Sentimentul de frica este intens exploatat intr-o tara a nisipurilor miscatoare, o tara in care oriunde ai calca te lovesti doar de aparente. O sperietura de genul "Ne robeste Rusia! Ne robeste Germania! Ne inghit strainii!" este "totdeauna un mijloc pentru a face ca multimea sa se miste si pentru a indrepta opinia publica romaneasca inspre un anume curent!". Potrivit lui A.E. Baconsky, "oamenii tarilor saracite si mizerabile au intotdeauna sentimentul ca sunt jefuiti de straini si putinele lor bogatii li se par fabuloase, ravnite de toti" (Biserica Neagra). Iar autoritatile cultiva acest sentiment imaginar de nesiguranta colectiva. Realitatea este inversa. Se uziteaza spaima de straini pentru ca aceia care conduc sa poata jefui in liniste. Ceva de genul "dormi linistit. Avem noi grija...". Se pune intrebarea ce fel de tara "este oare aceasta, in care o mana de oameni poate pune dupa voia lor cand foc, cand coruptiune?".
Ce vrea "Europa" de la noi, se stia la 1910. Constantin Radulescu-Motru afirma ca "in tarile Apusului omul s-a ridicat de la starea de fiinta care se apara si se supune de frica la starea de cetatean care are incredere si se supune din convingere autoritatii emanate din puterea sa proprie. Din nenorocire, aceasta ridicare nu a avut loc la noi decat pe hartie. Si in aceasta sta tocmai principala cauza a anarhiei din zilele noastre". Astazi Uniunea Europeana vorbeste despre aceleasi lucruri: pe hartie avem legi care nu se aplica in realitate. Nu exista justitie impartiala si libertate de exprimare asa cum legile abia promulgate revendica.
In Romania moderna "organizarea de partid a ramas o afacere interna a intocmirii boieresti. Boierii vechi si noi si-au alcatuit partidele si au impus pe sefii lor suveranului. Suveranul numea prim-ministru pe omul impus de partide adica de fractiunile oligarhiei, si poporul primea de frica puterea acestui prim-ministru, care gratie parlamentului ales de administratie era si in afara de orice raspundere! (...) Oligarhia care a constituit partidele politice in Romania, din mijlocul careia pana acum se alegeau vizirii, adica prim-ministrii, era restransa la un mic numar de familii: boierii de traditie, de o parte, boieritii prin revolutia de la 1848, de cealalta parte. Imprejurul oligarhiei s-a format cu vremea o clasa numeroasa de cetateni, o clasa relativ cu cultura si care sta infeudata oligarhiei. Membrii acestei clase, recrutata in cea mai mare parte prin selectiune din randul poporului chiar, constituiau instrumentul prin mijlocul caruia oligarhia punea in miscare masina statului. Ei erau functionarii statului mari si mici; ei erau deputatii si senatorii, care votau legile cerute de interesele celor de sus si adesea negresit si de interesele proprii; ei erau si electorii care duceau la urna pe poporul suveran; ei faceau bucataria constitutionalismului nostru de parada. Toti acestia formau un fel de clientela a oligarhiei". Daca reperele prezentate mai sus se regasesc in sfera politicului de astazi, similaritatea nu este intamplatoare intrucat oligarhiile functioneaza dupa acelasi sistem, indiferent de accesorii, precum orientarea politica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
