cu lumi, cu miha
cu iulia, cu deci (habar n-am care era numele lui adevărat)
jucam în spatele blocului
în curtea de la creşă telefonul fără fir
v-aţi ascunselea
scenete cu prinţi şi prinţese
şeptic şi macao
îngrămădiţi pe pătura mea roşie
ne înşiram apoi sub bătătorul de covoare
ziceam Stop maşina mea!
când trecea orice altceva decât
o amărâtă de dacie 1310 sau lada
mai era şi fata aia roxi
avea sindrom down
şi îi plăcea grozav să-şi arate sânii
folosea parfumuri străine & pantofi cu toc
pe când noi abia suportam
obligatoria baie săptămânală
mâncam corcoduşele direct dintre petale
desculţi pe crengile pomilor
şi doar atunci simţeam cu adevărat primăvara
mie îmi plăcea să-mi imaginez
seara înainte de culcare
că lumi şi deci se sărută
el era mai înalt, cu câţiva ani mai mare
şi asta îi făcea în ochii mei perechea ideală
acum beau o cola încerc să-mi feresc cutia
de violenţa pufilor de plop
mă gândesc la toţi prietenii mei
au familii şi case / apartamente la bloc
copiii lor cresc într-un mediu aseptic virtual
desenează smileys pe ecrane touchscreen
doar roxi nu are copii
încă se mai plimbă cu mama ei de mână
şi tot pe tocuri
iar eu
eu scriu poezii şi visez
că lumea mă va iubi pentru asta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
