Ziarul de Duminică

Ceva ce nu e, deşi ar putea fi curând/ de Felix Nicolau

Ceva ce nu e, deşi ar putea fi curând/ de Felix Nicolau
04.11.2010, 23:42 18

Noua poezie a Andrei Rotaru m-a luat oarecum prin surprindere.După lirica programatică din "Într-un pat sub cearşaful alb",având-o ca figură tutelară pe Frieda Khalo, poeta intrase într-ofază de macrameuri. Texte foarte bine strânse, niciun cuvânt înplus - un fel de dicţie ireproşabilă. "Ţinuturile sudului"(Paralela 45, 2010), însă, sunt descleiate, mai mult melancolicedecât nervoase, oscilând între viziune dureroasă şi violenţăreprimată.

Un volum despre al patrulea ochi, cel al sentimentului. Sau, oviziune a sentimentelor, deloc intelectuală sau fundată peartificii metaforice, ci una magnetică şi transtemporală. Maidegrabă o descriere a mirosului de vis, de continuă sugestie:"zilele astea încep cu zilele de altădată:/ cineva se aşază pemarginea patului,/ mă întreabă dacă nopţile sunt imprimate pepiele,/ dacă am visat cum mă acoperă nisipurile./ (mirosul tău debrad se răspândeşte în camera mea)" ("şi mai mult nisip"). Citescde parcă aş reviziona "The Pillow Book", filmul acela japonez din1996 cu mesaje transmise prin oameni tatuaţi. Rareori imaginiclare, din fericire rare, căci raportabile cultural. Bunăoară, laColeridge: "sunt ca un vapor de lemn în care port doarmorţii".
Fosta carne douămiistă, supurândă, a devenit acum materietransparentă. Parcă toate aceste poeme ar pleca de la principiulnonidentităţii: "când corpul tău îmbracă alte corpuri/ vă privescde departe. am doar culoarea voastră verde/ (...)/ strânşi încarnea voastră, vă dezbrăcaţi unul pe altul/ şi sub pământ"("Verde").

Uneori, scot capul lăstari expresionişti, dar se ofilesc destul decurând, invadaţi de o vegetaţie stufoasă ce mai mult sugereazădecât ascunde. "Alte dimineţi" este un nod al cărţii: "recunoscdimineaţa/ după zgomotul unui bătrân în scaun cu rotile/ picioarelelui goale pedealează la nesfârşit./ aici viaţa începe printrezăbrele. mă îmbracă în rochii interminabile,/ şi viii îmi aprindlumânări. în stânga, o clopotniţă veche.// în ea, dansul meu devineviolent,/ îmi leagănă trupul, prin dreptul ferestrelor zidite,/într-o lumină care creşte./ şi nici buchetele de pământ şi niciochii celorlalţi/ nu ajung în camera asta. ca o imitaţie,/ de parcădai cu iarbă peste cearşaful care mă acoperă/ şi încerci să-mi faciun contur". Nu contează ce filmează acest ochi secret alimaginatiei, cum filmează. Se trece uşor dintr-o realitate în alta,totul pare haotic, dar fiecare element are un rol distribuit cuatenţie. Nu este dicteu automat, nici vis, ci un fel de delircondus doar de simţuri şi senzaţii: "a început acelaşi şirindeterminabil de zile/ în care nu mă simţi. lucrurile frumoase auînfăţişarea/ animalelor ce se împerechează în haite" ("fărăputeri").

Sunt poezii metafizice care nu se adresează cerului. Ajungizbucnirile imaginaţiei afective ca să desfiinţeze normalitatearigidă: "îngenunchezi,/ mă ridici cu mâinile noi uriaşe. casaîncepe să se clatine./ şi noi şi ea şi noi şi ea" ("despre mine").Tensiune maximă, dorinţe pătimaşe, revărsate toate într-ocomunicare ce nu are nevoie de cuvinte. Cele mai bune clipe aleacestei arte sunt asigurate de vizionarismul ardent, ce-i dreptfoarte curând contrapunctat de prăbuşiri abulice. "Mâini" este, înfond, un frison lecturabil: "din când în când nu mai avem mâini./stăm cu trupurile lipite unele de altele,/ ne privim când vrem săne îmbrăţişăm,/ din locul mâinilor ies ierburi înalte". Ca înfilmele lui Tarkovski, doar bănuim care sunt cauzele acestui consumnervos necruţător. Imaginea pe care lectura o creează în creierulnostru niciodată nu are contur precis, logic. Viforniţe şi acalmii.Nu reprezentare, ci descriere de stări acompaniate de gesturi:"soarele şi trupurile întinse la mal/ lovesc apa încet. ne afundăîn ea şi, din locul în care dispari,/ algele desenează forma unuitrup cu mâinile tale".
Unde se observă calitatea scrisului Andrei Rotaru este în evitareateatralismelor patetice, a preţiozităţilor culturale şi aimaginilor extrem de căutate. Dacă aş face o comparaţie între ea şialţi poeţi afini (n-o să fac aşa ceva, Doamne fereşte!, pentru căştiu că Andra s-ar enerva teribil), ar reieşi subtilitatea şifineţea superioare multor poeţi tineri vedete ale momentului.
Şi poate că o asemenea fineţe este posibilă datorită regimuluificţional al trăirilor. Ficţional la modul rememorativ şiimaginativ. Prezentul acestei poezii este trecutul sau viitorul.Prezentul constă în efortul de a depăşi un prezent fără noimă,rămăşiţe şi speranţe: "aproape am uitat cum arată mâna ta cunervurile fine/ ascunse în pumnii mei acum mult timp" ("Până latine"). Şi mult yin, multă apă, frământare, deformări şi reformări.O curgere de stări şi premoniţii rezolvate adesea în trompe l'oeil- deschideri imense, dar aparente şi ameninţătoare: "doar uncearşaf pluteşte deasupra patului. un cer întunecat, îngheţat./ating o parte a lui, se ridică. mă forţează să scurm în tavan./ îldau deoparte./ atunci privesc prin capetele unui cer desfăcut/ gatasă se reverse" ("Tavanul").

Ce mi se pare remarcabil este felul în care poeta scurtcircuiteazărealităţile, după o tehnică de obţinere a metaforei, însă fără săapeleze foarte des la figura de stil propriu-zisă. Cearşaful,tavanul, pânza, lemnul, apa, frigul, liniştea, varul sunt introduseîn ringul discursului simplu, brut. Poeticitatea discursului ei îşiare sursa nu atât în sforării stilistice, cât în viziuni mitice,teribil de încărcate emoţional şi punctate de observaţiisurprinzătoare prin subtilitate, iar nu prin bizarerie. De exempluîn "Ferestrele": "animalele coboară deodată/ caii sălbatici seapropie de mine./ îi mângâi şi ei mă ating cu o piele întoarsă,moale".
Poezie pură, deja dincolo de postmodernism şi de modernismul nostrumereu recuperabil.


Felix Nicolau este conferenţiar universitar la Facultatea de Litereşi Limbi Străine a Universităţii "Hyperion" şi la UniversitateaTehnicǎ de Construcţii din Bucureşti. A publicat cǎrţi de criticǎşi teorie literarǎ (Anticanonice, Homo imprudens, Eroismuleminescian), un roman (Tandru şi rece) şi versuri (Bach, manele& Kostel, Salonul de invenţii). Colaboreazǎ la revistele Arca,Cuvântul, Luceafǎrul de dimineaţǎ, Steaua, Tomis, Ziarul deDuminicǎ. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO