Ziarul de Duminică

Declinul marilor imperii antice/ de Stelian Ţurlea

Declinul marilor imperii antice/ de Stelian Ţurlea

Declinul marilor imperii antice

16.12.2010, 23:38 181

Cormac O'Brien

Declinul imperiilor

De la glorie la ruină

Editura Curtea veche

De-a lungul unei călătorii prin fascinantele istorii ale marilorcivilizaţii antice, Declinul imperiilor răspunde unorîntrebări importante: de ce s-au prăbuşit marile imperii şi ce s-aîntâmplat cu civilizaţiile de aur din trecutul îndepărtat? Declinullor a fost brusc sau a avut loc treptat? Din cenuşa lor s-au născutalte mari puteri sau dispariţia lor a lăsat un gol ce a trebuitumplut treptat şi dureros?
Autorul readuce la viaţă povestea a şaisprezece mari imperii(Egiptul faraonic, civilizaţia minoiană, hitiţii, Asiria, NoulBabilon, civilizaţia Kush, Persia ahemenidă, Atena, Macedonia,Cartagina, seleucizii, China dinastiei Han, parţii, Roma, PersiaSasanidă, mayaşii), prezentând informaţii detaliate şi precisdocumentate despre naşterea lor, realizări, conducere, claselesociale şi marile bătălii de al căror rezultat depindea soarta amilioane de oameni. De la egipteni, minoici şi babilonieni laparţi, mayaşi şi romani, cartea ne oferă o imagine originală şiplină de culoare a trecutului îndepărtat. Traducere din limbaengleză de Daniela-Georgiana Arşinel şi RuxandraApetrei.

ŞtefanRacovitză

Scene din viaţa unui duşman de clasă

Editura Curtea veche

Născut în 1936, într-o familie românească veche de cinci secole,între membrii căreia s-au aflat boieri şi domni pământeni, ŞtefanRacovitză a avut domiciliul forţat la Câmpulung Muscel, între 1949şi 1954, a intrat apoi la Facultatea de Biologie a Universităţiidin Bucureşti, dar a fost exmatriculat în anul V pentru originesocială nesănătoasă şi trimis la munca de jos. A terminat totuşifacultatea câţiva ani mai târziu, ajungând profesor secundar, apoigeobotanist. În 1978 a părăsit ţara şi a obţinut statut de refugiatpolitic în Elveţia, unde s-a ocupat de ştiinţele educaţiei şi afost aproape două decenii responsabil de apariţia "Căminuluiromânesc", publicaţie trimestrială a românilor din Elveţia. În 2005a publicat o culegere de articole cu titlul "Cu mâinle pe cap". Încartea de faţă, Ştefan Racovitză scrie despre familia şi destinulsău, despre persecuţiile luptei de clasă şi despre fapte pe caresocoteşte că nici el, nici noi nu trebuie să le uităm. "Spredeosebire de alţii, soarta m-a ferit de închisoare, pe mine, nu şipe alţi membri ai familiei mele. Nu am fost nici maltrat fizic. Înrest, nu ne-a ocolit niciuna dintre binefacerile luptei de clasă -alungarea din casă cu o pătură, o pernă, un cearşaf, o lingură, ofarfurie, o cană şi un schimb de rufe de căciulă, domiciliul forţatîn condiţii locative execrabile, foamea, când nu era subnutriţia,desele arestări şi stagii prin închisorile timpului ale membrilorşi prietenilor familiei, şomajul adulţilor rămaşi<<afară>> sau, preferabil totuşi, utilizarea lor înmunci fără raport cu calificările avute, umilirea şi persecuţiile,marginalizarea socială şi excluziunea, bararea accesului la şcolilepermiţând intrarea în învăţământul superior sau exmatricularea dinuniversitate, unde ajunsesem, recunosc, oarecum prin efracţie,ascunzând date dintr-o déjà încărcată autobiografie. Cu altecuvinte, pentru acele vremuri, nimic altceva decât banalul.

Ce a fost mai puţin banal însă a fost pervertirea celor maimulţi dintre noi, cei tineri şi foarte tineri, şi mai târziu atuturor generaţiilor. Trăiam cu toţii o autentică dedublare apersonalităţii, un fel de duplicitate salvatoare. Era preţulintegrităţii fizice, al supravieţuirii, plătit în detrimentul celeimorale.

Acasă rareori cineva blestema comunismul în mod explicit. Ceeace trăiam zilnic, noi, familia, rudele, prietenii şi cunoscuţii,pedagogic vorbind, ajungea să ne facă să ne evaluăm singuricondiţia şi contextul.

Vieţile fracturate ale părinţilor, unchilor şi bunicilor, uneoricurmate brutal, alteori sleite pentru mulţi ani după gratii - noulelement al confortului imobiliar -, trecerea de la o viaţă normală,ai mei trăiau decent, dar nu mai mult, la o sărăcie lucie, când nuera mizerie sadea şi discriminare permanentă, făceau mai mult şimai bine decât pedagogia explicită a adulţilor, de altfel completdefazaţi faţă de ce li se întâmpla. Dar asta am aflat-o mult maitârziu. "

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO