AgentelePuterilor Centrale:"Domnisoara doctor"
Dupa cestudiaza stiintele politice la Berlin, Lausanne si Freiburg, siobtine titlul de doctor, in 1913, Elisabeth Schragmuller(1888-1940) se integreaza serviciului militar de spionaj german. Nudevine agenta operativa, specialitatea ei fiind supraveghereainformativa si pregatirea viitorilor agenti, domenii in care aexcelat, creand, la propriu si la figurat, o adevarata"scoala".
Dupa cestudiaza stiintele politice la Berlin, Lausanne si Freiburg, siobtine titlul de doctor, in 1913, Elisabeth Schragmuller(1888-1940) se integreaza serviciului militar de spionaj german. Nudevine agenta operativa, specialitatea ei fiind supraveghereainformativa si pregatirea viitorilor agenti, domenii in care aexcelat, creand, la propriu si la figurat, o adevarata"scoala".
"Lisse", cum i se spunea intrecunoscuti, era o femeie frumoasa, cu "ochi de tigroaica" si "trupde zeita". Documente ale serviciului de informatii englez o descriuca "blonda si svelta, destul de draguta". Nu a fost niciodatacasatorita si se pare ca, de la un moment dat, incepuse sa suferedin aceasta cauza de complexe, astfel incat implicarea sa inactiuni de spionaj a fost o adevarata sansa. La inceput, lucreazain Belgia, in cadrul cenzurii militare.
In 1915, infiinteaza la Anvers o«scoala pentru spioni». Pune la punct un sistem de pregatire caretine seama de organizarea altor scoli de acest fel din diferitetari. Sistemul sau de instruire nu exclude nici brutalitatea sicinismul. Se ocupa de asemenea cu formarea de agenti dedezinformare, "demoralizare", meniti sa semene panica interitoriile inamice. Principiile activitatii informative pe carele-a transmis "elevilor" sai vor fi utilizate multa vreme inscolile de spionaj.
"Domnisoara doctor" a fost unadintre primele femei care au ocupat un post de conducere intr-unserviciu de informatii. De asemenea, Schragmuller devine singurafemeie-ofiter din armata germana. Este decorata cu Crucea de Fier,clasa I. Dupa razboi, devine membru al Partidului nazist. Uniiistorici ai spionajului considera ca "doctorita-tortionar", cuciorapii ei negri, cu parul ei blond si cu porttigaretul, oprefigureaza pe eroina filmului Ingerul albastru,interpretata de Marlene Dietrich.
O legenda maiputin
Exista suficiente motive ca sacredem ca "legenda lui Mata Hari", imaginea femeii considerate ceamai mare spioana a tuturor timpurilor, a fost, in timpul vietii eisi in perioadele care au urmat, estompata, ingrosata sau, pur sisimplu, retusata. Intr-adevar, putine sunt personajele "frontuluisecret" despre activitatea carora sa se fi exprimat opinii atat decontradictorii, chiar dubii, asa cum a fost Margaretha-GertruidaZelle(1876-1917), alias Mata Hari.
Astfel, istoricul francez PaulAllard scria, in 1933: "Am citit tot ceea ce s-a scris desprecunoscuta dansatoare Mata Hari si nu am avansat cu nimic. Inca nustiu ce a facut Mata Hari". Autor al unei istorii universale aactivitatilor informative, Janusz Piekalkiewicz consemneaza: "Ceamai cunoscuta spioana a tuturor timpurilor este probabil sa fi avutmai putin succes in ceea ce priveste activitatile sale informativedecat in aparitiile sale ca dansatoare de templu havaneza… Un lucrueste sigur: sfarsitul sau tragic a creat o legenda».
Generalul Gemmp, fost sef alcontraspionajului militar german, afirma: "Cazul nefericitei MataHari a fost in realitate exploatat… N-a facut nimic in realitatepentru serviciul de informatii german".
Pe de alta parte, autorul uneiIstorii a spionajului in timpul Primului Razboi Mondial estede parere ca Mata Hari "a fost cea mai periculoasa spioana inservicul Germaniei".
La 40 de ani de la executareadansatoarei, locotenentul Mornet, care a participat lainstrumentarea cazului, ajuns procuror general, este de parere caMata Hari era "o femeiusca fara stil, fara clasa, lipsita deinteres".
In ceea ce priveste calitatilesale artistice, iata propria sa marturisire: "Nu am dansatniciodata bine. Oamenii veneau sa ma vada deoarece am fost primacare a aparut goala in public". Putem sa o banuim de falsamodestie, dat fiind faptul ca arta sa a fost apreciata decompozitorii Massenet si Puccini, ca si de cunoscutul maestru debalet rus Djaghilev. De asemenea, potrivit relatarilor din presavremii, in timpul dansurilor pe care le executa, era "sumbra,salbatica, incantatoare si ideala".
Contradictorii sunt simarturiile invocate in procesul care i-a fost deschis dupa arestarela Paris, pe 13 februarie 1917, inclusiv depozitiile sale. Ceaconsiderata a fi fost agenta H21 a spionajului german se adreseazaautoritatilor: "N-am savarsit niciodata ceva rau impotriva voastra…Lasati-mi libertatea…" . Iar intr-una dintre depozitii afirma:"Faptul ca am intretinut relatii cu anumite persoane nu inseamna caam facut spionaj. Nu am spionat niciodata pentru Germania". Lacitirea sentintei, nu ii vine sa creada ca a fost condamnata, iarla executie "pe fata ei nu se misca nici un muschi", dupa cum neincredinteaza scriitorul si jurnalistul englez H.G. Wales. In fataplutonului de executie, Margaretha refuza sa fie legata laochi.
In sfarsit merita sa citam siopinia celei care i-a fost profesoara, "domnisoara doctor"Schragmuller: "Sie war ein Versager" ("Era o ghinionista, oratata").
Asadar, o legendamai putin?
Spioane pentruAntanta. O agenta "de geniu"
Din mai multe motive,GertrudeBell(1868-1926) poate fi considerata o "deschizatoare dedrumuri": a fost una dintre primele femei-arheolog si ofiter deinformatii. In tot cazul, a ramas ca prima femeie licentiata inistorie la Universitatea Oxford.
Pasionata de arheologie, Bellintreprinde expeditii in deserturile din Orientul Mijlociu,ajungand pana in India. In 1915, Gertrude Bell este solicitata sacolaboreze cu serviciul secret englez in Orientul Mijlociu, casingura persoana care cunostea intentiile ascunse ale triburilor.Cu aceasta ocazie, Bell il intalneste pe tanarul T.E. Lawrence,devenit celebru atat ca spion, cat si ca autor.
In martie 1916, Gertrude Belleste numita sef al Biroului Arab de la Bassora, cu misiunea de aatrage triburile arabe de partea britanicilor, impotriva turcilor.Se stabileste la Bagdad si devine conservator oficial alantichitatilor, continuand aceleasi actiuni de influentareindreptate contra turcilor. Analizele sale secrete asupra situatieidin zona sunt deosebit de apreciate.
La sfarsitul Primului RazboiMondial, Gertrude Bell este numita secretar pentru afaceriorientale al Inaltului Comisariat britanic, cu misiunea de astabili granitele intre statele din Orientul Mijlociu si de a creaun guvern arab in Irak. Sprijina urcarea pe tronul Siriei siIrakului a emirului Feysal. Desigur, in primul rand pentruactivitatea sa de politician, dar si de agent, Bell primeste unadintre cele mai inalte decoratii, Ordinul Imperiului Britanic.Totusi, la fel ca in cazul altor reprezentante ale "spionajuluifeminin", Bell sfarseste tragic: cazuta in dizgratia lui Feysal sia guvernului britanic, Gertrude Bell se sinucide la Bagdad, in1926.
In opinia unor istorici, Belleste "singura femeie de geniu care a servit guvernul britanic", iaro biografie a sa aparuta in 2007 se intituleaza "Regina desertului.Intemeietoare de natiuni".
Tragediaspioanei
Nimic nu lasa loc banuielii caJuliette Hardy, obscura functionara a unui birou deavocatura din Liege, spiona pentru Anglia. Misiunea ei consta intransportarea de documente secrete. La un moment dat este arestata,dar reuseste sa scape datorita prezentei ei de spirit. Nu scapainsa de insistentele unui tanar care se prezinta drept Harry, defapt, agent pentru Germania. In cele din urma, intre ei se naste odragoste sincera, fara ca Juliette sa-i marturiseasca barbatului caeste agenta.
Lucrurile se complica atuncicand Juliette primeste misiunea sa transporte peste granita cuOlanda o serie de documente secrete, dat fiind faptul ca germaniiinstalasera la granita un gard de sarma ghimpata prin care circulacurent electric. Juliette ii comunica lui Harry ca trebuie satreaca granita ca sa viziteze o matusa grav bolnava. Nebanuind niciacum nimic, Harry gaseste totusi o solutie: Juliette va trecegranita ascunsa intr-un butoi. Aventura are insa un deznodamantfatal: Juliette moare electrocutata. Sosit la fata locului, Harrynu poate suporta moartea fiintei iubite si se arunca, el insusi, pegardul de sarma ghimpata, murind la randu-i electrocutat, fara sastie, pana in ultimul moment, ca, de fapt, Juliette fuseseagenta.
O "MataHari romanca"
Din reteaua organizata deLegatia Romaniei la Viena facea parte si studenta TerezaColbeu. La arestarea sa, au fost gasite, in gulerul de blana,pe care il purta, documente secrete.
Despre o tanara de 19 ani,Maria Balan,care spiona in Banat, ziarul francez "ParisSoir" scria ca a fost "regina spionajului", "o Mata Hari" autohtonacare "a adus imense servicii Romaniei". Ea a transmis multa vremeinformatii deosebit de pretioase despre miscarile trupeloraustro-ungare, actionand sub numele de cod B9.
A trebuit sa treaca multa vremepana cand contraspionajul austro-ungar sa o descopere pe tanara sifrumoasa femeie. Arestata, este condamnata la moarte, dar reusestesa evadeze, reaparand la Bucuresti.
Fragmente din volumul inpregatire "Frumoasele agente. Femeile si spionajul. O istorieuniversala"
Dr. Alexandru Popescu,istoric, etnograf si diplomat, a studiat la Universitatea dinBucuresti si, ca bursier al Fundatiei Alexander von Humboldt, la cea din Bonn, unde a obtinut titlul de doctor. In perioada1966-1990, a activat ca cercetator stiintific la Institutul deEtnografie si Folclor al Academiei Romane. Din 1990, a facut partedin corpul diplomatic, indeplinind functia de atasat cultural alAmbasadelor Romaniei in Germania, Austria si Finlanda, precum si peaceea de director adjunct al Directiei Culturale din M.A.E. Esteautorul a 24 de volume aparute in tara si peste hotare, a 35 destudii stiintifice si a sute de articole. A sustinut cursuri siconferinte la universitati din Romania, Germania, Austria.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
