Dupa cateva decenii, conferintele Teatrului National din Bucuresti (deschise in 1931 de Ion Marin Sadoveanu) au fost reluate intr-o noua formula. Nu mai sunt initieri "in tainele si frumusetile dramei universale si ale actoricescului mestesug", ci conferinte culturale cu teme mult mai diverse. Succesul este surprinzator.
Se desfasoara, din 12 martie, in fiecare duminica de la ora 11, intr-o sala (Atelier) care se arata de fiecare data neincapatoare - zeci si zeci de spectatori care n-au mai gasit bilete asteapta de fiecare data sa fie acceptati dupa umplerea salii si urmaresc totul in picioare sau asezati pe un supliment de scaune. Au conferentiat: Neagu Djuvara - Razboiul de 77 de ani (1914-1991), Mircea Dinescu - Blestemul de a fi pamfletar, Stefan Cazimir - Caragiale: pedagog si geometru. Vor mai conferentia pana la sfarsit de iunie: Nicoale Manolescu - Oare n-avem dramaturgi?, Nicolae Noica - Teatrul National, acum ori niciodata, Gabriel Liiceanu - Despre minciuna. Surse clasice ale moralei politice. Cazul Romaniei, Lucia Hossu Longin - Exercitiul memoriei, Dan C. Mihailescu - Cine sunt si ce vor neointerbelicii, Pavel Susara - Conceptul de arta contemporana, Octavian Paler - Cu melancolie, despre barbari, Alex Stefanescu - Profesia de critic literar, Stelian Tanase - Cazul Panait Istrati, Teodor Baconsky - Ortodoxia si Europa unita, Adrian Cioroianu - Comunismul romanesc intre sperante si capcane. Programul va fi reluat la toamna.
Prin ce se remarca aceasta serie de conferinte care merita cu prisosinta admiratie si felicitari? In primul rand, spre deosebire de alte cicluri de intalniri mai mult sau mai putin asemanatoare (organizate de Romania literara, de Cuvantul s.a.), prin tematica acestea se adreseaza publicului larg - ele nu se limiteaza la probleme de teatru sau de critica literara si ca atare atrag o audienta mult mai larga. In al doilea rand, diversitatea tematica este dublata de idei/teorii noi (cum s-a intamplat la debut si, presupunem, se va mai intampla in saptamanile urmatoare). In al treilea rand, ritmul de organizare saptamanala le poate impune repede in constiinta intelectualului roman (nu spun bucurestean, pentru ca se intampla ca in randurile auditoriului sa fie si oameni sositi din provincie). In al patrulea rand, publicul poate intra in dialog cu conferentiarii, punand intrebari, solicitand amanunte, facand chiar comentarii (care, cum e de asteptat, dau posibilitatea unora sa se manifeste cu prisosinta). In al cincilea rand, fapt si mai important, mare parte din public este tanar, ceea ce infirma ideile prea categorice potrivit carora tanara generatie ar fi dezinteresata de problemele culturale. In sfarsit, organizatorii au intentia sa publice toate aceste conferinte, care pot ramane un reper pentru viata culturala din primul deceniu al noului mileniu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
