Monologând despre multiplele perspective ale adevărului, mitologicul Hamlet shakespearian este, ab initio, un product polisemantic. Interpretarea deschisă a personajului Hamlet, nenumăratele sale transcrieri scenice, într-un sistem de recurenţe provocator, compun o izotopie a operei, cu atât mai mult cu cât Hamlet defineşte o „voce impersonală” (mallarméană). Un adevăr ca necesitate, universal valabil, recuperat din tragedia antică, dar dispersat în filosofia umanistă a (re)conceptualizării unui „om al Renaşterii”, arhetipal.
Pe scurt, expresia lui Brook, acel „The Shifting Point”, conform căruia adevărul nu este fructul unei simple priviri, frontale, directe, ci al privirii mobile, care schimbă perspectiva, are rezonanţe şi în această punere în scenă a textului shakespearian. (o producţie a tinerilor actori de la „Shakespeare Company”, în parteneriat cu Teatrul Mic).
În regia talentatei Liliana Pană, subtilă şi extravagantă (în sensul intuiţiei sau inteligenţei spectaculare), se pot resemantiza caracterele sau tipologiile tradiţionale ale textului în „măşti”, ce împing tragedia clasică spre genul farsei tragice.
Şi, parcă spre a accentua pecetea feminismului, acest „gender trouble”, în tendinţele sale „subversive”, autarhice, ale identităţii, Hamlet este interpretat de o femeie...
Actriţa Liliana Pană, în rolul lui Hamlet, propune o semiotică a performance-ului, unde improvizaţia, categoric spumoasă, respectă gravitatea textului shakespearian (de la interdicţia teatrului elisabetan, cu privire la apariţia femeilor pe scenă, până la actualitatea performerilor grotowskieni, unde antrenamentul intelectual şi fizic al actorului a devenit disciplină, rolul femeilor în teatru s-a schimbat).
Am remarcat şi un Claudius (Radu Ciobănaşu), cu impetuozitate, mimând, bonom, grotescul personajului fratricid, cu o coroană prea mare, şi prea grea, ce îi cade în jurul gâtului, şi aşa declamă, într-un decor (voit) auster, un prolog al înscenării. Actorii intră în scenă în robe negre şi cu măşti albe, se schimbă apoi în ţinute casual, iar în finalul reprezentaţiei, apar în costume de epocă, de scenă. Cromatica scenografiei şi a costumelor, în alb şi negru, sugerează aceeaşi stilistică a deznodămîntului funest al tragediei shakespeariane, iar tinerii actori ştiu să articuleze, în paralel (şi oarecum contradictoriu improvizaţiei pline de nerv), o spunere a textului, o discursivitate concentrată şi reflexivă. Toată echipa interpretează remarcabil şi, uneori, accentuează aluziv, plauzibil, unele replici ce ţin de un Shakespeare, contemporanul nostru:
„Hamlet: Bunii mei prieteni! Ce mai faceţi, dragii mei?
Rosencrantz: Ce face orice copil al pămîntului.
Guildenstern: Ferice de noi că nu suntem prea fericiţi.
Rosencrantz: Nu suntem chiar mărgăritarul de pe tichia norocului.
Hamlet : Dar nici sub talpa încălţărilor lui. Ce veşti îmi aduceţi ?
Rosencrantz : Nici una, stăpîne. Doar că lumea s-a făcut cinstită.
Hamlet: Atunci se apropie sfârşitul lumii...”
Spectacolul „Hamlet, un exerciţiu” este o „exemplificare” fericită, un atelier de arta actorului, în care se exersează, până la epuizare, „variabile” (spectaculare), şi a cărui intenţionalitate, prin retorică abilă, este decodificată, chiar de la început, de actori publicului.
„Restul e tăcere” ...
Hamlet – un exerciţiu de William Shakespeare, traducerea Nina Cassian. Teatrul foarte mic, Bucureşti. O producţie în parteneriat cu Shakespeare Company. Regia: Liliana Pană. Decor: Cristina Milea şi Cătălin Manea. Costume: Silvia Şerban. Muzica: Iosif Herţea. Mişcarea scenică: Andreea Duţă. Distribuţia: Liliana Pană, Radu Ciobănaşu, Raluca Petra/Andreea Mateiu, Robert Radoveneanu, Nicolae Nastasia, Rozana Radu, Răzvan Marina, Adelaida Zamfira/ Codruţa Ureche, Alexandru Trişcariu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
