, asta traduce tentativa de a retine fictiunea cat mai aproape de dimensiunile umanului.
Interviu realizat de Marcela Gheorghiu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
