Artişti care au lucrat începând cu anii 50 plus cei care sunt acum în culmea gloriei formează cea mai prosperă bază pentru un viitor colecţionar. E greu să aduni sute de mii de euro pentru Pallady, Tonitza, Grigorescu, Ţuculescu chiar. Este însă mult mai uşor de cumpărat artă plastică, pictură, sculptură, grafică, cu semnături ale artiştilor pe care mai mult sau mai puţin i-am prins în viaţă. E drept că şi aici apar dileme: Ştefan Câlţia sau Sabin Bălaşa, Viorel Mărgineanu sau Geta Năpăruş, Magdalena Rădulescu sau Piliuţă, Margareta Sterian sau Radu Dărângă, Florin Niculiu sau Vasile Grigore. Sau de ce nu Baba, Ciucurencu, Pacea, Mirea, Bernea, Biţan?! Răspunsurile sunt greu de dat. Avalanşa de Bălaşa cu cote parcă mereu în creştere, ştergerea compromisurilor din biografia lui Mărginean, redescoperirea Getei Năpăruş, Bernea pus faţă în faţă cu gândurile negre care încolăcesc Muzeul Ţăranului Român pe care l-a (re)creat, liniştea care s-a aşternut peste pleiada de artişti vizualizaţi de Galeria Catacomba prin programul lui Sorin Dumitrescu, ecourile franceze ale lui Petre Velicu, venirea prea rară din Bacău a Madlenei Zărnescu, saltul şocant de cotă al „prea tânărului” Adrian Ghenie, lipsa de constanţă în vânzările Paul Neagu, toate par să zăpăcească orice colecţionar pornit pe adunat artă „la zi”. Casele de licitaţii, fără să vrea, amestecă şi mai mult lucrurile. Dar le şi aşează. Mai bine decât orice muzeu, licitaţiile adună o mare diversitate de creaţii. Şi atunci, înainte de a cumpăra, la licitaţii trebuie mers pentru a privi. Şi a compara, şi a admira, şi a alege ceva frumos.
Din arta anilor 1950 - 2000 se vor fragmenta, recompune, sedimenta apoi, câteva direcţii artistice, grupuri de pictori şi sculptori care au simpatizat ca stil şi viziune, prietenii care merită rememorate peste ani, pasiuni colective care şi ele pot fi colecţionate. Ceea ce se vinde astăzi cu câteva sute sau mii de euro, peste zece - cinsprezece ani va ajunge probabil la zeci de mii şi apoi la sute de mii de euro. Dar astfel de salturi de preţ se vor realiza în primul rând dacă pentru aceşti artişti se vor defini câteva colecţii exemplare, care să fie admirate, studiate, valorizate ca un bun comun al iubitorilor de artă şi nu numai. Ion Ţuculescu este cel mai scump pictor din seria Artmark „Postwar and Contemporary Sale”, cu o evaluare superioară de 55.000 euro. La Alis, Magdalena Rădulescu ridică miza la 25.000 de euro cu „Portret de femeie”. Goldart, deşi are Pallady, Catargi, Băncilă până la pragul de 7.000 de euro, ridică ştacheta cu un peisaj al lui Rudolf Schweitzer Cumpăna la 14.000 de euro.
Numele mari amintite la începutul articolului şi multe altele sunt licitate cu sute sau puţine mii de euro azi. E clar că de aici merită pornită o colecţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
