In literatura romana, folosirea criteriului generationist a fost discutata ca vulnerabilitate metodologica, fiindca generatia, stilistic semnificativa, nu se suprapune neaparat pe biocronologie.
Exista generatii de creatie, nu de varsta. Pot exista comuniuni de varste in jurul unui moment istoric, unei conjucturi psihosociale, cand anumiti creatori traiesc deschiderea unui nou orizont, care se petrece in realitatea insasi. Este ceea ce am postulat prin proiectul Deceniul 1 (finalizat prin Expozitia absolventilor din 1996 la Palatul Mogosoaia) in artele plastice din arealul bucurestean, cu cei care au sustinut admiterea la Universitatea de Arte dupa tenace asteptari, in septembrie 1990, aflati dupa trairea cumpenei de ani '89 -'90, dupa Golaniada/ Mineriada si dupa primenirea corpului universitar. 90-96-06, iata masurile modelului de generatie pe care o consideram demna de interes pentru momentul istoric al "valului '90" si "al plajei" care l-a absorbit timp de un deceniu. Unde a ajuns acest val al primilor absolventi (bucuresteni), in formula noua de invatamant artistic, am incercat sa aflu prin mijloacele unei anchete jurnalistice, care a debutat detectivistic. Din circa 120 de absolventi (fara sectia de design) am gasit in evidenta Uniunii Artistilor Plastici, adica integrati profesional intr-o asociatie mult ravnita pana in 1989, circa 80. Plecati in strainatate, fara relatii cu colegii, sunt circa 10, plecati temporar in strainatate circa 5 si plecati in eternitate graficianul Valentin Muntianu si artistul metalist Mihai Mihailescu. S-a putut lua, asadar, legatura cu doua teimi dintre absolventi, dar au raspuns apelurilor doar 40 (chestionarele ale caror raspunsuri au fost antologate in presa, invitatii la convorbirile radio, transcrise si, selectiv, publicate, portofoliul digitalizat pentru site-ul "artmix", proiectat in 9 iunie pe peluza Teatrului National).
Se implinesc zece ani, primul bilant identitar, in cariera artistica intrata si ea in acceleratia vedetismului consumerist. O generatie se poate instala pe un sol sterilizant, iar prin reactie sa il mantuie.
Poate gasi contexte favorizante creatiei, juvenofilism accentuat (generatia Pro), poate propune o schisma sau o punte, poate fi centripeta sau centrifuga (la propriu centrifuga, generatia 1965 din artele plastice romanesti va alimenta semnificativ Diaspora). Generatia '27 (in jurul revistei Kriterion, Noica, Comarnescu, Vulcanescu...), generatia '60 (Blandiana, Nichita, Ioan Alexandru, Adrian Paunescu...), generatia '80 (Nedelciu, Grosan, Iaru, Mihaela Marin...), generatia '90 (Cristian Popescu, Ioan S. Pop, Daniel Banulescu...) nu conserva in durata un profil distinct, in schimb au in momentul debutului un front comun care nu este neaparat cel de fronda si de dizlocare a inaintasilor. Unii simteau nevoia de a se constitui intr-o elita (G 27), altii de a lega cu traditia, simtita ca autentic nationala (G 60), altii sa mitologizeze banalul (G 80). In artele vizuale lucrurile s-au petrecut altfel, s-au constituit familii stilistice prin depuneri de promotii de absolvire, sufixate apoi dupa numele maestrului: babism, ciucurentism. Dupa 1990, am putea da licenta altor trei familii de pedagogie formala, cea din jurul sculptorului Vasile Gorduz sau cea a pictorilor Teodor Moraru si Horea Pastina. Acesta din urma a indrumat prima sa promotie, tocmai cea din 1996, spre formula de sensibilitate a unui grup deja format cu mai bine de un deceniu in urma si afirmat ca "scoala de la Tescani".
Prin ancheta aplicata pe "grupul istoric al admisilor din '90" pe calea carierei artistice, am incercat sa le percep determinismele, evenimentele catalizatoare, procentul de apartenenta la doua tipuri de mentalitati, de morala: rezistenta la ceausism si lunecusul tranzitiei. A fost interesant ca indivizi cu un mare decalaj de varsta au trait acelasi topos istoric, pe cea mai intinsa scala a sperantei, comparabila in secolul XX romanesc doar cu 1919 (tot dupa un an si tot dupa un decembrie). Studentii din '90 si antrenau vocatia alaturi de artisti exemplari care debutau ca pedagogi (Neculai Paduraru, Mihai Buculei, Nicolae Alexi, Vladimir Zamfirescu, Mihai Manescu, Stefan Caltia). A mai fost pentru ei prima coabitare cu tineri din Republica Moldova si confruntarea cu psihologia de enclava, pe care o reprezentam si noi, la randul nostru, in primele iesiri occidentale. Promotia 1990-1996 mi se pare interesanta si pentru o anume unicitate nerepetabila: pentru ca nu a reprezentat ceea ce acum se defineste transant "generatia tanara", nu erau cei mai tineri studenti posibili, erau sigur cei mai tenaci, cei mai cicatrizati. Relatia lor cu timpul, cu etapele de varsta mi se pare interesant de decelat. Cei mai multi au declarat un principiu de continuitate si de cautare interioara mai puternic decat interesul pentru mode, sincronisme, "noile-noi directii" ale vizualitatii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
