In 1969, compozitorul Vasile Herman a primit o invitatie la Festivalul si Cursul International de la Darmstadt. A ajuns aici in postura unui vizitator curios sa vada ce anume merita sa fie selectat, dar si-a dat repede seama ca muzica contemporana (mai ales muzica dodecafonica si cea aleatorie) au ajuns in impas. Ce drum trebuia urmat? (Radu Constantinescu)
Cei care predau la Darmstadt cursuri, intre care si G. Ligety, au incercat sa fie cat mai convingatori. Mi-am dat seama insa ca era greu de spus daca muzica respectiva mai avea vreo perspectiva, ori calea mea trebuia sa fie alta. Am meditat intens asupra acestei probleme. M-a ajutat si faptul ca mi-am luat doctoratul in muzicologie la invitatia lui Sigismund Toduta, proaspat numit conducator de doctoratura. Eram impreuna tot cu Cornel Taranu, care si-a ales tema "George Enescu - un precursor". Tema mea a fost "Forma si stil in noua creatie muzicala romaneasca". Analiza pornea de la inceputuri si se oprea in 1971. Am cercetat multe partituri, unele in manuscris, din Cluj, dar si din Bucuresti, Iasi, Timisoara, ca sa pot evalua drumul muzicii romanesti si am ajuns la concluzia ca dodecafonia si toate succedaneele sale, serialismul integral, electronismul si aleatorismul, erau desuete si ca numai forand in adancimea cantecului popular voi putea ajunge la originalitatea care sa devina pentru mine o emblema.
Am inceput sa studiez culegeri de folclor si am descoperit in ele lucruri miraculoase. Mi-am dat seama ca nu era nevoie sa ajung la dodecafonie ca sa fiu original. Cantecul popular romanesc are si cromatism, si intonatii neobisnuite, care se apropie de dodecafonie si serialism. Dar acestea trebuie descoperite. Am reusit prin eforturi uriase sa le gasesc. Astfel, am ajuns la o tehnica speciala, in care imbinarea de formule muzicale folclorice devenea materialul de baza al creatiei. Am realizat un salt stilistic postdodecafonic, postserial, postimprovizatie si am ajuns la acel mod de creatie in care cantecul popular este complet transfigurat, altfel decat o faceau inaintasii. In 1971 am scris pe versuri populare un triptic coral intitulat "Viersuri de dor", care a devenit un "bestseller" al muzicii corale. Si aici aveam unele elemente de improvizatie sau de constructie stricta, dar ajunsesem la o tehnica muzicala speciala. Acest triptic mi-a fost interpretat de mai multe formatii, intre care corul Filarmonicii si al Conservatorului din Cluj, corul Antifonia si cunoscuta Capella Transilvanica, sub bagheta dirijorului Dorin Pop.
Intamplarea a facut sa primesc o comanda din Olanda prin prietenul meu, compozitorul Alexandru Hrisanide, care mi-a solicitatat o piesa pentru pian, ansamblu de suflatori si percutie. M-am gandit sa scriu o lucrare care nu doar sa fie de camera sau semisimfonica, ci si sa aduca ceva apropiat de "viersurile de dor", totul transpus in muzica instrumentala. A rezultat o suita intitulata "Simfonii si fantezii pentru sapte instrumente de suflat, pian si percutie". Lucrarea a fost cantata in prima auditie de Filarmonica din Cluj, cu George Sbarcea la pupitru.
Asa a inceput drumul meu spre creatia simfonica propriu-zisa. Am scris cinci simfonii; patru dintre ele au fost interpretate, cea de a cincea isi asteapta orchestra, corul, solistul si dirijorul. Problema pe care mi-am pus-o atunci cand am inceput sa le compun a fost individualizarea lor, mergand pe alte principii decat cele ale lui Haydn si Mozart. In prima simfonie, scrisa in 1977, mi-am propus sa realizez o ipostaziere a foniilor, principiu luat din vechea muzica greaca. Am intitulat-o "Ipostaze fonice alcatuind un nomos". Adica o lege. Influenta muzicii antice m-a condus la cele sapte parti ale simfoniei, care ilustreaza tot atatea ipostaze cum ar fi polifonia, antifonia, heterofonia si altele. Simfonia a II-a porneste de la cartea "Procesul unui proces", consacrata marelui patriot memorandist care a fost Vasile Lucaciu. Am simtit imboldul sa scriu o lucrare in care sa evoc figura acestui barbat extraordinar, supranumit Leul de la Sisesti, prieten cu parintii mei. Iata de ce am intitulat cea de a doua simfonie "Memorandum".
Simfonia a III-a, intitulata "Doine", este iar o noutate. Orchestra doineste, dar este o doina speciala. Doineste cand melancolic, cand dramatic, cand tragic. Catre final izbucnesc adevarate tipete, un corolar al tuturor formelor de a doini. Solutia mi-a fost inspirata de asa-zisa hora lunga, sau cantecul lung cum il numesc taranii, care, transpus in spatiul simfonic, a devenit simfonie.
Simfonia a IV-a mi-a pus alte probleme. Am dorit sa realizez o lucrare care sa mearga pe o linie oarecum clasica, dar care sa reflecte tendintele spre inovatie, in limbajul muzicii contemporane. Am reusit pe baza unui contrapunct special, luat tot din muzica populara, un contrapunct heterofonic, in care totul este o singura voce, oferind ipostaza contemporana unei simfonii clasice.
Ultima mea lucrare de acest gen este o piesa ampla, pentru orchestra simfonica, cor mixt si un bas solist. Am intitulat-o "Omagiu cantecului" deoarece partea corala si cea solistica sunt luate din poezia populara, in special din selectia pe care Blaga o face intr-unul dintre volumele sale. Lucrarea a fost analizata si prezentata in revista "Muzica", de catre compozitoarea Dora Cojocaru, care, pe buna dreptate, s-a intrebat daca versurile au generat muzica simfonica, ori aceasta doar a completat versurile.
In toamna lui 1988, din cauza unor probleme cu ochii, a trebuit sa fac o pauza in compozitie. Dupa o operatie reusita, in decurs de numai cateva luni mi-am recapatat vederea si am inceput sa pregatesc o noua etapa de creatie, in care tot ceea ce am acumulat in etapa dodecafonica si in cea neofolclorica s-a contopit si a devenit etapa finala a creatiei mele. Dupa cinci simfonii, trebuia sa compun ceva semnificativ. Si a urmat o opera. Am lucrat-o pe un libret propriu, elaborat in aproximativ zece ani, inspirandu-ma, intr-o viziune moderna, din basmele lui Ispirescu. Personajul principal este Constantin Brancusi, caruia i se asociaza un print medieval (doua planuri temporale ce se suprapun ca in "Tinerete fara batranete..."). Am inceput sa pun pe note aceasta opera in 1998 si am terminat-o in 2002. Este o lucrare in trei acte, unde am incercat sa fac o sinteza intre stilul riguros al primelor doua etape de creatie si un stil mai liber. Mi-am pus intrebarea daca o opera, in sensul clasic al termenului, mai poate fi reprezentata in fata unui public larg, acum la inceputul secolului XXI , cand cei mai multi compozitori scriu opere de camera, cu un numar redus de instrumente si de solisti, uneori chiar fara cor. Iata de ce am incercat, polemic, sa fac altceva: sa scriu o opera cu reprezentare scenica, orchestra normala si cor.
Din 2002, am inceput sa compun piese camerale sau semicamerale, cu sau fara percutie, ca urmare a comenzilor primite de la doua dintre nou-aparutele ansambluri instrumentale ale Academiei de Muzica din Cluj: formatia Ars Inveniendi, condusa de Adrian Borza, si Pro Musica Nova, a clarinetistului Flavius Trif. Aceste piese se inspira din protoistoria noastra, din lumea dacilor.
In creatia ultimilor ani se regasesc si cateva piese care incearca sa valorifice texte vechi ale literaturii noastre. Am scris o cantata intitulata "Cornul inorogului", in care am utilizat texte din romanul lui Dimitrie Cantemir "Istoria ieroglifica", apoi o lucrare intitulata "Fonologhion", care utilizeaza un text de psalm in traducerea lui Coresi. In fine, am compus o piesa pentru bariton si orchestra, "Lauda", inspirata de un text scris initial in limba italiana, "Imn catre Dumnezeu", tradus ulterior in romana, si care apartine lui Petru Cercel.
Ma gandesc acum sa compun o piesa muzicala pornind de la o "Oda" de Horatiu, pe care as dori sa o intitulez "Exegi monumentum". Meditez de multa vreme la ea, dar nu am putut sa o realizez din cauza neconcordantei dintre prozodia si versificatia latina. Acum am gasit solutia. Ramane de vazut daca timpul, sanatatea si posibilitatile mele de creatie imi vor permite sa abordez toate aceste proiecte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
