Mâine, 23 februarie, are loc un eveniment editorial de marcă - la Sala Rapsodia, în prezenţa amfitrionului Dan Puric, se lansează ediţia a 3-a a "Dicţionarului de cuvinte recente" (adică 50 de ani muncă ai doamnei Florica Dimitrescu, membru de onoare al Academiei Române) şi a ediţia a doua a "Misterelor cuvintelor", volum semnat de Alexandru Ciolan. Totul scăldat în spectacolul "Necuvinte" al lui Adrian Nour, acompaniat de doi uriaşi şi o urieşiţă din trupa Passe-Partout Dan Puric.
Ne vom ocupa în acest număr de Dicţionarul de cuvinte recente*), apărut la Editura Logos, pe care îl socotim un eveniment ediorial.
Mai întâi, să aflăm cine este coordonatoarea acestui volum. Florica Dimitrescu (născută în anul 1928 la Bucureşti) este eleva unor mari lingvişti precum Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck. În 1949, a fost numită preparatoare la Catedra de istorie a limbii române a Universităţii din Bucureşti, unde a trecut prin toate gradele didactice, până la profesorat (în 1982). După pensionare a fost numită profesor consultant (între 2000 şi 2010), calitate în care a condus doctorate. Din 2011 este membru de onoare al Academiei Române. Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat într-un număr de 19 volume de specialitate şi în circa 200 de studii şi articole publicate în ţară şi în străinătate. Principalul domeniu de cercetare căruia s-a dedicat este istoria limbii române, cu cele două "extremităţi" ale lui: limba română veche şi limba română actuală.
În anul 1963, la Editura Academiei i-a apărut lucrarea Tetraevanghelul lui Coresi din 1560-61, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti din 1574, prima ediţie (transliterată, cu facsimile şi indice exhaustiv), întocmită după principii moderne, a unui text vechi românesc comparat cu altul din aceeaşi epocă.
După apariţia volumelor Introducere în fonetica istorică a limbii române (1967) şi Introducere în morfosintaxa limbii române (1974) a luat iniţiativa elaborării, împreună cu un colectiv, a unui volum sintetic: Istoria limbii române (1978) pe care l-a coordonat.
În 1970 a publicat, în Italia, în special pentru studenţii italieni de la secţiile de română, în colaborare cu soţul său, Al. Niculescu, volumul Testi romeni antichi, lucrare considerată de Alf Lombard "nu numai ca o culegere de texte, ci o mică introducere, foarte strânsă, foarte bogată, în studiul limbii române".
În anul 1973 a publicat volumul Contribuţii la istoria limbii române vechi, în care a evidenţiat, pentru prima oară, din punct de vedere teoretic, necesitatea datării unor fenomene de limbă. Asupra datării cuvintelor, începând cu cele mai vechi, a revenit, de multe ori, şi în alte lucrări.
Lucrarea cea mai importantă concepută de Florica Dimitrescu în domeniul limbii vechi a fost Dicţionarul limbii secolului al XVI-lea, destinat să reflecte procesul de evoluţie a limbii vii către stadiul de limbă literară. Din păcate, DLR XVI, elaborat timp de 14 ani, de un colectiv de 10 specialişti în limba veche condus de Florica Dimitrescu, a pierit într-un incendiu, în 1975, în chiar sediul Academiei Române, unde erau depuse, gata de tipar, cele circa un milion de fişe extrase.
Dicţionarul de cuvinte recente se plasează în cealaltă extremă, cea care examinează faţeta actuală a lexicului românesc. Gândit la începutul anilor '60, DCR se distinge de alte dicţionare de "neologisme". Au fost reţinuţi în DCR numai termeni realmente recenţi, apăruţi în română din 1960 încoace. DCR este primul dicţionar datat al cuvintelor noi. O serie de articole, de cărţi sau de teze de doctorat au pornit de la materialul din DCR şi de la ideile dezvoltate în prefaţă, îndeplinind astfel dezideratul autoarei ca acesta să fie o sursă pentru alte lucrări.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
