Un barbat coboara din autocar in plin desert si se trezeste brusc intr-un oras misterios. Aici, totul pare datator de speranta: fara sa ceara nimic, primeste o slujba intr-o mare corporatie, o casa desprinsa din ultimele cataloage de mobilier si o frumoasa nevasta, de profesie designer de interioare. Curand insa, Andreas constata ca la slujba oamenii sunt la fel de terni precum birourile aseptice, perfect ordonate, dotate cu termopane si computere, ca mancarea nu are gust ori miros, alcoolul nu imbata pe nimeni, nu exista muzica sau armonie, sexul cu frumoasa nevasta e mecanic, iar discutiile lor se reduc strict la imbunatatirile estetice ale apartamentului. Mai mult, reuniunile cu colegii de birou sunt inepte, iar nimeni nu e niciodata furios, trist, vesel sau fericit. Curand, paradisul initial incepe sa miroasa zdravan a infern, Andreas descoperind ca orice rana se inchide de la sine, ca orice evadare este impiedicata de agenti solizi si vigilenti, pana si sinuciderea fiind imposibila... Cu asemenea idee formidabila de scenariu, regizorului Jens Lien nu-i ramanea decat sa exploateze cat mai coerent si ingenios constructia distopiei in care este aruncat eroul sau. Si, desi o face intr-o masura notabila, solutiile lui vizuale egaleaza destul de anemic ideea brilianta de la care porneste filmul. Inecat in griuri si bejuri atone, mohorate, disperante, foarte bine gasite pentru a sugera omniprezenta si infinitatea pastei vascoase in care sunt prinsi eroii, The Bothersome Man are cateva scene frisonante, care intrerup socant sirul realitatii sterile si amabile din orasul misterios: un coleg de birou al lui Andreas este strapuns de tepele ascutite ale unui gard, iar intestinul i se desprinde si cade, iar Andreas isi sectioneaza un deget intr-un accident la birou, pentru ca, ceva mai tarziu, sa fie calcat de tren de trei ori la rand, si evident, facut harcea-parcea, in incercarea disperata si etern ratata de sinucidere (secventa e memorabila, realmente). Insa meritul filmului sta nu in realizarea propriu-zisa, care ramane corecta, deseori chiar ezitanta la nivel de inventivitate, ci in umorul negru, disperarea inclusa si conexiunile pe care le provoaca. Despre dezumanizare, una dintre tezele cele mai interesante si dragi cinematografului, s-a vorbit foarte mult si de multe ori cu sclipiri de geniu. Daca ne amintim minunatul film al lui Tati, Unchiul meu, in care o familie robotizata locuia intr-o casa aseptica, avand in curte o oribila fantana arteziana de metal in forma de peste, iar mama ii "administra" fiului micul dejun cu ajutorul unor clesti de metal pentru a nu-l contamina cu microbi, daca ne amintim exasperanta lipsa de emotii a universului in care nimeresc eroii din exceptionalul Pleasantville, daca ne gandim la superbele 1984 ori Fahrenheit 451, dar mai ales la capodopera absoluta a lui Fritz Lang, Metropolis (care in 1926 portretiza cu o acuitate dureroasa, nediminuata cu nimic pana astazi, zgarie-norii in care se insirau disciplinat oameni uniformizati, fara fantezie, vise, insusiri sau emotii), ne dam seama ca, in istorie, disperarea si instrainarea au insotit intotdeauna progresul tehnologic. Iar azi, o data cu universalizarea individului de corporatie, acel yuppie perfect existent de la Tokio la Londra si de la New York la Bucuresti, ne dam seama ca suntem mai aproape ca oricand de inregimentarea definitiva langa catafalcul oricaror emotii umane...
Omul-problema/ Den brysomme mannen/ The Bothersome Man. Productie Norvegia-Islanda, 2006. Regia: Jens Lien. Cu: Trond Fausa Aurvaag, Petronella Barker, Per Schaaning, Birgitte Larsen, Johannes Joner, Ellen Horn, Anders T. Andersen, Sigve Boe, Hanne Lindbek, Ivar Lykke. Premiera: 10 august. Distribuit de: Transilvania Film
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
