Aparenţe, apariţii şi dispariţii
"Afacerea Tănase" s-a desfăşurat pe mai multe paliere şi a avut resorturi dintre cele mai diverse şi mai surprinzătoare. O imagine coerentă şi cuprinzătoare a acestei afaceri vom putea avea doar dacă parcurgem fiecare palier în parte, astfel încît să putem descoperi omisiunile din primul plan, cel al evidenţelor - de multe ori înşelătoare; să le reconstituim în planul al doilea, cel al derulării efective şi complete a faptelor; şi să realizăm conexiunile necesare în cel de-al treilea plan, al motivaţiilor şi cauzelor reale din culisele obscure ale politicii şi serviciilor secrete.
Planul percepţiei publice
Primul plan este cel al faptelor şi evenimentelor care au devenit publice la momentul respectiv şi au fost mediatizate ca atare. Pe cît de palpitant, pe atît de înşelător, pentru că acest plan determină percepţia publicului - în cazul nostru, una falsă, respectiv grav incompletă. Ca să nu mai vorbim de faptul că aspectul senzaţional al întîmplărilor a escamotat perfect şi cumva de la sine mobilul lor real. Lucru aproape firesc, am putea spune, dat fiind că falsele aparenţe sînt însăşi natura acestei lumi a disimulării în care ne duce şi ne amăgeşte permanent povestea - totuşi adevărată - ce urmează.
Pe acest plan, începutul îl constituie dispariţia scriitorului Virgil Tănase în ziua de joi, 20 mai 1982. A doua zi de dimineaţă, doamna Doina Tănase reclamă la poliţie dispariţia soţului ei. Primele informaţii mai consistente despre acest caz apar, în presă şi la posturile de televiziune, în ziua de sîmbătă, 22 mai. Se anunţă o vară fierbinte.
Agitaţia este relativ mare, deşi detaliile sînt puţine şi vagi: în acea dimineaţă de joi, pe la 9 şi jumătate, Virgil Tănase plecase de acasă spunîndu-i soţiei sale că trebuie să se întîlnească cu cineva în zona Jardin du Luxembourg pentru nişte traduceri. Din acel moment, nu a mai fost văzut de nimeni. Ziarele titrează: "Dispariţia scriitorului Virgil Tănase" (Le Matin); "Misterioasa dispariţie a unui scriitor român la Paris" (France Soir); "Scriitorul disident român Virgil Tănase a fost probabil răpit" (Le Monde). Ştirea este prezentă pe toate canalele de televiziune. "Virgil Tănase a dispărut de joi dimineaţă, dispariţie pe care poliţia o ia foarte în serios", comentează cunoscutul jurnalist Patrick Poivre d'Arvor la postul de televiziune Antenne 2.
Luni, 24 mai, poliţia franceză iniţiază o anchetă pentru "reţinere ilegală şi sechestrare de persoană". De anchetă se va ocupa un judecător de instrucţie pe nume Jean-Louis Debré. În acel moment, Debré nu are nici cea mai vagă idee în ce se bagă şi spre ce rol special în această afacere îl vor împinge evenimentele ulterioare. "Tănase în continuare de negăsit", titrează Le Figaro.
Urmează o sumedenie de speculaţii despre cauzele dispariţiei scriitorului român. Cazul devine, în presa franceză, "Afacerea Tănase". "Misterioasa întîlnire a scriitorului român", titrează France Soir. Apare însă şi insinuarea, răspîndită de Agence France Presse, că Virgil Tănase ar fi un fel de agent al serviciului francez de contrainformaţii. Tot mai mulţi ziarişti francezi înclină însă spre teoria răpirii lui Virgil Tănase de către Securitate. "Virgil Tănase: teza răpirii este mai probabilă decît cea a dispariţiei", scrie France Soir cîteva zile mai tîrziu. "Strania dispariţie a disidentului român. Este posibil ca scriitorul Virgil Tănase să fi fost răpit de serviciile secrete române", titrează ziarul Le Matin. În acest sens se exprimă fără echivoc şi Paul Goma în interviurile pe care i le iau diverse posturi franceze de televiziune. Se face legătura între dispariţia lui Tănase şi articolul său "Sa Majesté Ceaucescu 1er, Roy Communiste" ("Majestatea sa Ceauşescu I, rege comunist"), publicat cu cîteva luni în urmă, mai precis în ianuarie 1982, în revista de mare tiraj Actuel. Astfel, ziarul Libération din 25 mai titrează: "Virgil Tănase ştia ce riscă atunci cînd l-a atacat pe Ceauşescu I". Iar în săptămînalul L'Express din 28 mai putem citi întrebarea: "Scriitorul român Virgil Tănase s-a făcut oare vinovat de crima de lez-Ceauşescu?". La fel se întreabă revista Actuel în numărul său din iunie: "Ceauşescu I l-a ucis pe Virgil Tănase?". Comentariile la adresa lui Ceauşescu devin tot mai dure: "Tănase şi bufonul sîngeros", titrează revista L'Express din 20 august. În articolul respectiv găsim şi un subtitlu cu o semnificaţie deosebită: "Une affaire d'Etat".
Într-adevăr, "Afacerea Tănase" devenise între timp un caz politic cu implicaţii la cel mai înalt nivel al statului francez. La 9 iunie 1982, la nici trei săptămîni de la dispariţia lui Tănase, preşedintele François Mitterrand ţine o conferinţă de presă. Tema ei nu este însă dispariţia scriitorului român, ci bilanţul primului an de guvernare socialistă în Franţa. Importantul eveniment mediatic de la Palatul Elysée îi reuneşte, într-o sală mare, pe toţi reprezentanţii marcanţi ai mass-mediei din Franţa şi durează vreo oră şi jumătate. Temele abordate atît de preşedinte, cît şi de jurnalişti ţin de politica franceză, internă şi externă. Asta pînă la ultima întrebare a conferinţei de presă, pusă de un jurnalist vădit preocupat de cum vede preşedintele Mitterrand chestiunea dispariţiei lui Virgil Tănase. Deloc surprins de întrebare, Mitterrand afirmă foarte categoric că "dacă se va demonstra - ipoteză tragică - că domnul Tănase a dispărut pentru a nu mai reapărea, aceasta va afecta serios natura relaţiilor dintre România şi Franţa".
Declaraţia lui Mitterrand face senzaţie şi este amplu comentată şi interpretată de presa franceză. În primul rînd, pentru că, în mod normal, un şef de stat nu se implică într-o asemenea chestiune totuşi minoră. Şi nici nu există, la prima vedere, vreun motiv care să-l oblige cumva pe liderul francez să ia poziţie public în acest caz. Apoi, spusele lui Mitterrand au grave implicaţii politice. Pentru el pare să fie absolut clar cine poartă răspunderea dispariţiei lui Virgil Tănase: conducerea României, deci Ceauşescu, căruia îi adresează, prin această declaraţie, un avertisment public fără precedent. În plus, preşedintele Mitterrand mai spusese: "Nu am neglijat nimic. Este un caz pe care îl urmăresc zi de zi. Repet, nu am neglijat nimic, şi-mi veţi îngădui să vă spun puţin mai tîrziu care sunt datele certe, pentru care mai am nevoie de puţin timp; vă voi comunica concluzia şi o voi face publică, fiţi siguri". Astfel, Mitterrand spune apăsat că este foarte interesat de cazul lui Virgil Tănase, că-i urmăreşte evoluţia zilnic, că a luat toate măsurile care se impun ("nu am neglijat nimic") şi că va face dezvăluiri cuprinzătoare într-un viitor apropiat.
Vom vedea ceva mai tîrziu ce semnificaţii cu totul speciale ascundeau cuvintele preşedintelui Franţei. Deocamdată, fapt este că declaraţia lui François Mitterrand transformă "Afacerea Tănase" într-o "Afacere de stat", şi nu mai lăsa practic nici un dubiu: Virgil Tănase fusese răpit de Securitate la ordinele lui Ceauşescu, iar preşedintele Franţei este extrem de vexat de acest afront. Căci Tănase era cetăţean francez (din anul 1979), stabilit pe teritoriul Franţei, iar acţiunea Securităţii împotriva unui cetăţean francez pe teritoriul Franţei constituie un fapt intolerabil, de maximă ostilitate (un act de banditism de stat, cum l-a numit ulterior însuşi Virgil Tănase), pentru care România va avea de suportat consecinţele.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
