Camelia Cilianu inventeaza forme si cuvinte. Formele sunt cand miniaturale si fragile, un fel de gratioase si sugestive vignete tridimensionale, cand monumentale, la scara orasului sau peisajului pentru care au fost gandite.
Sculptura mica este cel mai adesea caligrafica, un fel de desen baroc care sfideaza volumul si capteaza spatiul in mrejele lui. Pentru formele ei, Camelia Cilianu inventa cuvinte valiza, mai transparente sau, dimpotriva, sibilinice, menite sa atraga privitorul in jocul descifrarii corespondentelor si sa orienteze sensul lecturii. Bestiarul fantastic - "Miriapod testos, Fosilomida" etc. - pare sa ofere repertoriul cel mai adecvat capacitatii imaginative a sculptoritei.
In sculptura ei monumentala se petrece o redirectionare destul de neasteptata a intereselor artistei spre volumetria puternica, spre severitatea constrangatoare a geometriei stricte. Explicatia sta desigur in adecvarea la loc si la destinatia acestei sculpturi. Ma gandesc in mod precis la cele 7 Grafeme, structuri uriase de ciment colorat pe care Camelia Cilianu le-a conceput in cadrul unui proiect mai amplu al Fundatiei HAR din anii 1998-1999 pentru o scoala din Ramnicu Valcea. In 2005 la initiativa autoritatilor locale sculpturile au fost demolate brutal si aruncate la groapa de gunoi, incalcandu-se toate prevederile contractului prin care artista donase primariei lucrarile sale.
Daca vandalizarea statuilor de dupa 1990 a fost motivata ideologic, nu e mai putin adevarat ca s-a instituit in acelasi timp un precedent periculos. Cercetarea actelor de vandalism asupra lucrarilor de arta (o carte importanta pe aceasta tema a scris acum cativa ani un cunoscut istoric de arta, Dario Gamboni) are calitatea de a dezvalui relatiile artistului cu comanditarul, cu publicul caruia i se adreseaza si in ultima instanta cu societatea din care face parte. Pentru ca sculptura publica se afla in situatia de a infrunta direct privitorul, fara legitimarea pe care i-o da muzeul sau galeria de arta, atitudinile fata de prezenta ei sunt mai intotdeauna simptomatice. Intamplarea cu miez sociologic care a avut ca obiect sculpturile Cameliei Cilianu, menite sa recalifice un spatiu public, radiografiaza intr-un mod mai mult decat nelinistitor statutul artistului si al posibilitatilor sale de interventie in lumea romaneasca de azi.
Pe de alta parte, tot o sculptura a Cameliei Cilianu se afla in centrul unei alte intamplari cu deznodamant fericit de asta data. Instalata acum cativa ani la intrarea in schitul carmelitelor din Stanceni, judetul Mures, alaturi de o sculptura de Simion Moldovan, modernitatea ei a fost primita cu intelegere de cele cateva calugarite, iata - mai receptive decat autoritatile valcene.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
