Undeva în Călăraşi, un agent de vânzari, sătul de traiul tihnit de la birou, a reuşit să dea cheag unei afaceri pe care o gustă deja tot mai mult români - comerţul cu brânzeturi fine de capră. El este, ce-i drept, un aventurier - cu zero experienţă în industrie, produce şi azi iaurt şi cascaval exact cum făcea bunica lui de la ţară, cu câteva ponturi găsite pe internet.
Dar se poate si altfel - la Cluj, un medic veterinar a plecat la studii in Franta si si-a construit, dupa un plan clar de afaceri, o fabrica ultramoderna, tot pentru branza de capra. Prin metode total diferite, ambii au reusit sa aduca in hipermarket produse de care sunt mandri. Si ceva ii uneste - vor sa lase copiilor lor nu doar contul in banca, ci si o dovada ca pasiunea si munca pot deschide drumuri.
La 700 de kilometri distanta unul de altul, doi romani, un fost corporatist agent publicitar si un medic veterinar, si-au asumat misiunea de a schimba imaginea caprei in Romania. Capra e tinta proverbiala a rautatii vecinului, care priveste invidios peste gard si o doreste pastrama. Dar poate produce si bani.
"Daca pana in urma cu 5-6 ani veneau animalele la mine la cabinet, acum eu vin la fermele de capre si in special la familia Pacuraru ca sa-i lamuresc sa ia si niste capre de rasa, sa aiba lapte tot timpul anului." - declara Marcela Spanu. Pentru Marcela, ar insemna mai multa materie prima pe care sa o prelucreze fabrica ei de la Cluj. Avea un cabinet veterinar profitabil si calatorea des la Paris. Atunci si-a dat seama ca in Romania nici nu gaseai pe rafturi produsul pe care francezii vedeau drept culmea rafinamentului gastronomic."Inca de pe vremea cand faceam practica in Franta la toate cocktailurile simandicoase la care am participat branza de capra era servita ca o delicatesa. De la o idee si de la un gol pe piata am pornit o afacere de Nisa."
La Bucuresti, Liviu Marinel avea si el, ca economist, un salariu constant de 2-3 mii de euro. Legat de birou 10 ore pe zi, si-a dorit libertate si o afacere pe care sa o lase baiatului. Si-a spus ca poate face lejer ceea ce a vazut, in copilaria din Teleorman, in ograda bunicilor: sa creasca o turma de capre.
Si medicul veterinar, si economistul au inceput la fel: au strans toate economiile, au luat credite si au facut ipoteca pe casa. In timp, fiecare a investit cam 500 de mii de euro. Acum 3 ani, Liviu a cumparat pamant in mijlocul campului, in Calarasi, sat Stefanesti. Cel mai apropiat stalp de curent era la 300 de metri distanta, dar avea de gand sa produca doar lapte, pe care sa-l vanda brut unei fabrici. A adus, in miezul verii, din Spania, 60 de capre de Murciano.
In Calarasi, caprele s-au simtit imediat ca pe Costa del Sol. Dupa un an, au inceput sa produca exact cum spune manualul micului crescator- dublu, fata de rasele autohtone. Liviu a renuntat la serviciu; simtea ca langa paradisul verde al caprelor putea sa ridice si o fabrica proprie. Cu ce bani, dupa ce plan, de unde avea sa isi ia curent si echipamente inca nu-i era clar.
La Cluj, planul de business a fost gandit cu 2-3 ani inainte. Intai sotii Spanu au mers in Franta si au studiat, practic si pe hartie, modelul unei mici fabrici de branza. Au cumparat un teren la sosea, la o aruncatura de bat de oras, au angajat tehnolog si au cautat crescatori de la care sa ia cu cisterna tot ce produc. Tot din Franta au importat si echipamente. Si la mana a doua, tot au costat intre 10 si 50 de mii de euro. Doar cateva nu sunt automate.Aveau un dosar de retete standardizate din regiunea Provence, condimente si ambalaje tot ca acolo. La inceput, tot ce faceau costa mult, iar clientii dadeau inapoi. Si mai dramatic, in pragul iernii, caprele banatene din zona au ramas fara lapte.
Dupa primul an, au schimbat cutia cu un plastic simplu si au schimbat tactica. Vara colecteaza cat de mult lapte pot, ii dau cheag si o pun la congelator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
