Trebuie să spunem dintru început: ne aflăm în faţa unui uimitor dicţionar*), necesar, aşteptat şi util. Care nu putea fi realizat decât de un om cu o profundă acribie şi care s-a mişcat întreaga viaţă în domeniul cinematografiei. Mai mult, a şi publicat numeroase cărţi care au ca temă istoria cinematografului românesc, cum veţi vedea mai departe.
„Lucrarea de faţă, mărturiseşte autorul, se înscrie unui demers de cercetare iniţiat de autor la jumătatea anilor 60, acela de a se crea instrumentele de lucru (a căror necesitate se făcea încă pe atunci resimţită) pentru o Istorie a cinematografului din România, configurat într-un proiect cu patru voleuri: cel dintâi filmografic (concretizat în seriile «Producţia cinematografică din România» şi «Filmat în România»); cel de-al doilea, biofilmografic (lexicoanele «1234 cineaşti români» şi cel de faţă); ultimele două, cronologic şi bibliografic (o «Cronologie a cienmatografului românesc» şi o «Bibliografie a cinematografului în România»), încă în fază de lucru.”
Dicţionarul „Cinematografiştii” cuprinde: numele înscrise pe genericele miilor de filme de toate genurile produse în România şi în afara României de către cineaşti români, pionieri ai cinematografului, tehnicieni, critici şi istorici de film, actori, oameni de artă şi cultură interesaţi de cinema, producători, distribuitori, activişti culturali şi politici implicaţi în cinematografie. Din totalul de aproximativ 10.000 de persoane care au avut de-a face, în decursul vremii, cu cinematograful din România, autorul a ales un număr de 2345. A optat, cum spune, „pentru termenul cinematografist, care continuă să figureze în «Micul dicţionar academic al limbii române »”, deoarece „lumea variată şi specializată a cinematografului de azi are nevoie de un termen generic, pe care îl poate oferi resuscitarea vechiului cinematografist.”
Câteva „chei” suplimentare, utile cititorului: deşi lucrarea este dedicată în principal oamenilor de cinema din România, îi cuprinde nu numai pe cei care au au lucrat în cinematograful românesc, ci şi pe cineaştii străini, care au contribuit la dezvoltarea cinematografului din ţara noastră sau au colaborat ocazional, dar semnificativ, cu acesta, pe cineaştii români care, născuţi în România, au activat numai în cinematografiile de pe alte meridiane şi pe care majoritatea dicţionarelor şi enciclopediilor străine îi citează cu menţiunea „cineast român”; biografiile cuprind nu doar elementele pur calendaristice (naştere şi eventual deces), ci şi date importante „de etapă”, repere determinante pentru evoluţia fiecărei persoane în parte, cu influenţă directă sau mediată asupra operei; deşi nu s-a avut în vedere o ierarhizare valorică, această diferenţiere se face indirect, prin menţionarea premiilor naţionale şi internaţionale semnificative obţinute de opere şi cineaşti, şi, în unele excepţionale cazuri, prin dezvoltări ample, dedicate unei cariere cinematografice de excepţie; atât pentru datele biografice, cât şi pentru filmografii şi premii, informaţia este adusă la zi (septembrie 2013).
Cine este Bujor T. Rîpeanu?
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica, sectia teatrologie-filmologie (1958). Redactor la Arhiva Nationala de Filme (1966 -1970; 1973 - 1980), cercetător ştiintific la Institutul de Istorie a Artei al Academiei Romane (1969 - 1972). Producător delegat la Casa de filme 5 (1980 - 1990). Consilier la Ministerul Culturii în problemele audiovizualului (1990 - 1991). Director al Editurii Video a Ministerului Culturii (1991 - 1998). Director general al Arhivei Naţionale de Filme (1999-2001). Debutează în presă inca din anii studenţiei la revistele „Teatrul” şi „Film”. Îsi continua activitatea publicistica în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Astra”, „România Literară”, „Flacăra” şi în unele cotidiene în perioada 1968 - 1999.
Preocupat cu precădere de istoria cinematografului românesc, este autorul unor studii şi articole publicate în reviste de specialitate: „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Caiet de documentare cinematografică”, „Film”, „Secolul XX”, „Cinema – Journal”, „Filmwissenschaftliche Mitteilungen” (1957-), precum şi în diferite volume colective: „Anthologie des ecrits theoriques sur l’art en Roumanie” (1972); „Contribuţii la istoria cinematografului în România” (1972), „Probleme actuale ale arhivisticii” (1972), „Cinematograful românesc contemporan” (1976).
Incepând din 1966 realizează serii de emisiuni TV pe teme de istoria cinematografului („Pagini din istoria cinematografului românesc”, „Document cinematografic”, „Filmul românesc - proba timpului”). Participa la colocvii şi congrese internaţionale pe teme de arhivistică şi istoria cinematografiei.
Volume: „Dicţionar cinematografic” (1974) - în colaborare cu Cornel Cristian; „Secolul cinematografului” (1989, Premiul Uniunii Cineaştilor din România pentru critica de film); „1234 Cineaşti români” (1996); „Dicţionar de cinema” (1997); „Cinema - un secol şi ceva” (2002), „Lumea filmului” (2005) - toate in colaborare cu Cristina Corciovescu. „Filmat în România - filmul de ficţiune”, vol. I: 1911-1969 (2004, Editura Fundaţiei Pro, premiul Asociaţiei Criticilor de Film din România); vol. II: 1970-1979 (2005). „Filmat in România - filmul documentar: 1897-1948” (2008, Editura Meronia, premiul Uniunii Cineaştilor din România).
Membru al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film, calitate în care participă la juriile FIPRESCI ale unor festivaluri naţionale şi internaţionale de la Oberhausen, Paris, Montecatini, Leipzig, Cottbus.
*) Bujor T. Rîpeanu - Cinematografiştii - 2345 cineaşti, actori, critici şi istorici de film şi alte persoane şi personalităţi care au avut de-a face cu cinematograful din România sau care sunt originare de pe aceste meleaguri. Editura Meronia, 632 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
