Angel Vultur nu se numără printre posesorii vreunei diplome depictor, dacă nu cumva i se va socoti cea de absolvent al Şcolii deArtă, unde a studiat la clasa profesoarei Lucia Călinescu. Cum seştie, însă, arta penelului nu o deprinzi doar prin săli de clasă şiateliere de maeştri ci, foarte bine, o poţi învăţa şi în cenacluri,printre mesele aburite de fum ale cafenelei ori în pleinair. Delicat şi cu o aparenţă timidă, artistul se dovedeşte,totuşi, în cuprinsul pânzelor sale un globe trotter deschis cătrelume şi, mai cu seamă, având necesara tărie interioară pentru astărui în aprofundarea pe cont propriu a artei sale. Nu trebuieînţeles de aici că Angel Vultur ar fi pasionat de exotismuldepărtărilor, ci mai degrabă de cel ascuns de aparenţe anodine,umile chiar, situate în proximitate. Traseul lui, străbătut curăbdare, din 1987 încoace - anul când a devenit membru alAsociaţiei de Pictură din Târgu-Mureş, unde locuieşte -, este unulpresărat cu dificultăţi liber asumate, deşi mereu crescânde.
Invitat la Cluj-Napoca, spre a expune în incinta LibrărieiDiverta din miezul burgului, vreme de două săptămâni, în primaparte a lui martie, Angel Vultur s-a lăsat prezentat publicului dementorul lui din ultimele decenii, sculptorul Vasile Mureşan, carea remarcat, pe bună dreptate "…jocuri de lumini, de nuanţe,simfonii de griuri de galben întru o pensulaţie alertă şicreatoare, trecând de la faza descriptivă la cea imaginativă…".
Într-adevăr, colecţia de exponate, parcimonios alese dintr-oserie mult mai mare, au trecut în revistă o devenire de carepictorul nu se dezice, deşi traversează mai multe zări şi etape (casă vorbesc cu cuvintele lui Lucian Blaga). Neocolind şcoalacenuşilor din pictura lui Harşia - şi, prin asta, etalându-şi făţişfiliaţia în raport cu şirul genealogic al clujenilor, ca pe untitlu de nobleţe - Angel Vultur atacă, în fazele mai timpurii, nuatât un repertoriu tematic alcătuit preponderent din naturi moarteşi peisaje citadine ardeleneşti, cât ritmuri şi volume ce îiprilejuiesc aventuri cromatice deplin răsplătitoare pentruprivitor, ca şi pentru artistul căutător de esenţe care este.
Din atmosfera de cetate transilvană a unei Sighişoarerecognoscibile, peste ani pictorul descinde între tonuri şisuprafeţe care ajung să aducă a percepţie mediată de opacitateaunui geam imaginar, capabil să selecteze esenţialul, tot aşa cumlămâia care lumina extremitatea unei naturi moarte timpurii setransformă, după un parcurs anume, în ovalul galben şi iradiant pecare simplitatea câştigată a meşteşugului îl înzestrează cu un rolce a alunecat din dimensiunea decorativă iniţială.
S-ar spune că asişti la o înaintare prin excelenţă cerebrală, laun dialog cu marii maeştri ai realismului de odinioară, de la careAngel Vultur împrumută motive, teme, perspective chiar, numaipentru a le reconfigura într-o manieră care e tot mai decis a sa. Oanumită cuminţenie canonică observabilă peste tot nu devine semn demediocritate, căci ea se manifestă mai pregnant caautodisciplinare, renunţare la zorzoane şi căutare a himereipicturii absolute. Nu m-ar mira ca, peste încă o decadă sau chiarmai încolo, pictorul să descopere forţa unei singure tuşe careincendiază un fundal, precum odinioară făcea magistral însuşiTurner, vedeta de la Tate Gallery. Un lucru este însă aproapesigur: genul de travaliu pe care îl încearcă pictorul este un pariuîn nume propriu, cu sine însuşi, o alergare solitară în tot maimare viteză, ce are drept rezultat ieşirea din rama realismuluidocumentar în beneficiul unui suflu netezitor şi pastelizant, încare exuberanţa eliberării ţâşneşte din griurile de galben şi deroşiatic ale unei trăiri autentice.
OVIDIU PECICAN (n. 8 ian. 1959, în Arad) are olicenţă în istorie-filosofie şi un doctorat în istorie (ambele laUniversitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca). Profesor de liceu (din1985), apoi redactor la Apostrof (1990-1991) şi cercetătorştiinţific, din 1994 predă la Facultatea de Studii Europene aUniversităţii clujene. Semnează critică literară, criticăistoriografică, comentarii filosofice şi este realizatorul unoremisiuni televizate. A publicat romane (Euşimaimuţa mea, 1990; Razzar, 1998;Imberia, 2006), volume de proză scurtă, teatru, poezie şicritică literară. Este autorul unor monografii de istoria culturii(Lumea lui Simion Dascălul, 1998;Haşdeenii, 2002; B.P. Hasdeu istoric,2003), al Istoriei românilor (2010) şi al mai multorculegeri de studii de istorie şi europenistică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
