Fragmentele de fata fac parte din volumul de memorii "Calugarul alb", scris de Petre Pandrea in anul 1956, actualmente in pregatire la Editura Vremea. In anul 1958, Pandrea a fost arestat pentru a doua oara. Securitatea statului facea, in asemenea ocazii, nenumarate perchezitii si confisca, in mod abuziv, absolut totul. Atunci i-au fost luate si cateva mii de pagini de manuscris. In 1998, dupa 40 de ani, Serviciul Roman de Informatii a restituit familiei, la cerere, o parte dintre manuscrisele confiscate. Sutele de pagini care au stat la baza volumului de fata au facut parte din lotul 1958 si readuc in atentia cititorului de astazi procesul pe care Biserica Ortodoxa Romana l-a avut in anii 1954-1956 cu Manastirile Vladimiresti si Sihastru. Avocatul dr. Petre Pandrea a fost aparatorul ales de catre calugarii si calugaritele celor doua manastiri in acest puternic conflict ideologic. (Nadia Pandrea)
In fond, invitatia de a trata impacarea intre Vladimiresti si Patriarhie am luat-o à la légère. Am obtinut-o, totusi, in noiembrie 1954, printr-un straniu concurs de imprejurari. Inceputul l-am facut intamplator (dupa o pledoarie mai mult zgomotoasa decat fulminanta), la Piatra-Neamt. Un fotograf pios si bogat m-a rugat sa vin pe spezele lui la Vladimiresti si sa ma angajez ca avocat al calugarilor de la Sfanta Manastire Sihastru, aflati fara aparator in fata tribunalului raional Adjud, intr-un proces de evacuare a manastirilor, intentat de Episcopia Buzaului, si intr-un proces penal pentru port ilegal de uniforma.
Au commencement j'ai fais la sourde oreille! Eram satul de procese provinciale obositoare, unde nu culegi decat laurii fanati ai gloriei si pierzi banii clientelei bucurestene, care-ti reclama prezenta permanenta, oricat te-ar plati provincialul.
Cand am aflat ca Episcopul Dr. Antim a dat ordin la colegiul avocatilor din Adjud sa nu se elibereze delegatie de aparare nimanui pentru niste "calugari razvratiti si razvratitori", m-am suparat. Cum este posibil asa ceva? Eu am aparat si un paricid si l-am scos la trei ani inchisoare corectionala. Orice asasin are drept de aparare, drept sacru de-a lungul timpurilor si in toate geografiile, drept garantat si de Constitutia RPR.
Ma aflam in fata unui act de insolenta episcopala si de lasitate profesionala avocatiala. Imi cunosteam episcopii bortosi si atei, cunosteam si pe avocatul poltronal al tarii mele.
M-am decis subit, fara conditii, fara discutii, vazand si facand.
Sfanta Manastire Sihastru avea si o muzica in simplele ei cuvinte.
- Unde se afla aceasta manastire?
- La confluenta Trotusului cu Siretul. E o ctitorie a hatmanului Sendrea, de pe vremea lui Stefan cel Mare.
Explicatiile fotografului pios, un domn cu fruntea bombata si ochelari de belfer, ma umpleau de uimire poetica.
Am plecat la batalie voios.
Fotograful pios aflase despre ultima mea intrevedere, de la iesirea din puscarie, cu Patriarhul Justinian Marina, intrevedere care durase cateva ore. Primisem si un cadou, "Marturisirea ortodoxa", carte legata in piele, cu o dedicatie amicala. Ne stia olteni, si acest moldovean avea incredere in perspicacitatea si combativitatea oltenilor, in geniul lor, care consta in stiinta si arta tranzactiunii. I-am facut cateva aforisme despre cobilitari ad usum delphini, cu care am gratulat provincia natala: cobilita si pasarea maiastra maglaviteana a lui Brancusi, Arghezi, Adrian Maniu si Motru. Chiar Sadoveanul vostru purcede, in samanta lui paterna, de pe plaiurile noastre doljene, prin Pascanii hidosi. Sa va mai spun de Cezar Petrescu, de "La Grandiflora" dragaseneana a lui Gib Mihaescu? De cele doua Elvire (Godeanu si Popescu), cele mai frumoase actrite ale teatrului nostru?
Vraja olteneasca a boscorodit pe fotograful pios, cu atat mai mult cu cat fusese si pe la Petrache Lupu de la Maglavit, pastorul nostru care pretinde ca l-a vazut pe Dumnezeu.
Intors la Bucuresti, aproape ca uitasem de procesul de la Adjud, care era conditionat de o prealabila vizita la Vladimiresti, fiindca Manastirea Sihastru este o filiala a Maicutei Veronica.
M-a enervat aceasta Maica Veronica, stareta-stavrofora, care trebuia sa dea preaviz, autorizatie prealabila si sa ma vizioneze din cap pana-n picioare, pentru a pleda un banal proces civil de evacuare si altul penal de port ilegal de uniforma. N-am pledat eu procese cu loturi intregi de candidati la moarte, complicate spete la legea devizelor, recursuri la tribunale supreme, nu m-am plimbat pe toata gama jurisprudentei generale si speciale?
Nici n-am venit de Florii, desi-mi expediase banii telegrafic, pentru speze de deplasare.
Am venit de Duminica Tomii si intalnirea a fost agreabila, patul curat, sclipat de omat, masa sufrageriei variat incarcata si cam ostentativ frugala, vinul putin pentru oaspeti si inexistent pentru gazde, conversatia prudenta.
Prudenta s-a destramat, seara, cand duhovnicul Ioan, care-mi declarase ca Maica Veronica reprezinta niste moaste vii (dadusem din umeri in sinea mea si privisem atent ovalul gingas si roz-alb), m-a intrebat daca eu cred in minuni. Am crezut ca antameaza o discutie de metafizica. Le-am povestit de chinurile mele religioase de la Berlin si Paris, de indoiala mea asupra existentei lui Dumnezeu, de lecturile pasionate din Luther si am facut apologia misterului cosmic.
Mi-aduc aminte cuvant cu cuvant:
- Tot ceea ce ne inconjoara este o mare taina. Inceputul si sfarsitul lumii materiale, inceputul si sfarsitul vietii, rotatia astrelor in cosmos, matematica perfecta stabilita de astronomi, serile tulburatoare cu luna si stele, cand le contempli in maretia si fixitatea lor, nimicnicia viermelui denumit om, totul este o taina infricosatoare, un mister indescifrabil pentru mine. Nu pot spune, cu filosoful englez Herbert Spencer, "ignoramus et ignoramibus". Nu indraznesc sa spun "credo quia absurdum". Nu indraznesc sa neg intelepciunea inaintasilor si sa ies din biserica stramosilor. Am ramas in arcanele ei. I-am spus si Patriarhului despre indoielile mele. Ortodoxia este clementa si rabdatoare. Nu excomunica din randurile ei, asa cum fac catolicii cu cei in indoiala. Nu indraznesc sa spun, ca André Maurois: "je suis athée, mais catholique", sunt ateu, dar catolic, fiindca nu ma intereseaza cei 4 evrei obscuri evanghelisti, dar ma intereseaza biserica unde au oficiat 40 de principi ai bisericii mele, generatie de generatie. Eu as fi mai modest si as formula asa: as vrea sa cred, dar nu pot, as putea fi ateu, dar nu vreau, fiindca este prea ieftin, prea ordinar filosofic.
Din acea seara neuitata din Duminica lui Toma Necredinciosul, care a trebuit sa-si puna degetele in ranile Mantuitorului pentru a crede, eu, ucenic umil al lui, care nu mai aveam ocazia sacra a lui Toma, pe care-l praznuiam, socotesc ca am intrat, fara sa vreau, in inima Maicii Veronica, am capatat prietenia parintelui Ioan Iovan si stima fotografului pios.
Am mai avut alt noroc.
Cand m-am prezentat la Patriarhie cu scrisorile credentiale de avocat ales al calugarilor sihastri si cu imputernicirea Maicii Veronica, pentru tratative diplomatice de aplanare si impacare definitiva a litigiilor cu cele doua manastiri, Patriarhul s-a pus luntre si punte sa ma trimita in forme de maxima eleganta, adica in limuzina sa personala. A cerut autorizarea speciala a ministrului Cultelor si vechiul meu amic Petre Constantinescu-Iasi i-a dat-o cu draga inima. A chemat pe episcopul de Buzau si pe calugarii emeriti din conclavul sau, in frunte cu Cleopa de la Slatina, cu staretul Daniil de la Rarau, cu Arsenie Athonitul, cu savantul frate Andrei Scrima. S-au formulat schemele de impacare si inchidere a celor doua procese penibile de la Tribunalul raional Adjud impotriva calugarilor de la Sfanta Manastire Sihastru.
Un singur lucru nu mi-a placut: insistenta depusa ca Parintele Ioan-Silviu Iovan sa plece de la Vladimiresti.
- De ce sa plece? Banuiti un substrat erotic intre el si Maica Veronica?
- Nicidecum.
Eu le-am facut cu indrazneala teoria Erosului platonic si al simpatiei reciproce necesare pana si intre boii care trag la acelasi jug. Erau de acord ca Sihastrii sa plece in echipe la schitul Rarau, sa ajute pe staretul Daniil sa-si construiasca noi chilii in lemn, pentru care tocmai primise fabuloasa suma de 60.000 de lei si nu avea mana de lucru. Cu aceasta ocazie, invatau tipicul monahicesc ortodox exact de la ex-marinarul, ex-jurnalistul prins in flagrant delict de luare de bani santajati, Sandu Tudor, care-si plimba boema si spleenul cafenelii literare defuncte sub barba de staret, Daniil de la Rarau. Poarta titlul de ieroschimnomonah, prea lung pentru a fi exact. E mereu vazut in Bucuresti la dentist. Are camera elegant mobilata, cu telefon, la biserica ctitorita de Antim Ivireanu. Schimnicii nu suporta dureri de masele? Durerile de dinti sunt intr-adevar atroce. Pe cand scriu la acest memorial, nevralgiile faciale nu vor sa ma paraseasca. Am lucrat in vesta si in pantaloni de cizma, confectionati din doc, mi-am scos bocancii si am lucrat cu picioarele goale la curatatul si dezgropatul pogonului meu de vie de la Peris, redat dupa 7 ani de absenta, din cauza si in stare de paragina, de catre scoala elementara de Silvicultura. M-am adapostit in chilioara igrasioasa, unde tineam uneltele viei, din cauza ploilor apriline, si maxilarele imi troznesc de nevralgii, ca vitele uscate si neadunate asta-toamna. Un lumbago vrea sa-mi bata la usa. Le suport fara barba si fara 60.000 de lei in buzunar... Am exact 5 lei pentru 2 zile. Dar pasarile cerului traiesc si fara bani. Administratorul scolii (un fost plutonier major) m-a invitat la ora 5 la dejun, banuind, dupa trebaluiala, ca l-am uitat, ceea ce era exact. O ceasca cu lapte, o omleta si trei cartofi prajiti in untdelemn au facut minuni pentru o zi si o noapte. Vom mai vedea. Mi-era frica de igrasia odaitei redate prin contract sinalagmatic solemn. Ingerul meu pazitor m-a ferit de agravarea igrasiei, sub forma directorului-poet Blebea, care m-a poftit sa dorm in camera de oaspeti si a poruncit un foc strasnic. Rad acum de staretul ieroschimnomonah Daniil de la Rarau, care nu este nici Daniil, nici Sihastru, ci numai Sandu Tudor de odinioara, ramas fara chilii opulente la Rarau si cu 60.000 lei in buzunar, daca nu cumva i-a cheltuit pentru a-si reface dantura cu aur la celebrul Tessler.
* Din volumul de memorii "Calugarul alb", de Petre Pandrea, in pregatire la Editura Vremea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
