Impuls pentru schimbare
Acelasi impuls de schimbare peste tot. La Zagreb, la 29 octombrie, Dieta Croatiei (Saborul) tine o sedinta extraordinara. O tine intr-o atmosfera complet noua. Peste tot pe strazile Zagrebului e lume. Dieta voteaza doua motiuni de urgenta. In prima, pe baza principiului autodeterminarii nationale, regatul Croatiei, Sloveniei si Dalmatiei rupe legaturile constitutionale cu regatul Ungariei. Acordul din 1868 cu Ungaria e declarat nul. In a doua motiune, regatul croat adera la statul suveran al sarbilor, croatilor si slovenilor, care se formeaza pe temeiuri etnografice, fara a tine cont de granitele existente atunci intre slavii sud-dunareni. Proiectele sunt aprobate cu mare entuziasm, iar banul Mihailovici preda puterea Consiliului National. La Cracovia, polonezii din Galitia creeaza si ei un Consiliu de 25 de persoane si preiau administrarea Galitiei pana la unirea ei cu statul polonez. La Turcansky Svaty Martin, in Slovacia, Consiliul National, reunit la 30 octombrie, proclama, cu toata prezenta trupelor maghiare, natiunea slovaca drept parte a natiunii cehoslovace, unita prin limba, cultura, istorie si pe baza autodeterminarii. Milan Hodsza vine cu stirea izbandei revolutiei la Budapesta si a notei lui Andrassy catre Wilson pentru o pace separata, nota pe care o adopta si Consiliul National Slovac.
La Viena, la 30 octombrie, se reuneste Consiliul National Austriac. Persista aceeasi confuzie intre republica si monarhie. Se vantura drapele rosii, dar si cele negre, rosii si aurii ale Germaniei. Studentii, in frunte cu rectorul Universitatii, canta Deutschland uber alles si cer Anschluss-ul. Sunt eliberatii detinutii din inchisori. Extrema stanga devine dominanta in politica.
Destramarea piramidei
La Schonbrunn, imparatul Carol lasa armata sa se descompuna pe natiuni. Pana si garda sa personala face acest lucru. La palatul imperial si la Hofburg vin elevii Academiei Militare de la Wiener Neustadt. Ofiterii sunt dezlegati de juramantul lor fata de imparat. In felul acesta, intreaga piramida de legaturi personale din jurul suveranului si avand suveranul drept centru se destrama. Contele Andrassy il previne pe imparat asupra consecintelor a la longue. Dar Carol nu facuse decat sa sanctioneze o situatia de fapt, armata destramandu-se oricum si trecand pretutindeni sub obladuirea consiliilor nationale.
La Pola, langa Trieste, marinarii croati cer recunoasterea statului iugoslav si trecerea flotei sub autoritatea Consiliului National de la Zagreb. Alti marinari, ai altor natiuni, cer sa plece acasa. Marinarii romani creeaza un detasament independent, arborand tricolorul. Ministerul de Razboi de la Viena, dupa consultari cu Andrassy, accepta situatia. La 30 octombrie, contraamiralul Horthy primeste delegatia Consiliului National al sarbilor, croatilor si slovenilor. Actul de cedare e semnat intr-o atmosfera de mare raceala. Reprezentantii iugoslavi vor sa fie inlaturat de indata pavilionul austriac rosu, alb, rosu. Horthy refuza pana cand el nu va parasi bordul. La patru si jumatate dupa-amiaza, 21 de lovituri de tun anunta incetarea existentei flotei austro-ungare.
Guverne noiPe 30 octombrie, la Budapesta, in cafeneaua Jagerhorn, se creeaza Consiliul National Roman Central, cu sase membri ai PNR (Vasile Goldis, Aurel Lazar, Teodor Mihali, Stefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad) si sase ai socialistilor (Tiron Albani, Ioan Flueras, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu si Baziliu Surdu). Dar, cum afara e revolutie, lucrarile consiliului sunt amanate si sediul sau este mutat la Arad.
La 31 octombrie, la Geneva, se constituie noul guvern cehoslovac, cu Kramar prim-ministru, Benes ministru de Externe si Stefanik ministru de Razboi. Cehoslovacia va fi republica, iar Masarik presedinte. Ideea de a mentine monarhia, eventual cu un arhiduce rus, sustinuta fara convingere de Kramar, nu se bucura de nici o trecere.
Deja natiunile desfacute din vechile legaturi incep sa nu se inteleaga intre ele. Ucrainenii din Galitia orientala, care formasera la 18 octombrie Consiliul lor National, nu vor sa fie alaturi de cei din Cracovia, adica sa intre in statul polonez. Vor sa ramana in Austria, formand un stat autonom. La Lvov, ei preiau controlul asupra principalelor puncte de interes. Polonezii, minoritari in regiune, dar majoritari in oras, reactioneaza. Studenti, liceeni, soldati se mobilizeaza si incep luptele de strada. Multi incep sa se intrebe care va fi pretul platit de Europa in urma destramarii Imperiului.
La Schonbrunn, imparatul Carol primeste conditiile de armistitiu ale Antantei. El ii cheama pe membrii Consiliului de Stat sa se pronunte (reprezentantii consiliilor nationale nu vin).Generalul Arz prezinta situatia militara. Nici o rezistenta nu-si are rostul. Conditiile trebuie primite. Si, dupa o consultare cu germanii, ele sunt acceptate.
Scriitorul Robert Musil, pe atunci in serviciul de presa al Marelui Stat Major, asista ca spectator la ceea ce se intampla in Austria in acele zile. Si constata ca de fapt e greu pentru „un popor guvernamental", cum fusesera pana atunci austriecii, sa treaca de la o stare la alta: „Faptul ca austriecii germani au fost mereu poporul guvernamental se plateste scump; ei n-au nici organizare politica, nici vointa nationala". In Austria, intr-adevar, noile desfasurari de evenimente nu-i fac constienti pe multi de ceea ce inseamna disparitia lumii imperiale a celor doi K, a Cacaniei. La 4 noiembrie, de ziua de nastere a imparatului, in catedrala Sf. Stefan, atunci cand se citeste Te Deum-ul, asistenta plange.
Comunistii ungari
La 4 noiembrie, la Moscova, in Hotelul Dresda, ia nastere Partidul Comunist Ungar. Se formeaza la fel ca si celelalte, ca sectie a Partidului Comunist international, al Internationalei Comuniste, replica ruseasca la Internationala a II-a Socialista. Membrii sunt un manunchi de oameni, internationalisti, fosti prizonieri de razboi, rataciti prin Rusia. Seful lor e Bela Kun. Doua zile mai tarziu, ei pleaca spre Budapesta, unde ajung abia la 17 noiembrie, cu un plan de actiune pus la cale impreuna cu anturajul lui Lenin.
Incepe preluarea controlului in Bucovina si Transilvania
La 7 noiembrie, Consiliul National Roman Central hotaraste infiintarea de garzi nationale si civile pentru „pastrarea linistii si averii fiecaruia". O zi mai tarziu, Divizia a 8-a romana, condusa de generalul Iakob Zadik, intra in Bucovina, pentru a pune capat jafurilor soldatilor ucraineni intorsi de pe front. Este primul pas pe care il face Romania pentru preluarea controlului asupra Bucovinei si Transilvaniei.
Si polonezii din Varsovia si din Polonia Congresului, mai inainte sub ocupatie ruseasca, dizolva Consiliul de Regenta si se pronunta pentru republica si unirea cu ceilalti polonezi. Vin vestile din Germania. La 8 noiembrie, regele Bavariei isi pierde tronul. La 9 noiembrie, abdica Wilhelm al II-lea. Nu-l mai dorea o Germanie prabusita in mizeria sfarsitului de razboi pierdut. In Austria,Carol nu era atat de detestat. Istoricul B. Michel observa ca in Austria mai erau unii care strigau „Traiasca Republica!", dar niciodata „Jos imparatul Carol!" Insa... peste cine mai domnea Carol! Lammasch ramane presedinte de Consiliu de Ministri al unei tari care se desface. El are o functie desemnata de imparat, dar e lipsit de putere reala. Dupa cum n-o mai avea nici Carol, care-l numise. Imparatul mai spera in ajutorul bisericii. La 8 si 9 noiembrie, secretarul sau se intalneste cu cardinalul Piffl, arhiepiscopul Vienei, care noteaza in insemnarile de dupa prima intalnire: „Dificil, dar inca nu e o situatie disperata", iar in cele de dupa a doua: „Situatia e foarte serioasa". Seful social-crestinilor, Mgr Hauser, promite sprijinul sau, dar si in partidul pe care-l conduce cauza republicana prinsese teren. La 9 noiembrie, ia fiinta un nou consiliu de stat. Viktor Adler se pronunta din nou pentru Anschluss. El e convins ca, odata Hohenzollernii cazuti, Germania o va lua pe o cale democratica. Si atunci e mai bine pentru Austria daca participa la Adunarea Constituanta germana. Adler nu spune nimic insa de faptul ca Germania este acum republica. Si atunci cum ramane cu Austria? Istoria, care curge repede in aceste ultime luni ale primului razboi mondial, il va lua si pe imparatul habsburgic.
Armistitiul de pe Frontul de Vest aduce entuziasm dezlantuit la invingatori, amaraciune si tristete la invinsi si o trezire a tuturor parca intr-o alta lume. Cei patru ani de razboi provocasera tulburari demografice si pierderi economice enorme. Mai bine de 8 milioane de combatanti ramasesera pe campurile de lupta. Alte 7 milioane fusesera raniti grav si 15 milioane raniti mai putin grav (vezi cifrele date de D.H. Aldcroft in From Versailles Wall Street 1919-1929, care aduna studii publicate dupa 1919 privind inclusiv pierderile). In afara lor, alte circa 5 milioane de civili (fara Rusia) cazusera „victime colaterale": epidemii, foamete, tot felul de privatiuni. Epidemia de gripa spaniola din 1918-1919 mai luase cu ea alte milioane de victime. Lista definitiva a pierderilor poate atinge cifra de 60 de milioane, dintre care aproape jumatate sunt din Rusia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
