Corpul îşi cere mereu uncia de carne.
Citeşti Shakespeare
eşti în Paradis
dar
îţi curge nasul.
Vrei să îl amâni.
El curge şi ţipă:
„Şi eu sunt pe aici, ce Dumnezeu!”
El spune aşa: „Ce Dumnezeu!”
Eu
vreau să îmi amân nasul
să nu-mi mai sâcâie cu prostii creierul rătăcit prin citit.
„Secreţia ta e tot ce ştii să faci!” – îi spun.
„Ţi-ai luat nasul la purtare!” – îi spun.
„Mă cobori din ceruri” – îi spun.
„Mă tragi de poale să-l las din mâini pe Shakespeare!” – îi spun
şi resemnată înfig semnul de carte ca un cuţit
între Othello, Desdemona şi intangibila batistă.
Eu nu sunt Desdemona:
găsesc batista şi i-o plimb pe la nas.
„Fir-ar să fie de Shakespeare!” – spune nasul.
„De inteligenţa emoţională ai auzit?” – spune nasul.
„Pleci aiurea cu cartea
atârnată de creier ca de un cuier!
Mă ignori tu care
fără oxigenul meu
eşti o cârpă, pricepe!
Fii mai pământeană,
fii reală!” – mă mustră nasul.
„Eu
cel ce strănut
exist!”
Ce pot face?
De atâta vreme
Shakespeare nici nu mai strănută!
Riri Sylvia Manor (născută Aberfeld) scria poezii de la nouă ani dar a renunţat la dorinţa de a studia filologia şi filosofia dezamagită de puternica influenţă ideologică din facultăţile umanistice pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Astfel, s-a înscris la Facultatea de medicină din Bucureşti, dar în 1960 a primit aprobarea de a părăsi România. Ajunsă în Israel şi-a continuat studiile acolo, apoi în Statele Unite, devenind Profesor de Oftalmologie si Neuro-oftalmologie la Facultatea de Medicină din Tel Aviv.
După aproape douazeci de ani de „tacere poetica”, în anul 1979 a reînceput să scrie poezii. Să scrie şi să publice poezii, dar în limba ebraică. A primit premiul de poezie Ofer Lider în Israel.
Revenită dupa 30 de ani în România, în 1990, cu ajutoare medicale, a reînceput să citească literatură în limba română şi, aşa cum spune autoarea, i s-a întâmplat un miracol: dupa 40 de ani de întrerupere, a reînceput să scrie poezie în limba română.
Între 2000-2015 a publicat patru cărţi de poezie aici , a primit premiul Blaga, a scris proză şi a făcut traduceri. Între altele, a tradus în română împreună cu Ioana Ieronim o carte de poezie a poetei israeliene Agy Mishol publicată la Editura ICR şi a tradus în ebraică împreuna cu Ella Blass „Fram, ursul polar” de Cezar Petrescu. Irina Mavrodin i-a tradus poeziile în franceză şi, în 2010, i-a apărut la Editura L’Harmattan volumul „Bariolée”.
A înfiinţat o organizaţie non-profit pentru promovarea literaturii între cele două ţări şi a iniţiat şi redactat apariţia în Israel a unui număr festiv al revistei Uniunii Scriitorilor Ebraici dedicat literaturii române.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi din Israel şi practicând încă medicina, Riri Sylvia Manor îşi împarte timpul între Israel şi România.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
