Nu putini sunt politicienii care considera ca fragilul lor bagaj de cunostinte generale le permite sa aiba pareri ferme asupra unor subiecte stiintifice dintre cele mai variate. Intre domeniile cele mai afectate de interventii brutale din zona politicului, istoria ocupa cu siguranta unul din primele locuri.
Interventiile facute uneori cu atata usurinta de politicieni ridica insa probleme extrem de dificile pentru cercetatori. Introducerea oricarei restrictii suplimentare, exterioara argumentelor de natura stiintifica, poate deveni o sursa majora de eroare, putand chiar sa pericliteze rezultatele cercetarii. Este greu sa abandonezi o directie de studiu care pare a fi potential fecunda doar pentru ca nu se incadreaza pe o directie anterior stabilita. Este foarte complicat sa reusesti sa accentuezi in mod exagerat importanta influentei slave sau, dupa cum se schimba vremurile, sa incerci sa o treci sub tacere. Sa tii cont de problema maghiara, de raporturile delicate dintre biserica ortodoxa si cea catolica, de programul aberant de demolare a lacaselor de cult... Este aproape imposibil sa reusesti sa construiesti cu totala obiectivitate, din fragmente marunte si disparate, cel mai plauzibil tablou al unor vremuri demult trecute, atunci cand incercarea ta este supusa unei constante presiuni venite din zona politicului. Acestea ar putea fi considerate doar niste afirmatii care incearca sa justifice randamentul destul de scazut al activitatii istoricilor romani in perioada comunista. In sprijinul lor vin insa si argumente de natura practica. In ultimii ani, o serie de initiative independente au condus la rezultate spectaculoase. Si asta in ciuda faptului ca influenta politicului se mai face inca destul de puternic simtita, in special prin criteriile care stau la baza dimensionarii fondurilor alocate sau a definirii domeniilor prioritare de cercetare.
Pentru dr. Suzana Heitel, anul 1990 a avut o dubla semnificatie. Schimbarile de natura politica care au marcat societatea romaneasca in ansamblu s-au suprapus cu o noua deschidere de natura strict profesionala. In acest an, cercetatoarea medievista s-a transferat de la Muzeul National de Arta la Institutul de Istoria Artei al Academiei Romane. Era o schimbare importanta, care ii oferea posibilitatea de a-si canaliza eforturile asupra unui subiect care o pasiona inca din tinerete: studiului manastirilor din sec. XI - XIII localizate in valea inferioara a Muresului, monumente care au fost complet distruse de trecerea timpului. In aceasta zona fusesera atestate documentar 20 de manastiri dar, pana la acel moment, cercetarile in domeniu se rezumasera doar la studiul documentelor scrise. In anul 1938, bizantinologul maghiar Gyula Maravcsik lansase ipoteza ca manastirile de la inceputul evului mediu a caror apartenenta la un ordin occidentel nu era certificata documentar ar putea fi de rit rasaritean. Era o afirmatie sustinuta in special pe denumirea unor lacase de cult ca: Manastirea lui Glad, Manastirea Cneazului, Manastirea lui Ahtum, Manastirea lui Pradan. Era o ipoteza deosebit de importanta si atractiva, care a polarizat interesul specialistilor vreme de peste jumatate de secol. Cu toate acestea, putine cercetari de teren au venit sa o sprijine, la inceputul anilor '90, existand inca destule contoverse in randul istoricilor, chiar in ceea ce priveste localizarea unora dintre cele mai importante manastiri si biserici din valea inferioara a Muresului.
Suzana Heitel avea insa o serie de argumente solide care i-au permis sa abordeze fara complexe acest subiect atat de dificil. Nascuta la Pancota (judetul Arad) era o buna cunoscatoare a zonei si a obiceiurilor locului. Stapanind in egala masura limbile romana si maghiara, avea acces la intregul fond documentar ce viza in mod direct sau indirect manastirile studiate. Si, nu in ultimul rand, experienta acumulata in urma cercetarilor efectuate de-a lungul anilor in colaborare cu sotul sau, regretatul arheolog dr. Radu Heitel, ii permitea o abordare multidisciplinara a subiectului prin corelarea rezultatelor investigatiilor arheologice cu studiile istorice si de istoria artei.
Desi desfasurate deseori in conditii improprii din cauza lipsei de fonduri, cercetarile realizate de-a lungul anilor de catre Susana Heitel impreuna cu sotul sau si cu alti colaboratori valorosi au dus la colectarea unui impresionant material documentar. In acelasi timp, din gospodarii sau din hotarul unor localitati au fost aduntate sute de fragmente ale unor sculpturi provenite din bisericile cercetate. Studiul intregului material a condus la localizarea unora din "manastirile pierdute", cum ar fi "Manastirea lui Ahtum" descoperita in 1992 de sotii Heitel langa Pecica, in albia raului Mures. Totodata analiza stilistica a fragmentelor a oferit argumente decisive pentru a sustine existenta in aceasta zona a unor biserici de rit rasaritean anterioare celor de rit occidental sau contemporane intr-o prima perioada cu acestea. Mai mult chiar, a putut fi formulata o ipoteza conform careia unele din lacasele de cult ale Bisericii occidentale au apartinut initial Bisericii rasaritene, ipoteza care in cazul manastirii Bistra (din judetul Arad), atestata documentar ca apartinand ordinului benedictin inca din sec. XII, a fost validata de descoperiri arheologice recente. Iar acestea nu sunt decat unele dintre rezultatele cele mai semnificative...
De ceva vreme au reinceput dezbaterile privind construirea "Catedralei mantuirii neamului". Ca si in alte ocazii, principala sursa a acestor controverse o constituie deciziile pripite pe care le iau politicienii. Acestia refuza sa inteleaga ca sarcina localizarii, nu atat spatiale, cat mai ales in contextul unei milenare traditii istorice, ar trebui lasata in seama unor profesionisti de care tara, iata, nu duce lipsa. Ca rolul lor este acela de a defini domeniile care reprezinta cu adevarat prioritati nationale. Pana cand aceste lucruri nu vor fi clarificate, exista riscul ca istoricii vremurilor viitoare sa lanseze ipoteze cu totul eronate privind un monument de sec XXI, pornind de la o denumire atat de generoasa, asa cum probabil vor intelege gresit si scopul casei care i-a fost construita poporului undeva la sfarsitul sec. XX.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
