Daca in cazul lui Spiru Haret lucrurile s-au lamurit repede, fiind vorba de interpretarea tendentioasa de catre instigatori a unor afirmatii din textele sale, in cazul lui Nicolae Iorga lucrurile se pare ca au fost mai complicate. Instiintat ca impotriva lui Vasile Kogalniceanu s-a emis mandat de arestare, Iorga consemna intr-una dintre operele sale autobiografice: "Am capatat informatia sigura ca aceeasi soarta ma ameninta si pe mine, daca la taranii inchisi s-ar gasi un singur rand de mana mea".
Pe timpul rascoalei, studentii sai i-au pazit domiciliul, iar marele savant si-a luat un concediu de o luna pentru a nu fi implicat. Iorga era convins ca urmarirea penala era consecinta articolului Dumnezeu sa-i ierte din publicatia sa Neamul Romanesc si probabil ca pana la sfarsitul vietii nu a inteles si nu a cunoscut realitatea cercetarilor Procuraturii Generale in ce il privea.
In marea sa naivitate, Iorga scrisese: "Dumnezeu sa-i ierte pe cei patru terani impuscati in orasul romanesc Botosani de oastea romaneasca in ziua de 5 martie 1907", fara sa stie ca teranii erau cam lipoveni si ca au murit strigand "Inainte, ca vin rusii!". Chiar daca istoricul s-o fi lamurit mai tarziu, oricum textul avea un caracter evident antisemit si politic. Ceea ce nu a cunoscut in mod sigur Nicolae Iorga a fost informatia secreta ca, de fapt, nu era urmarit pentru articolul din Neamul Romanesc, ci pentru a se stabili daca are vreo legatura cu activitatea organizatiei oculte Neamul Romanesc pe care o descoperise Sectia a II-a de Informatii.
Inca din anul 1906, cu ocazia manifestarilor legate de aniversarea a 40 de ani de domnie a lui Carol I, a fost semnalata activitatea unei organizatii care promova idei nationaliste xenofobe, antidinastice si antiparlamentare. Ofiterii de contrainformatii si-au pus serios intrebarea daca exista vreo legatura intre propaganda dusa impotriva regelui Carol I si a expozitiei omagiale organizate la Bucuresti si gazeta lui Iorga, al carei prim numar aparea chiar in ziua de 10 mai 1906.
Investigatia a descoperit ca membrii acestei organizatii, identificata cand cu numele rusesc Rumunski Norod ( codificat cu initialele R.N.), cand cu cel de Neamul Romanesc (N.R.), erau invatatori, primari, avocati si preoti si ca aceasta actiona cu predilectie in judetele din sudul tarii, mai ales in Oltenia.
In timpul rascoalei, in temeiul Legii starii de asediu, corespondenta lor a fost deschisa. Astfel s-a descoperit ca pregatirile pentru declansarea unei rascoale datau din 1906. La 2 august 1906, avocatul Alexandru Dumitrescu ii scria avocatului Navarlie: "Niciodata nu-mi va esi din inima mea generoasa ideia ce voim sa o ridicam si cu stindardul in masa sa gustam din roadele muncii noastre".
In iulie 1906, avocatul Gheorghe Petrescu ii scria lui Alexandru Dumitrescu: "Imi vorbesti de niste snopi gigantici, ceiace denota ca ai muncit la catarama", fiind vorba de activitatea de narodnic printre tarani a celui din urma. Tot in iulie, Navarlie ii scrie aceluiasi Dumitrescu: "Va sa zica n-ai uitat hotararea noastra de la Craiova, pentru lupta? Sa fim tari!". Intr-o scrisoare din 29 decembrie 1906 a lui Marinescu pentru Navarlie, lucrurile sunt ceva mai clare: "Manifestele le voi trimite cu omul meu de incredere, care le va distribui si va face propaganda in acelasi timp".
O alta scrisoare, cu caracter anonim, dar cu scop evident incitator, a fost descoperita in martie 1907 tot in judetul Dolj. Iata cateva pasaje: "Sculati in sus, deschideti ochii bine, caci a venit timpul iarasi de desteptare, a venit timpul sa sugem sangele ciocoesc! Puneti mana pe cutite, pe arme, pe topoare, coase, si taeti in dreapta si in stanga, puneti foc veneticilor si toti ciocoilor, caci numai asa vom scapa tara de acesti caini. (aâ¬Â¦) Taiati si nu va ganditi ca omorati, nu va ganditi la pacat, caci pe acei pe care ii lasati inca in viata, nu numai ca sunteti robii lor, ba ceva mai mult, isi bat joc de fiicele si nevestele voastre! Acum e timpul sa scapam si de aceea omorati, fratilor, caci va fi vai de copiii vostri in viitor!".
Textul continea si instructiuni: "Daca vine armata, potoliti-va. Pleaca armata, incepeti", precum si o incheiere sugestiva: "Te rugam, fa tot posibilul ca sa o citeasca toti cei din sat, care stiu carte. Semnatura noastra este aceasta: Buni aparatori ai Neamului Romanesc".
Procuratura din Pascani descopera la perchezitia domiciliului unui anume Alexandru Dimitriu o scrisoare datata 26 martie 1906, "din cuprinsul careia rezulta ca se proectase o miscare generala in tara din partea muncitorilor pentru dezrobirea lor ( a taranilor, n.a.)". ai pentru ca ne-am referit la Pascani, sa mentionam ca acuzatiile de tortura la adresa muncitorilor ceferisti "care s-au solidarizat cu taranii" au fost cercetate temeinic de Procuratura si de dr. D. Stenescu, medicul spitalului din oras, descoperindu-se urme de vanatai pe fese la doi muncitori si un caz de bronsita.
Este posibil ca unele probe materiale sa fi disparut intre timp sau sa se gaseasca inca prin arhive, dar, in momentul instructiei din 1907, Ministerul Justitiei nu a avut dubii asupra caracterului organizat al instigarii si a avut si probe.
La 16 aprilie, Tribunalul Ilfov se afla in posesia unor legitimatii si documente secrete ale organizatiei R.N. si ii cerea ministrului de Interne sa largeasca cercetarea: "Avem onoare a va ruga sa binevoiti a dispoza sa se faca cercetari in tara prin prefecturile respective, daca in vreun judet s-au mai gasit apeluri si carti de membru ale societatii secrete R.N., precum si daca vreun preot sau invatator a luat parte directa si activa la miscarile taranesti sau ca instigator, intrucat apelurile numitei societati secrete se adreseaza mai mult preotilor si invatatorilor, comunicandu-ne rezultatul, fiind necesar instructiunei".
Justitia i-a judecat pe rasculati, dand sentinte la aproximativ un sfert dintre cei arestati. Trei sferturi dintre persoanele retinute in timpul rascoalei au fost eliberate si puse sub observatia autoritatilor locale. Majoritatea covarsitoare a sentintelor, inclusiv pentru vinovatii de crime, a fost de munca silnica pe viata sau pe diferite termene.
In final, sa privim cateva date statistice. Din totalul taranimii romane, au participat la rascoala 1,5 - 1,8%. Cu exceptia judetelor din Oltenia, in nici un alt judet nu s-au rasculat in medie mai mult de 500 de oameni. Cifra de 11.000 de morti este o fantezie a presei socialiste.
Cel mai mare "masacru" din Moldova, de exemplu, s-a produs la Galati, unde Ion Antonescu, viitorul maresal, a omorat 14 oameni si a ranit alti noua. Marea majoritate a judetelor nu a inregistrat cifre mai mari de 10 morti. Ripostele mai dure ale Armatei s-au produs in Mehedinti, Dolj si Olt.
Cifrele care se pot reconstitui in baza documentelor cunoscute nu trec de 1000 de morti in toata tara. Mai grava a fost atitudinea violenta si discretionara impotriva taranilor dupa ce rascoala s-a sfarsit.
Armata a actionat in baza legilor tarii. Nu exista nici un caz cunoscut in care trupele sa fi deschis focul impotriva unor oameni nevinovati; peste tot, Armata a reactionat la violente evidente si la incalcari ale legilor, sanctionabile in oricare stat. Ceea ce se poate discuta este situatia, de la caz la caz, in care riposta a depasit nivelul de periculozitate al actiunii rasculatilor.
Deocamdata stim ca represaliile cele mai dure s-au produs in locuri unde avusesera loc crime comise cu bestialitate (ciopartirea victimei, arderea de viu, torturarea, uciderea rituala cu plugul etc.) sau unde au fost batuti ori omorati militari.
Documentele represiunii atesta ca, de cele mai multe ori, ceea ce am inteles noi prin folosirea artileriei impotriva taranilor s-a redus la 1- 4 lovituri de tun, directionate asupra cladirilor.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
