La 83 de ani, sculptorul Marcel Guguianu se poate mandri cu importante distinctii nationale si internationale, printre care Placheta de onoare a Simpozionului International "Arandelovac", Iugoslavia (1972); Placheta de onoare a Bienalei de la Neapole, Italia (1972); alegerea ca membru al Academiei Internationale de Cultura, Arte si Stiinte de la Pontzen, Italia (1972); Diploma de merit a Municipalitatii Orasului Galati (1973); Palm d''Or a Academiei de Arta si Cultura Neapole, Italia (1975); Placheta si Medalia de aur ale Republicii San Marino (1981); editarea timbrului filatelic San Marino - "Neutralitate" (1987) s.a. (Marcela Gheorghiu)
Marmura, bronz si lumina
Venirea mea la Bucuresti a fost insotita de sansa. Destinul mi-a harazit sa intru in contact cu o sumedenie de oameni, sa fiu vizitat de personalitati straine din diverse domenii ale vietii culturale si artistice, care mi-au calcat pragul in repetate randuri. In felul acesta am putut sa ies si eu din tara, pentru ca am fost invitat sa particip la felurite manifestari internationale. De exemplu, in Iugoslavia. Nu vreau sa exagerez, dar cred ca sunt singurul artist strain de tara lui care are acolo cinci monumente. Pe toate le-am realizat in cadrul unui festival international, care se numea Marmura si sunet, prilej cu care am avut bucuria sa cunosc multi artisti importanti ai Europei. Douazeci de ani am lucrat, intr-o cariera de marmura, la aceste monumente. Ultimul dintre ele a fost Ciocarlia.
Unul dintre oamenii pe care as vrea sa-i pomenesc, pentru ca, intr-un mod absolut indirect, lui i se datoreaza prezenta mea acolo, el fiind parintele acestei superbe manifestari, a fost Iosip Broz Tito.
Tito a initiat acest mare festival-simpozion sub patronaj UNESCO; la el erau invitati nu numai sculptori, ci si cantareti si poeti. De aceea se numea Marmura si sunet, marmura domina, iar sunetul - sub toate aspectele lui artistice - ii dadea viata. Eu, de pilda, am avut ocazia sa o vad pe Sophia Loren si s-o aud declamand in italiana. Se afla in Iugoslavia pentru a turna un film in care era protagonista alaturi de Richard Burton. Si pe acesta l-am ascultat si, fara sa stiu limba engleza, am inteles sonetele lui Shakespeare; chiar daca Burton avea whiskyul langa el, interpretarea lui era magistrala...
M-a impresionat atmosfera profund artistica si creatoare de la acest festival si am incercat sa aduc in tara starea de efervescenta din Iugoslavia. Cu sprijinul autoritatilor, am initiat la Craiova simpozionul "Marmura si lumina". La scurt timp, la Barlad, s-a nascut o manifestare similara. Si una, si alta sunt active in momentul de fata. Daca, la Craiova, manifestarea, din punct de vedere plastic, are ca specific marmura, materialul in care se exprima sculptorii invitati la Barlad este bronzul. Asadar, "Marmura si lumina" la Craiova, "Bronz si lumina" in orasul meu natal. Evident ca artistii se mai imbata, sparg din cand in cand cate o sticla (pe mine aspectele acestea nu ma intereseaza, este treaba fiecaruia dintre ei), dar lasa si cate o lucrare acolo cand pleaca. Acesta este lucrul care conteaza cu adevarat si care demonstreaza utilitatea si eficienta unor asemenea simpozioane. Pe de alta parte, la Barlad, de pilda, in timp ce artistii lucreaza, cantaretii (ca Angela Similiea sau violonista Cristina Angelescu) si orchestrele invitate dau culoare evenimentului cu muzica lor, iar actorii (Stefan Iordache, de pilda), care primesc cu bucurie sa participe, incanta publicul cu harul lor, fie pe scena Teatrului din Barlad, fie la batrana academie barladeana, care anul acesta a implinit 90 de ani de existenta. Si-au scris numele in istoria ei, fie in calitate de ctitori, fie in calitate de membri care i-au adus faima: Stroe Beloescu, Alexandru Vlahuta, Vasile Voiculescu, George Enescu s.a. In ce ma priveste, eu sunt decanul de varsta al acestei vechi institutii de cultura.
A doua patrie
Am trecut insa prea rapid peste anii petrecuti in Iugoslavia, a doua mea patrie. Tin la acest pamant, la care ma raportez astazi cu multa nostalgie, si port recunostinta acelor oameni care mi-au instalat pe pamantul lor nu mai putin de cinci statui. Doua decenii am lucrat acolo intr-o cariera de marmura. Chiar daca mai veneam in Romania, 20 de ani petrecuti in Iugoslavia nu pot sa nu lase urme. Si pentru ca a venit vorba de strainatate, cu riscul de a parea incoerent, trebuie sa spun ca o recunostinta aparte o port si statului San Marino, unde sunt onorat ca si cetatean si am amplasata o statuie. Am primit multe dovezi de recunoastere si in alte colturi ale lumii, care, firesc, m-au bucurat mult si mi-au dat posibilitatea sa beneficiez de o oarecare libertate in actiunile mele, nu numai in ceea ce priveste cariera artistica, ci si in simpla mea calitate de cetatean. De fapt, abia acum realizez ca eu nu sunt doar cetatean al Romaniei. Eu sunt un cetatean al lumii, fiindca lucrarile mele sunt expuse in muzee de pretutindeni, in colectii particulare, in aer liber... Dar nu eu trebuie sa spun toate aceste lucruri, altii, daca vor, ar trebui s-o faca.
Muzeul si Fundatia "Marcel Guguianu"
Cu numai cateva zile in urma, m-am intors din Barladul natal, unde am fost sarbatorit la implinirea a 83 de ani de viata. Aici se intampla multe lucruri bune si frumoase si vizitele mele nu sunt niciodata simple prilejuri de odihna si de conversatie. In ultima vreme am demarat reconditionarea celor doua rotonde ale scriitorilor din parcul Teatrului "V.I. Popa" din Barlad, invitand artisti importanti din Bucuresti, care vor executa acolo lucrari. Rotondele scriitorilor au fost realizate cu aproximativ 40 de ani in urma, la initiativa mea (din nou imi este penibil sa vorbesc despre mine, dar daca asta este realitatea, ce pot sa fac?!). S-au pastrat in tot acest rastimp si s-au degradat galopant dupa 1989, in timpul acestei miniciuni pe care o traim astazi si careia ne place sa-i spunem democratie (aceasta insa nu este democratie!).
E drept ca, dupa 1945, eu si familia mea nu am avut de suferit din partea regimului comunist.
I-am inteles specificul si am mai realizat ca trebuie sa ne supunem lui. Exista o vorba care zice: "Nu vremurile ni se supun noua, ci noi ne supunem vremurilor". Eu nu am fost disident, nu m-am aratat dusmanos, ci, pur si simplu, m-am miscat in acel univers cu pasii firesti vremurilor. Nu vreau insa sa fiu inteles gresit, nu am nostalgia comunismului, dar nici nu pot sa-mi impun a uita ca in perioada aceea, impreuna cu oameni ca Virgil Cazacu sau Miu Dobrescu, de pilda, am facut numai lucruri bune. Targul Barladului a fost, in egala masura, o victima a cataclismelor naturale - cutremure, inundatii - si a epocii comuniste, cand a trebuit dusa lupta cu sistemul si cu obtuzitatea oamenilor lui. Unii nu au rezistat, dar altii, printre care si eu, am mers mai departe, planuind lucruri ce pareau imposibil de realizat atunci si care abia astazi incep sa prinda viata. De pilda, mi-am promis cu 30 de ani in urma - si astazi am reusit - sa adun, intr-o constructie noua, eleganta, toata munca mea de o viata, creatiile mele cele mai reprezentative. Este un muzeu, se numeste "Marcel Guguianu" si se constituie intr-o adevarata perla europeana.
Eu nu am avut alta arma in viata decat o zestre spirituala; nu m-a interesat politica, nu am fost atras de zona afacerilor, nu am stiut niciodata sa fiu diplomat. Cineva m-a sfatuit candva sa nu ma fac niciodata prieten cu afacerile si l-am ascultat. L-am cunoscut insa pe Adrian Sarbu, omul care, in urma cu douazeci de ani, mi-a dat in dar Fundatia "Marcel Guguianu", o nobila institutie cultural-artistica incorporand arta, stiinta, cultura. Fundatia noastra a initiat mai multe burse (chiar in prezent avem un bursier la Versailles) si premii anuale, sub egida ei au fost pornite cele doua simpozioane nationale de care am amintit, se fac restaurari de monumente... Fundatia "Marcel Guguianu" inseamna mult mai mult decat pare la prima vedere.
In numarul din 8 iulie, in spatiul acestei rubrici, s-au strecurat cateva erori pe care dorim sa le remediem: In capitolul "Enescu la Barlad", in loc de "M-am dus la un fost elev al meu, Neculai Trocan" se va citi "M-am dus la un fost elev al meu, normalistul Georgescu". In capitolul "Mentorii mei", in loc de Gheorghe Nestian se va citi arh. G. M. Cantacuzino. In fotografia din numarul precedent: Marcel Guguianu impreuna cu George Apostu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
