Cum aţi reacţiona dv. dacă fiica sau fiul în vârstă de 12-13 ani ar veni să vă întrebe ce-i aia "masturbare obsesivă"? Sau v-ar ruga să-i explicaţi "acea pornire de a-mi face mendrele cu sora mea pe o alee", care "a fost ultimul moment de dorinţă sexuală normală"? Sau ce căuta mama cuiva "în compania curvelor din spate de la Joe and Nemo"? Ori dacă ar folosi, pur şi simplu, expresii precum "mă piş pe nasul lor" sau "le dau m..."?
E ceva de neaşteptat ca un copil care intră într-o librărie (bravo lui!), văzând o carte prezentată în Caietul său de vacanţă, să şi-o dorească? E ceva anormal să-i fie cumpărată? E ceva bizar s-o citească? Va descoperi astfel citatele de mai sus.
Să ne înţelegem: "Firmin, aventurile unei vieţi subterane", de Sam Savage, e o carte care nu a fost scrisă şi nu a fost publicată (la noi de Editura Polirom) pe post de carte pentru copii. Este un roman alegoric, bine scris, acid, bazat pe o idee originală (un şobolan devine intelectual mâncând cărţi!) şi, în acelaşi timp, o carte cu un limbaj licenţios asumat, cu întâmplări fireşti în lumea în care se petrece, o carte care descrie cinstit ceea ce spune din subtitlu că descrie: o viaţă subterană. Cui are urechi de auzit, să audă! Dar dacă n-ai urechi, şi nici ochi, şi nici chef să citeşti o carte cap-coadă? Pe coperta I tronează un şobolănaş cu mutră simpatică - TREBUIE să fie ceva pentru copii.
Iată de ce nu merge şcoala în România. Iată de ce copiii nu sunt educaţi în procesul presupus a fi de educaţie. Nu, nu pentru că află nişte expresii joase - le-ar fi auzit oricum -, ci pentru că nici autoarele Caietului de vacanţă, nici profesoara care a recomandat respectivul Caiet habar n-au spre ce i-au împins pe elevi. Sper! Adică sper să n-o fi făcut în cunoştinţă de cauză!
Şi încă un motiv pentru care nu merge şcoala în România. Într-o clasă a I-a dintr-o şcoală cu pretenţii, învăţătoarea s-a supărat pe elevi şi, drept pedeapsă, în loc de desen în ziua aia (şi cine ştie în câte altele) au făcut matematică. Ceea ce şochează nu este numai faptul că desenul, ca şi muzica, deseori sportul, uneori limbile străine sau religia, sunt considerate neglijabile, nu se face mare lucru sau nu se fac orele deloc, se dă "f.b." din oficiu tuturor elevilor, mai târziu "10" - ci şi faptul uluitor că matematica, şi-aşa urâtă de copii din cauza modului lemnos, încruntat, rigid în care este predată, funcţionează pe post de pedeapsă!! Ce vă aşteptaţi, cum vă aşteptaţi să iasă copiii ăştia?
Nu vreau să greşesc generalizând. Fără îndoială există şi altfel de învăţători şi profesori, şi altfel de Caiete de vacanţă. Aveţi fiecare experienţele dv. Gândiţi-vă dacă nu cumva răul e mai degrabă la bază decât la vârf.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
