Cititorii Ziarului de Duminica isi mai amintesc poate ca, in urma cu un an, semnalam (sub titlul Libertatea artei si limitele ei) cazul controversat al romanului Esra de Maxim Biller, publicat in anul 2003 in editura Kipenhauer & Witsch: recunoscandu-se in doua dintre personaje, fosta prietena a autorului si mama acesteia obtinusera interzicerea cartii, printr-o sentinta confirmata inclusiv de Curtea Federala de Apel, pe motiv ca le-ar leza onoarea si dreptul constitutional de a dispune asupra imaginii proprii.
Cazul ajunsese in fata instantei supreme, Tribunalul Constitutional, in fata caruia P.E.N.-clubul german, Asociatia librarilor germani si Uniunea scriitorilor germani au pledat mai apoi impotriva interzicerii, pledoarie sustinuta si printr-un apel semnat de o suta de personalitati ale vietii culturale, o inflacarata chemare la apararea libertatii de creatie - mai ales ca reclamantele pornisera si un al doilea proces, cerand 100.000 euro ca despagubiri pentru daune morale.
La 12 octombrie a fost in sfarsit publicata hotararea, luata la 13 iunie a.c., a Tribunalului Constitutional, hotarare cu valoare de model pentru pricini viitoare. Recursul editurii a fost respins, iar publicarea romanului a fost interzisa definitiv. In expunerea de motive, tribunalul instituie ca suport al deciziei in dificila clarificare a prioritatii intre doua cauze fundamentale - libertatea artei versus ocrotirea personalitatii - un procedeu cantitativ: "Intre masura in care autorul creeaza un univers estetic detasat de realitate si intensitatea lezarii dreptului personal exista o interdependenta. Cu cat e mai mare concordanta dintre oglindire si prototip, cu atat mai grava este prejudicierea dreptului personal. Cu cat mai mult vine imaginea artistica in atingere cu dimensiuni indeosebi ocrotite ale dreptului personal, cu atat mai intensa trebuie sa fie fictionalizarea, pentru a exclude o lezare a dreptului personal."
Cusurul unui asemenea procedeu este ca, desi cantitativ, ii lipseste etalonul unei masuratori impartiale si, prin urmare, verificabile pentru oricine. Cinci dintre cei opt judecatori au apreciat ca, dupa masura lor, romanul Esra a depasit granita tolerabilului: "Tocmai prin relatarea, rezultata din cele traite nemijlocit de autor, realista si detaliata a intamplarilor este deosebit de grav afectat dreptul personal al reclamantei. Aceasta are loc mai ales prin descrierea precisa a celor mai intime detalii ale unei femei care e de recunoscut cu claritate ca partenera intima a autorului. Avem aici o lezare a sferei ei intime si implicit a unui domeniu al dreptului personal tinand de miezul demnitatii umane. Pusa in situatia de a fi identificata fara echivoc cu Esra si data fiind ocrotirea de o coplesitoare insemnatate a sferei intime, reclamanta nu e obligata sa accepte ca cititorii sa-si puna intrebarea, sugerata de roman, daca intamplarile relatate acolo s-au petrecut si in realitate. De aceea cumpanirea dintre libertatea artistica a editorului si dreptul personal al reclamantei se incheie in favoarea acesteia."
Ceilalti trei judecatori si-au motivat, de asemenea, votul opus. Doi dintre ei apreciaza ca sentinta "nu e potrivita cu dimensiunea calitativa a prelucrarii artistice a realitatii, atunci cand cere cantitativ ca lezarea personalitatii sa fie cu atat mai mult exclusa prin anonimizare, cu cat un roman vine mai mult in atingere cu domeniul intim si sexual, prin relatarile sale.? Aceasta, sustin ei, "duce de fapt la o tabuizare a sexualului, impusa artei", in vreme ce "criteriul pentru refuzul sau acordarea ocrotirii in baza dreptului personal ar fi, daca romanul privit in ansamblu urmareste in mod preponderent sa jigneasca, sa calomnieze, sau sa injoseasca in chip dispretuitor anumite persoane", intentie care la autorul cu pricina nu ar fi de semnalat. Cel de al treilea oponent considera ca "varietatea creatiei artistice ameninta sa fie pierduta din vedere, daca ocrotirea creatiei se limiteaza la domeniul fictional si opera de arta este evaluata juridic sub aspectul unei excluziuni dintre fictiune si empirie", precizand totodata ca "gradul de fictionalitate nu e adecvat pentru aprecierea modului de prelucrare artistica a unui fapt de observatie intersubiectiva" si ca "prelucrarea artistica a unui asemenea fapt intr-o pagina de roman nu-l preface in mod necesar in fictiune, insa in opera de arta".
Intrucat si la Tribunalul Constitutional vointa majoritatii conteaza, decizia a fost luata. Urmarile sunt greu de intrevazut de pe acum, iar ecourile sunt impartite. Unele comentarii vad cenzura renascand intr-o noua ipostaza, cu consecinte nefaste pentru libertatea creatiei literare si a presei, ca si pentru siguranta juridica a autorilor si editorilor; altii insa socotesc ca s-a ajuns oricum prea departe cu sfidarea oricaror tabu-uri in numele libertatii neingradite a artei si ca bunul simt ar trebui sa-i povatuiasca indeajuns pe scriitori, pentru a nu ajunge sa li se intenteze astfel de procese. Evident, atunci cand doua drepturi fundamentale se afla in conflict, misiunea instantei chemate sa judece nu-i tocmai usoara. Ramane de vazut cum vor reactiona fata de aceasta sentinta cei direct vizati - pe de o parte, autorii si editorii, iar pe de alta parte, numerosii cititori care s-ar putea recunoaste in personaje literare si care ar putea fi indemnate de acest precedent sa-si reclame, cu folos, drepturile lezate.
Munchen, 14 octombrie 2007
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
