Orasul medieval si fortificatiile sale, Cetati si castele din Europa in secolele XII-XVII - iata doua dintre temele aflate pe ordinea de zi a Conferintei Internationale de Castelologie, desfasurata recent la Sibiu. Manifestarea, aflata la cea de a X-a editie, a fost organizata de Asociatia Internationala Castrum Bene si a reunit specialisti din Europa Centrala si de Est. Presedintele Comitetului Permanent al Asociatiei Internationale Castrum Bene este dr. Adrian Andrei Rusu, cercetator la Institutul de Arheologie si Istorie a Artei din Cluj-Napoca.
- Ce este castelologia si ce reprezinta Asociatia Castrum Bene?
- De foarte multi ani, europenii privesc zestrea lor de fortificatii medievale cu o atentie speciala. Si, pentru a focaliza aceasta atentie, ei aduna la un loc mai multe categorii de cercetatori: istorici, arhitecti, istorici de arta, arheologi. In toata Europa, exista astazi patru asociatii importante de castelologie: asociatia germana, infiintata la sfarsitul secolului al XIX-lea si transformata mai nou din Deutsche Burgeninstitut in Europeische Burgeninstitut; o asociatie vest-europeana, Chateau Gaillard; si o a treia care se ocupa de fortificatiile din jurul Balticii (Castella Maris Baltici). Cea de-a patra, din care facem parte si noi, a luat fiinta in conjunctura politica de dupa 1989 si se numeste Castrum Bene. Ea are reprezentanti nationali din tarile central si est-europene (Polonia, Cehia, Slovacia, Austria, Slovenia, Ungaria si Romania). Reprezentantii se reunesc intr-un comitet permanent, care stabileste strategiile si organizeaza reuniuni internationale la fiecare doi ani. Dupa fiecare dintre acestea, se publica un volum cu comunicarile prezentate. Presedintii acestei asociatii se recruteaza din tara ce urmeaza sa organizeze conferinta. In acest an a venit randul Romaniei. Iata de ce am fost ales presedintele Asociatiei Castrum Bene in urma cu un an si voi ramane in fruntea ei pana cand vom edita volumul de comunicari. Tematica a fost "Orasul si fortificatiile", fericit conexata cu situatia Sibiului, in acest an si capitala europeana a culturii. Au participat la manifestare cam 60 de invitati din 10 tari, care au prezentat 30 de comunicari.
- In plin secol XXI, va ocupati de fortificatii medievale. Sunteti, cu alte cuvinte, un fel de Ianus cu o fata indreptata spre trecut, iar cu cealalta spre contemporaneitate.
- Se poate spune si asa, numai ca noi incercam nu numai sa privim, ci si sa intervenim. Motive sunt suficiente. Oaspetii care au fost la Sibiu au ramas impresionati de ceea ce au vazut, de zestrea formidabila pe care Romania o are din punct de vedere castelologic: circa o mie de fortificatii medievale, dintre care numai biserici fortificate - 150. Ne-am aflat la limita dintre Orient si Occident si asta ne-a dat o culoare specifica. Transilvania, de pilda, nu face decat sa reproduca in mic tot ce se gaseste in Europa. Modelele sunt clar europene, dar la scara mai mica. Aceasta miniaturizare arhitectonica a cetatilor poate fi ambalata si oferita economiei in moduri elegante si utile.
Din pacate, despre toate acestea se stie foarte putin. Mult mai mult se discuta despre fortificatiile antice, cu toate ca cele medievale au macar doua conexiuni cu problematica sociala si economica a momentului: sunt profund europene si fac parte dintr-un patrimoniu care poate fi folosit cu succes in economia actuala a Romaniei. Constructiile medievale sunt mijloace prin care turismul ar putea fi innobilat pentru a aduce profit, la fel cum se intampla si in alte parti. Dar lucrurile merg extrem de greu pentru ca exista un slab interes din partea celor in masura sa ia decizii. Pot sa va dau foarte multe exemple in care comunitatile locale nu au ajuns inca la intelegerea faptului ca, posedand niste cetati in perimetrul lor, nu au bolovani legati de picioare, ci averi. Primariei din Oradea i-au trebuit cinci ani ca sa constientizeze ca cetatea ii apartine si nici acum nu stie sa o valorifice eficient din punct de vedere turistic. Nu exagerez, dar ea ar putea fi o mina de aur pentru turismul istoric si religios. Acolo este inhumat un rege-sfant (Ladislau I) si singurul imparat romano-german de pe teritoriul Romaniei (Sigismund de Luxemburg). Alt caz este cel al cetatii Rasnov care, din pacate, a scapat de sub controlul restaurarilor, deoarece a existat o fisura intre competenta si decizia comunitatii locale, total nepregatita la oferta unui antreprenor italian prea incisiv. Mai nou se discuta despre cetatea Sucevei, unde, surprinzator, autoritatile locale adreseaza plangeri si solicitari de bani Guvernului Romaniei, desi ansamblul le apartine si, in consecinta, ar avea datoria sa investeasca in acest obiectiv. Mai putem cita Sighisoara, cu zidurile cetatii prabusite sub Primarie, oras in care festivalul medieval a fost mai mult un pretext de intalniri bahice, decat de valorificare superioara. Sau "draculizarea" care a inecat in buna masura cetatea Bran si nu numai. Pot fi citate si exemple competente de utilizare, de pilda Biertan, unul dintre primele monumente ajunse pe lista UNESCO.
- Concret, cum poate istoricul sa sprijine reabilitarea monumentului istoric?
- Cel care doreste sa organizeze un festival sau sa deschida un restaurant medieval nu se poate dispensa de ajutorul istoricilor. Pot sa evoc situatia de la Alba Iulia, unde turismul a explodat pentru ca
s-a recurs la o regie profesionista: cativa pasionati au imbracat figuranti in uniformele armatei austriece care pazea cetatea tip Vauban, creand decoruri vii. Costumatia si armamentul acestora au fost obtinute cu ajutorul istoricilor. Numai ei pot sa recreeze decorul autentic al monumentelor. Zidurile goale sunt triste. In jurul lor trebuie derulate povesti adevarate, nu draculizari si nici spectacole cu cavaleri - pastise ieftine ale celor din Occident. Istoricii ar putea sa devina autorii unor ghiduri corecte, diferentiate pe nivelele culturale ale vizitatorilor, dar si consultantii permanenti ai interventiilor imaginate.
- Autoritatile culturale centrale nu intervin pentru a facilita optiunile de aceasta natura?
- In anii din urma, rostul lor s-a restrans la nivel declarativ. Santierele incepute au fost abandonate. Nici o modalitate de formare a specialistilor nu a fost promovata. Principiul liberei concurente este admis doar in cazul arhitectilor ori constructorilor si numai prin exceptii de favoare in cazul specialistilor istorici, cu toate ca acestia din urma sunt atestati cu titlu individual si raspund la fel in fata legilor. Aceasta disociere sau mai degraba ignorare a istoricilor poate conduce la monstruozitati in cazul restaurarilor.
Legislatia este deficitara si in cazul celor care agreseaza fortificatiile, din necunoastere sau cu dusmanie. Judecatorul nu il condamna pe agresant, socotind actul de distrugere a monumentului istoric ca neavand periculozitate sociala. Distrugerea unui turn sau raderea cu buldozerul a unor ziduri este asimilata unui furt de sac cu cartofi. Si pedeapsa se da cu suspendare. De notorietate este cazul Devei, unde edilii au construit un funicular pe dealul pe care se afla cetatea. Drumul de acces pana sus ar fi putut fi reamenajat pe traseul spiral, astfel incat o calatorie la cetate sa devina o adevarata incursiune in istorie. Acum, insa, funicularul este o cicatrice pe fata cetatii-simbol al orasului...
Interviu realizat de Radu Constantinescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
