In varsta de 74 de ani, Evgheni Evtusenko, cel mai cunoscut poet rus al generatiei poststaliniste, ne-a vizitat pentru a doua oara tara, dupa ce vara trecuta si-a lansat la Bucuresti volumul de poeme Mierea tarzie. De data aceasta, poetul a sustinut un recital la Neptun, in cadrul editiei 2007 a Festivalului "Zile si Nopti de Literatura", impresionand auditoriul prin vivacitatea si sensibilitatea cu care si-a interpretat poemele. Evtusenko a primit Marele Premiu Ovidius, acordat anual unei personalitati literare de notorietate.
- Tema colocviului de la acest festival este Asteptarile europene fata de literatura tarilor recent aderate la Uniunea Europeana. Credeti ca, odata cu aderarea Romaniei la UE va creste interesul pentru literatura romana?
- Sa nu va amagiti, pentru ca in multe tari europene interesul nu creste nici pentru propria lor literatura. Exista problema ca multi scriitori buni nu au succes comercial, acesta apartinand unor carti ieftine - romane de dragoste, thrillere sau ceva de genul asta. Depinde... E un lucru foarte bun ceea ce vi se intampla acum - un film de-al vostru a primit premiul cel mare la Festivalul de la Cannes. Desigur ca acest lucru va starni un mare interes, iar scriitorii vostri trebuie sa profite de aceasta oportunitate, la fel ca si cineastii vostri. Trebuie sa prindeti fraiele calului, nu coada. Imi place poetul Mircea Dinescu, imi plac poeziile lui foarte mult. Multa lume il place, dar cred ca il subestimati. El e absolut original, complet original.
- Ce avantaje si ce dezavantaje credeti ca prezinta in plan literar apartenenta la UE?
- Romania nu are avantaje daca nu are literatura buna. Depinde doar de calitatea literaturii voastre. Nu idealizati prea mult acest lucru (aderare - n.r.). Este bine sa va continuati festivalurile de literatura, sa continuati comunicarea cu scriitorii straini si sa va faceti noi contacte. Va mai sfatuiesc un lucru: nu sunteti o tara asa de bogata, dar, dupa parerea mea, guvernul ar trebui sa plateasca pentru traduceri. Sa se traduca in limbi straine capodoperele literaturii romane. Pentru bugetul de stat, acesta ar fi putin lucru. Va rog insa, alegeti carti foarte bune! Stiti care a fost greseala URSS-ului? A finantat traduceri din literatura rusa, dar pentru carti foarte proaste. Nu intotdeauna, dar multe dintre cartile traduse au fost proaste.
- Granita de est a Uniunii este, de la 1 ianuarie, mai aproape de Rusia. Cum gasiti lucrul acesta?
- Cred ca nu trebuie sa rupeti legaturile cu Rusia, pentru ca aceasta este inca o tara foarte puternica din punct de vedere cultural, are o piata foarte buna. Trebuie sa va promovati literatura in Rusia. Aveti translatori foarte buni de literatura romana in Rusia, asa ca ati putea include in programe ca acesta (Festivalul "Zile si Nopti de Literatura" - n. r.) si autori rusi. Mai faceti o greseala foarte mare: nu difuzati filme rusesti bune de cand a murit Ceausescu. Daca aveti incredere in mine, eu, ca specialist, as putea sa fac o lista de filme pe care ar trebui sa le vedeti. Sunt unele filme rusesti extraordinare.
- In Romania, Rusia e recunoscuta pentru valoarea culturii sale (literatura, cinematografie, teatru), dar e si asociata cu comunismul instaurat aici timp de 45 de ani. E posibil sa separi cele doua planuri, cultural si politic?
- Dezvoltarea economica a unei tari trebuie sa fie strans corelata cu dezvoltarea sa culturala. Din pacate, cultura este in multe tari orfana, de exemplu in Statele Unite. Acolo a supravietuit insa, deoarece exista multe fundatii particulare care au salvat cultura. Dar pana sa aveti astfel de institutii ca in SUA, vor mai trece multi ani. Asa ca, in acest moment, statul roman ar trebui sa sustina cultura. Nu sa comande muzica, ci sa plateasca pentru ea.
- Ce compromisuri a trebuit sa faca un scriitor din Rusia in anii lui Stalin sau Brejnev?
- Nu au fost compromisuri, a fost cenzura. Toti scriitorii am incercat cumva sa o evitam si multi dintre noi am fost nevoiti sa modificam versuri. Era ca o strategie de razboi - renunti la un mic satuc, ca sa poti cuceri o cetate. A fost un numar limitat de carti care au putut fi publicate ilegal in Occident, asa ca uneori era mai bine sa sacrifici cateva versuri sau paragrafe dintr-un roman ca sa poti publica in Rusia. Alti oameni plecau din Rusia ca sa poata publica in strainatate, dar, oricum, lucrau pentru acelasi ideal. Era ca si cum am fi construit un tunel, dar venind din directii opuse.
- Sunteti un om de lume, ati calatorit in multe locuri, dar pentru cine scrieti? Care este publicul caruia va adresati?
- Scriu pentru absolut toata lumea. Incerc sa fiu accesibil tuturor, de la soferul de taxi la omul de stiinta. Dar pentru ca publicul meu este foarte larg, trebuie sa fiu suficient de clar pentru soferul de taxi sau pentru taran, dar in acelasi timp sa nu fiu banal pentru omul de stiinta. Acest lucru nu este posibil intotdeauna si poate fi chiar periculos. Uneori lumea spune ca sunt prea explicativ. Dar atunci cand ai in fata un public numeros, nu poti sa ii arati o mica acuarela. In opera mea, eu nu fac puzzle-uri.
- Privind inapoi la drumul dumneavoastra, vedem nu doar un poet, ci si un dramaturg, regizor, profesor... Cat de important e pentru un artist sa experimenteze diferite forme de exprimare?
- Depinde de caracter. De exemplu, nu mi l-as imagina pe Pasternak in postura de regizor de film sau citind poezii pe stadion. Nu ii statea in fire. Era un foarte bun poet, mult mai bun decat mine, sunt sigur. Eu sunt un pic megaloman - sunt incorigibil. Nu mi-e frica de multimi. In cel de-al doilea razboi mondial, multimile m-au salvat de la foamete. Ii iubesc inainte sa-mi citesc in fata lor poeziile, iar ei simt.
Interviu realizat de Cristina Mazilu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
