"N-am avut o viaţă palpitantă. După tragedia... comică de la liceul pe care l-ai absolvit, nimic ieşit din comun nu mi s-a mai întîmplat... Nici ambiţii ca vreun elev să-mi cîştige vreo olimpiadă, nu am mai avut..."
"Fii serios, Septimius. Eu eram o exaltată... Şi, de fapt, am avut doi-trei elevi ajunşi în finală, ba chiar premiaţi dar... din ambiţia lor, nu împinşi de la spate de mine... cum atît de greşit am făcut cu tine. Gata cu subiectul ăsta! Altul nu mai am... Citesc, merg la teatru, la cinematograf, navighez pe internet, nu prea corespondez, am cîteva bune cunoştinţe pe care le-aş putea numi prietene cu care mai ies, chiar şi în cîte o excursie, am făcut cîteva sejururi în străinătate... Cred că tu ai mult mai multe de povestit..."
"Oarecum... dar prefer să ascult... sînt un bun ascultător, se zice..."
"Aha! Asta place femeilor, în primul rînd... Iar dacă poţi da şi cîte un sfat bun... le-ai cucerit... Ai cucerit multe femei, Septimius?"
"Nu ştiu... nu ţin o evidenţă..."
"Ce idiot sună chestia cu cuceritul... scuze... te poţi supăra pe mine..."
"Augusta, eu mă supăr foarte rar... e normală curiozitatea după atîţia ani.."
"O singură întrebare... de iubit ai iubit-o pe vreuna?"
"Păi…uite… nu m-am întrebat niciodată..."
Răspunsul lui Timi păru s-o uimească pe Augusta. Pe chipul ei, uimirea căpătă cîteva accente de suferinţă. Mai înghiţi o bucată de pară îmbibată-n coniac. Îşi alungă petele de uimire dureroasă, cu ajutorul unui zîmbet scurs anevoie pe buzele-i roşcate.
"Eşti un om foarte singur... Septimius...", şopti Augusta cu o intonaţie ezitînd între întrebare şi constatare.
"Singur?", zîmbi Timi. "Te înşeli, Augusta. Uşa mea rămîne descuiată, cînd sînt acasă. La orice ora din zi şi din noapte, poate intra pe ea un prieten... o cunoştinţă... cînd simte nevoia... Şi intră destui..."
" Uşa e descuiată şi acuma?", întrebă contrariată Augusta.
"A, nu! Dacă am în vizită o femeie... încui uşa... Să se simtă în siguranţă..."o linişti Timi.
"Nu te-ai schimbat prea mult... totuşi...", zise Augusta apoi întinse mîna peste masă şi-i atinse obrazul de cîteva ori. "Gata cu întrebările idioate... de parcă te-am chemat la interogatoriu... Cît timp a mai rămas pînă-i prăjită dihania din cuptor?"
"Cam douăzeci de minute..."
"Atunci... aş face, rapid, un duş şi... poate ai pe undeva un halat în plus... să mă simt mai comod..."
"Am! Un halat finuţ, de culoare roşie roşcată, aproape ca părul tău... e în dulap... ţi-l aduc..."
"Porţi halate de casă de culoare roşie, Septimius?", întrebă insinuant Augusta. "Ori sînt pentru... vizitatoarele ocazionale..."
"Ai ghicit!", o linişti Timi şi se grăbi să-i aducă halatul promis.
Augusta îl prinse cu două degete şi-l înălţă în dreptul ochilor, cercetîndu-l ca o expertă. Dădu din cap mulţumit, e un halat pe cinste, din material de fină calitate, demn de femei frumoase şi deştepte... capabil să mulţumească şi o profesoară de limba latină. În timp ce-şi plimba halatul prin dreptul ochilor, ridicîndu-se pe vîrful picioarelor, Timi constată cu încîntare că Augusta are pîntecul încă plat, iar şoldurile i se arcuiesc elegant, ba chiar cu o doză de tinerească impertinenţă sub materialul fustei.
Singur în bucătărie. Apa scursă prin găurile duşului se acomoda tonalităţilor ritmate ale trompetei lui Louis. Timi îşi mai turnă un strop de coniac şi îşi aprinse o ţigară. Inspiră adînc, umplîndu-şi plămînii cu fum. Îi reveni în minte una dintre întrebările Augustei. A iubit...? Ridică din umeri. Pe masa din bucătărie se aflau, permanent, cîteva reviste de rebus ori sudoku. Deschise una la întîmplare. Ia să vedem, reuşesc să termin un careu pînă iese profa din baie?, se întrebă Timi, alungîndu-şi orice urmă de alt gînd din minte.
Augusta îşi făcu apariţia. Îmbujorată-n obraji, înfăşurată-n halatul roşu, cu părul roşcat şi priviri vii, înfierbîntate de apă şi coniac, arăta ca o flacără.
"Mîncăm? M-a ajuns foamea... mi-a impulsionat-o apa...", zise Augusta, dovedind o explozivă bună dispoziţie.
"Crapul e gata, rămîne în cuptor pînă gustăm aperitivul..."
"Nu-l gustăm Septimius! Îl mîncăm de-a binelea...!", rîse Augusta. "Împarte conţinutul castronului în două... nu pune ca la ciuguleală..."
"Mă gîndeam să guşti întîi... poate n-o să-ţi placă..."
"Ba... eu cred că o să-mi placă al naibii de mult..."
Timi împărţi conţinutul în două farfurii. Augusta gustă de cîteva ori, înfigînd în vîrfurile furculiţei pepene pe care se lipiseră frunze de busuioc, şuncă de Parma şi ceapă roşie. Gînguri:
"E... aiuritor. Nu mi-aş fi imaginat... Se mănîncă fără pîine?"
"Cum doreşti... Am pîine de secară..."
"Nu. O lăsăm pentru peşte. Hmmmm... dar încă un degeţel de coniac... ar fi o idee proastă?"
"Deloc."
Degeţelul de coniac ocupă loc printre bucăţile de pere, cîte mai rămaseră în pahare. Apoi fu răsturnat în gură, combinînd năucitor aromele.
"Parcă... m-aş droga cu miresme afrodisiace...", zise Augusta..."Iar dacă mă gîndesc şi la crapul din cuptor cu nuci şi stafide... păi e ca în...O mie şi una de nopţi, asta-i! Ai citit?"
"Încă de mic... Mama mi-a citit toate volumele... cîte apăruseră", mărturisi Timi, surprins de comparaţia Augustei.
"Extraordinar! Mie nu mi le-a citit nimeni... le-am citit de una singură... Insomnii ai?"
Întrebarea Augustei amplifică uimirea lui Septimius.
"De unde ştii? Am destule... nu mă pot plînge..."
"Hohoho! Atunci... eşti ca şi sultanul cel insomniac din O mie şi una de nopţi... Te hrăneşti cu poveşti şi... doar haremul îţi lipseşte...!", zise Augusta, de-a dreptul fericită de descoperirea făcută.
Se priviră în ochi şi izbucniră în rîs. De mult nu a mai rîs Timi cu atîta poftă, cu atîta degajare. Un rîs eliberator, un rîs care-i curăţa gîndurile de zgură...
Crapul fu şi el împărţit în două, iar la urmă nu mai rămase decît o piramidă din oase înălţată, separat, pe o farfurioară.
"Excelentă mîncare, Septimius. Te simţi sătul şi, totuşi, nu umflat... Voi nota şi eu reţetele tale... dar mai tîrziu. Avem timp, nu?"
"Avem... Acum a sosit vremea... unui pahar cu vin."
"Pentru nimic altceva!", întări Augusta spusele lui Timi.
Blues for Yesterday începu Louis să modeleze cuvintele în sonorităţi guturale, dar rotunde şi catifelate, cînd paharele înalte se umplură cu lichidul gălbui.
Augusta fuma ţigări lungi cu filtru dublu, subţiri şi albe, ca nişte degete delicate de harpistă. Ardeau singure, cînd le uita pe marginea scrumierei, iar fumul lor de-un albăstrui mătăsos se încolăcea, voluptuos, cu cel alb-cenuşiu al ţigărilor fără filtru.
Bucătăria era inundată de sunetele muzicii, de fîşiile de fum unduindu-se aproape lasciv printre ele, de miresmele ingredientelor, de aromele coniacului şi a vinului. Un amestec pestriţ, multicolor, de droguri ameţitoare, provocatoare.
"Ce-ar fi... dacă am dansa puţin?", scăpă Augusta întrebarea de pe buzele-i roşcate şi umede.
"Să bluzăm... vrei să zici...", o corectă Timi.
"Să... bluzăm? ", se miră Augusta, lungind cuvintele. "Sună... tare drăguţ. Vine... de la bluză? Păi, n-am..."
"Vine de la blues... Eu am găsit cuvîntul..."
"Bravo. De fapt... m-am prins de la început dar... m-am prostit şi eu puţin... Am voie să mă prostesc... la vîrsta asta...?"
"Ai..."
"Bluesul e un dans al naibii de senzual... mai ceva decît tangoul...", zise Augusta, îngustîndu-şi ochii albaştri de felină. "Sînt puţin ameţită dar... am ambiţie!"
Se ridică, hotărîtă să-şi păstreze echilibru cum se cuvine. Îl fixă pe Timi cu privirile se încruntă ameninţător.
"Putem dansa şi fără să ne atingem..., zise Timi, bluesul e şi un dans al solitarilor..."
"Ei, ce spui tu? Nu eşti sătul de singurătate? Din cînd în cînd, să-i dăm un picior în cur... s-o alungăm o vreme..."
Augusta arăta ca o adolescentă îmbufnată, supărată pe greutăţile vieţii care-i apasă umerii, bolovănos de greu. Mutra ai provoca blînde şi îngăduitoare zîmbete. Timi se ridică de pe scaun şi îşi înclină, puţin, capul...
"Atunci... să bluzăm, stimată doamnă profesoară de limba latină. În amintirea orelor petrecute împreună..."
"Ba, să le ia dracu'! Nicio amintire! Nimic. Niciun gînd prin creierele noastre. Doar muzica asta dată naibii..."
Flacăra roşu-purpurie se apropie de Timi, fără şovăieli. Braţele se încolăciră în jurul gîtului său ca două braţe de caracatiţă, una plină de bune intenţii. Părul se înfioră, transformîndu-se în limbi de foc, călduţ şi cu parşive atingeri făcute în ritmul bateriei, al periuţei frecate de cinel. Sînii mici îşi anunţau existenţa sub învelişul pufos al halatului de casă, umflîndu-se de cîte ori trompeta tindea spre cele mai înalte acute.
Augusta nu se lipise de Timi, se agăţase doar de gîtul său, chiar dacă era doar puţin mai scundă. Închise ochii. Părul ei roşcat tremura văluros, ca şi cum îl vizita o nevăzută pală de vînt.
Frazele muzicale li se scurgeau în urechi, precum un miraculos elixir, apoi se împrăştiau, tenace, în trup invadînd creierul, muşchii, sîngele, oasele, cartilagele, obligîndu-l să se mişte, eliberîndu-l de toate gîndurile, de toate spaimele, de toate durerile...
Două corpuri încîntate de propria existenţă, imbitate-n sunete lipsite de echivocuri, emanînd senzualitate în stare pură, lascivitate inocentă.
Cînd halatul roşu-roşcat alunecă de pe trupul Augustei, în ritmul punctat de baterie şi bas, Timi nu fu surprins deloc. Îşi continuară mişcările fără sincope. Augusta rămase în chiloţi. Negri, puţin lucioşi, întinşi pe fese. Aşa cum bănuise, Timi descoperi sînii mici treziţi la viaţă şi pîntecul plat, o mîndrie pentru vîrsta profesoarei de latină.
Cu gesturi fireşti, Augusta începu să-i descheie nasturii de la cămaşă. Nici ea nici Timi nu-şi întrerupseră dansul. Un număr original de streaptease fără spectatori. Cămaşa căzu peste halat, şuşotind neînţelese cuvinte. Apoi, păstrînd ritmul, fură descheiaţi pantalonii, care avură aceeaşi soartă. Timi rămase şi el în chiloţi. Largi, de culoare maro închis. Abia acum, cele două trupuri se înlănţuiră precum fumul albăstrui al ţigării lungi şi subţiri cu cel alb-cenuşiu al ţigării fără filtru...
O singură mişcare, o singură unduire, o singură suflare. O singură epidermă...
Întreaga bucătărie se puse în mişcare. Toate obiectele se însufleţiră, imitîndu-i pe cei doi din mijlocul încăperii. Pahare, farfurii, ştergare, furculiţe, cuţite, tigăi, boluri, sticle... Dialogul languros-amuzant al lui Billy Holiday cu buzatul şi umflatul Louis, le dotară cu vene şi sînge... Graţioase hălci de carne de diverse forme şi mărimi...
My Sweet Hunk O'Trash...
Augusta adormi cu capul căzut pe umărul lui Timi. Continua să se mişte, fără greşeală. În somn. Timi îi sărută părul de cîteva ori, mai mult involutar. Pline de viaţă, şuviţele îi atacau obrajii, vîrful nasului, mustaţa, buzele şi bărbia, biciuindu-le iubăreţ. Golit de gînduri, Timi se simţea ca nou născut... Sfîrcurile strecurate printre smocurile de păr negru de pe piepul său, se străduiau să treacă dincolo de învelişul lunecos, perlat cu sudoare, al trupului. Din cînd în cînd, genunchii săi mîngîiau suprafaţa lucioasă şi fierbinte a chiloţilor negri. O singură dată, dinţii Augustei îl muşcară, fără vlagă, de claviculă.
Cînd se termină melodia, Timi o ridică pe Augusta în braţe. Femeia continua să doarmă, fără vreo reacţie. O transportă în bibliotecă şi o depuse, ca pe un obiect de-o mare fragilitate, pe canapea. Îi fixă o pernă mică sub cap şi o acoperi cu o pătură subţire, de culoare portocalie.
Îşi aduse paharul şi sticla cu vin.. Se aşeză în fotoliu. Îşi aprinse o ţigară.
Fuma şi sorbea vinul cu gesturi ritualice, mîngîind cu privirile imaginea fiinţei întinse pe canapea.
Chipul Augustei, fosta lui profesoară de limba latină, încadrat de pîlpîirile şuviţelor roşcate, era ca suprafaţa unui mic lac din vîrf de munte în care se oglindea imensitatea unui cer de poveste bîntuit de promisiuni, ireal de senin, fără sfîrşit...)
Din romanul în pregătire la Editura Cartea românească
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
