Prezent cu documentarul "Asta e"(1992) la peste 50 de festivaluri internationale, printre care Berlinala si Festivalul International de la Rotterdam, distins pentru aceasta pelicula cu cinci importante premii, regizorul Thomas Ciulei si-a prezentat filmul, de curand, si in Romania. Thomas Ciulei (fiului marelui regizor Liviu Ciulei) este autorul mai multor documentare distinse la festivaluri internationale, ultimul - "Dumnezeu la saxofon, Dracu' la vioara" - primind anul acesta Premiul Federal de Film pentru Scurt Metraj (Germania).
- Din 1999 de cand a fost turnat, filmul documentar "Asta e" s-a bucurat de un succes deosebit in Europa. Ce credeti ca a convins Occidentul in acest film?
- Sunt constient ca succesul filmului se raporteaza la un anumit segment. Festivalurile la care a fost prezentata aceasta pelicula reprezinta doar o portiune din ceea ce este filmul documentar, fiindca exista mai multe genuri de documentar - un exemplu fiind reportajul. Segmentul in care m-am incadrat eu cu filmul "Asta e" este filmul documentar de autor, adica viziunea proprie a unei persoane asupra unui lucru sau a unei situatii. Din acest motiv cred ca a fost apreciat. Cred ca a placut felul in care este construit dramaturgic, estetic - pentru un film documentar, imaginile sunt, dupa parerea mea destul de elevate, ingrijite. Sigur ca la unele dintre festivaluri mi s-a spus ca sunt prea ingrijite si, din acest motiv, oamenii nu cred ca au in fata realitatea, unii contestandu-i calitatea de documentar pe motiv ca regizorul a intervenit prea mult. Revenind la intrebarea dvs, cred ca acesta este motivul pentru care a avut succes: din punct de vedere cinematografic este un produs de buna calitate.
- De ce tocmai Delta Dunarii ca subiect?
- De fapt, acesta nu este primul film pe care l-am facut in Romania. Am realizat documentare in Bihor, in Bucuresti, langa Caras-Severin. In plus, trebuie sa se stie ca, de obicei, eu plec cu productia din Germania. Incep prin a aduna acolo banii necesari si ulterior vin cu ei in Romania. Evident, solicit si aici fonduri, pentru a avea o baza mai buna de discutii, un punct de plecare. Am un grup de profesionisti cu care am mai realizat un film, care ma cunosc si ma sustin. Intotdeauna, cand am cautat un subiect, m-am gandit ce nu cunosc nemtii despre Romania, ce nu au vazut pana acum - preocupare fireasca, fiindca ei sunt cei care ma finanteaza. Delta Dunarii fiind un loc care ma fascinase intotdeauna si despre care nu se facusera prea multe filme, m-am deplasat acolo, am umblat cateva luni, am scris un sinopsis si astfel a inceput totul, adica gandindu-ma la spectatorul german, la ce nu stie el despre Romania.
- Este realitatea bruta tendinta momentului in documentarul cinematografic? In ce priveste filmul "Asta e", critica era de parere ca este trasatura definitorie a pelicului dvs.
- Asistam deja la un hiper-realism in documentarul cinematografic. Dar eu cred ca tendinta este de surprindere a unor situatii din ce in ce mai intime, se cauta senzatia si senzationalul. Posturile de televiziune - mai putin filmele de cinema documentare - incearca sa atraga telespectatori prin acest senzational (vorbesc in mod special de posturile tv pentru ca, in cele din urma, ele reprezinta baza reala pentru filmele documentare; sa fim sinceri si sa recunoastem ca fara televiziune, filmul documentar nu exista). Or, cautand tot timpul noul si senzationalul, e clar ca nu de putine ori se depasesc niste limite. Pentru mine nu e neaparat interesant sa caut senzationalul sau sa dilat acele granite ale intimitatii. Nu ma intereseaza aspectul acesta. In ce priveste filmul "Asta e", m-a interesat sa lucrez impreuna cu acei oameni din Delta, sa-i ajut sa inteleaga ce intentionez sa fac si, in cele din urma, sa realizez filmul cu ajutorul lor.
- In ce sens?
- Sunt multe secvente pe care le-am filmat de doua, trei ori. De pilda, am observat viata acelui cuplu de localnici cu mare atentie, conflictele pe care le aveau. Obisnuiau sa bea foarte mult si atunci m-am gandit ca ar fi bine sa apara in film o secventa in care femeia ii cere barbatului sa nu mai bea. Alcoolul era o problema reala pentru ei. Munceau trei saptamani si apoi alte cateva saptamani erau beti. De la Toni, batranul, aflasem ca nevasta-sa stie descantece si am rugat-o sa zica, pentru film, cateva asemenea descantece. Femeia nu a acceptat pentru ca, spunea ea, descantecul este o magie care nu e pentru ochiul tuturor. Batranul insa a reusit s-o convinga; pe de alta parte, intelesese ca descantecele, daca nu sunt inregistrate, se vor pierde. "Darul" acesta, cum il considera ei, daca nu-l dai mai departe, se pierde. Am putut astfel sa tragem acea secventa in care ea incearca, prin descantec, sa gaseasca solutia la naravul bauturii.
- Tendinta spre hiper-realism, existenta in documentarul contemporan, nu elimina oare metafora din discursul acestuia? Nu duce treptat la disparitia documentarului ca specie artistica?
- Cred ca documentarul ca forma de arta, ca mijloc de expresie personal, va exista intotdeauna, dupa cum sunt convins ca vor exista intotdeauna oameni foarte buni care il vor produce. Cred, insa, ca trebuie sa facem o distinctie intre "documentarul de autor" si masa de documentare/reportaje care sunt realizate foarte rapid, pentru televiziune. Nu consider ca se va pierde ceva din valoarea genului, dupa cum nu cred ca, de acum inainte, vor aparea niste generatii de cineasti care nu vor mai sti sa realizeze documentare de expresie artistica. Pe de alta parte, cred ca metafora in sine, asa cum este ea perceputa in Est, pentru Occident e prafuita. In fond ce inseamna o metafora? Sa iei o imagine si sa vorbesti despre altceva. Exista diferite curente care combat acest lucru, spunand "de ce sa substituim o imagine cu alta, cand putem s-o folosim de la bun inceput pe prima?" sI, cum astazi exista aceasta obsesie a realitatii, oamenii care vad o metafora sunt convinsi ca nu li se ofera realitatea. De aceea, repet ce am spus la inceputul interviului, filmul meu, fiind atat de ingrijit realizat, oamenii cred ca realitatea este alta. Sunt obsnuiti ca imaginile care prezinta realitatea sa se miste si sa nu fie de foarte buna calitate, gen "reality tv".
- Sunt probabil inerentele diferente de la o zona culturaa la alta. Rasaritul punem accent pe metafora, Occidentul, pe realitate. Noi unde ne aflam?
- In Romania nu se face documentar de lung metraj, de fel. Este firesc asadar, ca, ne mai facandu-se documentar de lung-metraj, oamenii sa ramana la imagini de expresie invechite: coloane sonore interminabile, obsesia aceasta a acompaniamentului muzical, care am observat ca, mai nou, a cucerit si teatrul. Nu mai poti vedea un spectacol fara acompaniament muzical! Mie personal mi se pare un lucru deranjant. Revenind, nemaiturnandu-se documentare de lung-metraj, oamenii nu au cum sa evolueze la mijloace superioare de exprimare. Insa cu rusii (in filmele lor metafora este la ea acasa) lucrurile stau altfel. Filmele lor sunt nelipsite de la marile festivaluri internationale.
- Care este situatia filmului documentar pe piata cinematografica, in momentul de fata?
- Este o diferenta uriasa intre Occident si Romania. In Occident, de cativa ani, documentarul recucereste salile de cinematograf. Sunt mai multe filme documentare, in cinematografe, decat au fost cu zece ani in urma. In schimb, aici, in Romania, "Asta e" este al doilea documentar de lung-metraj din 1990 incoace, dupa documentarul "Piata Universitatii".
- Intorcandu-ne la activitatea dvs regizorala, ce alte proiecte semnate de dvs isi asteapta concretizarea?
- Am doua proiecte pe care le-am inaintat CNC-ului - primul, un scurt-metraj, coproductie romano-moldoveneasca, a fost, din pacate, respins. Apoi un documentar despre un rrom care a furat toata viata oglinzi si bandouri de la masini, si-a dat insa seama ca asa nu poate sa continue si isi schimba viata, alege un drum drept, munceste, are un apartament, plateste chiria, intr-un cuvant duce o existenta cinstita. Si acest proiect a fost respins. Daca ma ajuta Dumnezeu, voi incerca sa-l realizez singur, sa ma autofinantez. In plus, am inceput sa lucrez la un scenariu cu Alexandru Vakulovski, dar acesta este deja un subiect pentru un lung metraj de fictiune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
