Philipp Vandenberg s-a născut în 1941 la Breslau şi a studiat istoria artei şi germanistica la München. Se numără printre puţinii scriitori care s-au bucurat de un succes internaţional încă de la prima publicare. Opera sa cuprinde numeroase thrillere şi cărţi de nonficţiune bazate îndeosebi pe cercetări arheologice.
În Germania, Vandenberg este unul dintre cei mai renumiţi autori, iar opera sa a fost tradusă în peste 33 de limbi. În româneşte au fost traduse, numai la Editura RAO, mai multe titluri, între care „A cincea evanghelie”, „Al optulea păcat”, „Conjuraţia sixtină”. După cum se vede, autorul are o predilecţie pentru subiecte care implică arheologia, începuturile creştinismului, biserica. Cam la fel se întâmplă şi cu romanul de faţă*).
Este un thriller despre mizerabila afacere a traficului de organe şi cel mai mare tabu din istorie. Un pacient moare în urma unui transplant. Ceea ce la început pare o greşeală de procedură se dovedeşte apoi a fi crimă. În căutarea disperată a adevărului profesorul chirurg Gropius se pune el însuşi în primejdie de moarte. Punctul de legătură dintre mafia organelor şi Vatican este reprezentat de trei litere: IND. Iar dosarul cel mai primejdios dintre toate are un singur nume: Golgota.
Din clipa în care am intuit cam încotro se îndreaptă autorul, am fost tentat să abandonez romanul. Numai că, citind mai departe, am constatat – şi o spun cu tărie – că Vandenberg nu repetă niciuna dintre fabulaţiile privind naşterea creştinismului, care au fost subiect de roman în ultimele două decenii şi subiect de multe aberaţii. Ba chiar este cel mai bun dintre cele scrise pe această temă. Un arheolog descoperă la Ierusalim un mormânt pe care presupune că ar fi al lui Isus. Dacă ipoteza lui s-ar adeveri, întreg creştinismul s-ar prăbuşi, deoarece Isus nu s-ar mai fi înălţat la cer şi ar fi fost un simplu muritor. Arheologul îşi poate dovedi teoria dacă ADN-ul osemintelor corespunde cu cel al urmelor de sânge de pe celebrul giulgiu de la Torino, despre care s-a spus că ar fi şi el un fals medieval. Numai că arheologul nostru se arată a fi un escroc, dornic să se îmbogăţească din săpăturile sale. Pentru dosarul – fireşte numit Golgota – în care îşi ţine probele cere zece milioane de dolari. La întrebarea cine ar da zece milioane pentru păstrarea tăcerii asupra faptului că învierea lui Isus din Nazareth nu se confirmă, există un singur răspuns: Vaticanul. Lucrurile se complică când pe fir mai intră un grup de prelaţi – autointitulaţi IND, În numele Domnului – care se opun transplanturilor de organe, în ideea că viaţa fiecăruia trebuie să sfârşească cum a stabilit Cel de Sus. Povestea se complică, nu intrăm în amănuntele de thriller, eroul cărţii, un chirurg care se ocupă de transplanturi, se implică cu toată fiinţa în elucidarea poveştii, pentru a-şi salva onoarea, temându-se, fireşte, dar străbătând Europa în lung şi în lat în căutarea indiciilor. Uneori acţiunea pare trasă de păr, dar una peste alta, „Dosarul Golgota” e un roman care se susţine şi, mai ales, credibil, inclusiv în problema naşterii creştinismului.
*) Philipp Vandenberg – Dosarul Golgota, Editura RAO. Traducere din limba germană de Cornel Stoenescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
