Nu demult, filmul de la care avea sa porneasca totul in cinema-ul românesc nou, Moartea domnului Lazarescu, se inchidea, definitiv si decisiv, cu o binecunoscuta piesa din muzica autohtona, a carei superba si neasteptata plasare in acel context avea un efect de o expresivitate colosala. "Cum e oare, cum e oare/ Cum arata dragostea?" suna refrenul piesei, la capatul unui film in care indiferenta si obtuzitatea omorau incet, dar sigur, un om. In noul film al lui Corneliu Porumboiu (care a primit Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard si Premiul FIPRESCI – acordat de Federatia Internationala a Presei Cinematografice - la Cannes, anul acesta si - ex-aequo - Trofeul Transilvania la TIFF), personajul principal se intreaba neincetat cum e oare moralitatea, cum (mai) arata constiinta unui om intr-o lume care jura pe aproape orice valoare de schimb, dar mai niciodata pe constiinta. Nu doar ca nimeni nu se mai intreaba ce este aceea constiinta, nici macar ca definitie de dictionar (precum o face, intr-un crescendo al absurdului si presiunii psihice, personajul jucat de Vlad Ivanov in apoteotica scena de final), ci constiinta a devenit, probabil, un veritabil handicap in calea celor care vor "sa se descurce", "sa se capatuiasca", "sa se chiverniseasca", "sa iasa la liman", "sa iasa in fata", "sa se aranjeze" etc. Exista nenumarate expresii in limba româna care pot defini scurtatura imorala, iar Politist, adjectiv ridica, discret, dar staruitor, o problema morala profunda si esentiala pentru fiinta umana. Sigur ca, in felul sau subtil si cu un amuzament secret, presarat cu multa amaraciune, in fond, Corneliu Porumboiu deschide aceasta discutie cu aerul de joaca si de conventie narativa foarte familiara. La fel se petrecea, in fond, si cu A fost sau n-a fost?, unde, la capatul unor scene de un umor formidabil, de cea mai buna calitate, lucrurile se dovedeau, de fapt, profunde si extrem de dramatice. De data aceasta, filmul sau rastoarna conventia policier-ului, iar regizorul stapâneste cu o rigoare ireprosabila si completa metoda pe care o practica. Politist, adjectiv "nu are actiune" – asa cum i-a reprosat un spectator din public dupa prima proiectie, intr-o sala arhiplina, la Cluj, la TIFF, desi acolo cultura cinematografica si respectul spectatorului fata de film sunt, clar, mai puternice decât in alte zone – pentru ca asa l-a vrut regizorul sau. Desi este elementar, multi privitori nu inteleg spulberarea conventiei si exercitiul matematic pe care aceasta il presupune, pe parcursul unui film intreg. Chiar regizorul imi spunea, intr-un interviu recent, ca nu a vrut deloc sa construiasca un policier, ci a vrut sa demonteze - detaliu cu detaliu - si sa redea procesul pe care il presupune in timp real o urmarire precum cea din film. Iar scopul nu este, evident, fidelitatea fata de realitate, pentru ca nu suntem in fata unui film documentar, ci construirea unei lumi pe care acest personaj o defineste extraordinar de bine. Pentru ca politistul Cristi, protagonistul filmului, este cea mai buna oglinda a realitatii despre care vorbeste filmul. Cu dilemele lui morale si verticalitatea sa, personajul sau reflecta cel mai expresiv posibil strâmbatatea si rapacitatea unei lumi in care cine nu e smecher e prost, iar scrupulele morale reprezinta o excrescenta rusinoasa. Imbracând perfect pânda lui Cristi in detalii expresive – decorul dezolant, senzatia de pustietate si lipsa de energie a locului -, Porumboiu construieste, de asemenea, o cutie de rezonanta perfecta pentru sentimentul de inutilitate si inertie care domina in modul cel mai cumplit viata multor români de azi. Iar faptul ca ar fi vorba sau nu despre Vaslui (localizare foarte discret sugerata) nu are aici nici o relevanta, pentru ca regizorul vorbeste, in felul minimalist si de o inteligenta sclipitoare pe care i-l stim deja, despre un conflict uman universal. Este ceea ce au inteles, fara efort, spectatorii francezi la Cannes, si probabil vor intelege si cei de aici care au un minim de exercitiu cinefil si o capacitate reala de a vedea un film subtil. Conceput si reglat din acorduri fine, atent supravegheat si impecabil jucat, Politist, adjectiv da masura talentului si atitudinii unor oameni care au ce spune, stiu cum sa o spuna si spera sa se faca auziti, chiar in lumea (ab)surda in care ne straduim sa ne pastram logica vexata de atâtea valori si repere ce par rasturnate definitiv.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
