Intelepciunea unor expresii intrate de multa vreme in vorbirea curenta se verifica pe deplin chiar si in aceasta perioada destul de tulbure a vietii de zi cu zi pe care, cu o pudoare inexplicabila, ne-am obisnuit sa o numimn tranzitie. E adevarat ca inca nu au aparut expresii de genul "apa trece, tranzitia ramane" sau "nu moare tranzitia cand vor cainii", dar nici mult nu mai avem.
In materie de lipsa de performanta, de ambitie si uneori de pricepere, ne consolam repede cu gandul ca "se intampla si la case mai mari", desi la casele acelea nu se intampla nici chiar atat de des, iar situatia nu este nici pe departe la fel de grava precum aceea in care ne zbatem. In cel mai rau caz, aplicam metoda comparatiei si ne consolam la ideea ca "au mai patit-o si altii", uitand ca acesti altii au patit-o in urma cu o suta de ani si de atunci nu au persistat cu indaratnicie in eroare. Daca, dimpotriva, reusitele unora care se aflau mult in urma noastra devin aproape umilitoare, aplicam cu meschinarie cautarea petelor in soare, pe principiul devenit slogan national "sa moara si capra vecinului". O lipsa aproape cronica de dorinta constructiva ne pandeste la orice colt, combinata cu meteahna mai nou capatata a acumularilor materiale excesive. Unul dintre exemplele cele mai concludente si cu atat mai saritoare in ochi pe vremea aceasta torida este paragina, lipsa de igiena si de gust de care sufera de mai bine de 15 ani si asa modestul nostru litoral. Cum continua sa practice cu nesimtire preturi nejusticate cei care si-au facut un titlu de onoare din a se imbogati fara sa investeasca nici un capat de ata. Si cum aceiasi indivizi se plang ca numarul celor care prefera nu numai Grecia si Turcia, dar pana si Bulgaria, creste ingrijorator in fiecare an. Acesti hamesiti de castig profita inca de frica, de comoditatea sau de proastele socoteli pe care si le mai fac unii dintre noi, ultimii lor clienti, ultima lor speranta.
Castigul se realizeaza pe formula bacanilor care se prefac ca uita sa-ti dea restul: "La matale nu se cunoaste, la mine se aduna!" Dar sa inchid paranteza. Nici cele sfinte nu scapa de fatalismul nostru pagubos. Cum toate trebuie sa aiba o explicatie, fie "asa a vrut Dumnezeu", fie "n-a vrut Dumnezeu", cu varianta laica "n-a fost sa fie". Cand avem un dram de noroc, "Dumnezeu si-a intors fata spre noi", cand calcam in strachini, "Dumnezeu ne-a intors spatele", de parca divinitatea ar fi un fel de Hopa Mitica, preocupata sa ne arate cand fata, cand dosul. Iar ca sa ne demonstram starea de lehamite permanenta, inghetarea in proiect sau obiceiul de a ne plictisi repede de orice, abandonam caruta in drum si ne incrucisam bratele: "Cum o vrea Dumnezeu!" Si daca nu vrea?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
