Ce e dincolo de aspectul serios, vesnic preocupat de banii lui, al unui om de afaceri? Daca ridicam un colt al cortinei, se poate intampla ca in fata noastra sa se desfasoare un adevarat spectacol al vietii.
Ion Zahiu, director executiv al unui important hotel de pe litoral, Savoy, nu s-a nascut om de afaceri, ci solist. Muzica a fost prima lui iubire, dupa cum povesteste, si a fost una atat de mare, incat nu a ezitat, la un moment dat din viata lui, sa renunte la traiul sigur pe care i-l asigura turismul, pentru a se reintoarce pe scena.
Pasiunea a prins forma in liceu, cand formeaza o trupa rock, Euxin. Idolii tanarului grup au fost marile stele ale rockului din Occident. ai cum la inceputul anilor '60 nu aveau cum sa gaseasca chitare electrice in Romania socialista, cei patru tineri de la Euxin si-au confectionat singuri astfel de instrumente.
Prima lui chitara... Ion Zahiu povesteste cu mandrie despre ea si o arata zambind in fotografii. Pentru el a fost un vis devenit realitate. Cum se canta a invatat un pic la scoala populara de arta si mai mult prin exercitii, cu colegii.
Euxin se afirma pe litoral, canta prin baruri, pe la petrecerile tinerilor, dar si pe la sindrofiile oficiale. Ion Zahiu relateaza cum in 1965 trupa a evoluat in fata unor responsabili comunisti si a unei delegatii britanice care a ramas placut impresionata cand i-a auzit pe cei patru cantand piese Beatles.
Cariera muzicala continua pana in '70, timp in care Ion Zahiu face facultatea de filologie. "Aveam succes la tineri, pentru ca le ofeream ceva ce nu li se dadea voie sa vada si sa asculte: muzica rock occidentala, dar si piese proprii, pe care le insoteam cu un joc de scena extraordinar. Nu puteam sa ma prezint pe scena rigid, cu costum si cravata, ca Statuia Libertatii".
In 1970 se desparte de Euxin si intra in turism. Noua aventura a pornit cu o serie de cursuri intensive cu profesori nemti, fapt care i-a permis sa faca practica in Germania. De la receptioner, Ion Zahiu ajunge la 25 de ani, in 1973, sa deschida statiunea Cap Aurora, ca director al Hotelului Coral.
Mai rezista fara muzica pana in 1980, cand renunta la "viata calduta" pe care i-o asigura turismul si revine pe scena. Euxin se reface si porneste o serie de spectacole pe litoral si de turnee in Germania si in Iugoslavia. In 1984, Zahiu intra la Teatrul de Revista Fantasio.
Viata de artist ia sfarsit in 1986, cand solistul trupei intra pe o platforma Petromar, urmand sa revina in turism dupa 1990, la Hotel Savoy.
"Trecerea de la muzica la afaceri s-a facut cu un regret. E clar ca prima dragoste nu se uita niciodata. ai acum ma mananca palmele sa ma urc pe scena. In momentele speciale, revin la microfon si fac dedicatii prietenilor mei. Preferata mea este , piesa cu care am cucerit-o si pe sotia mea Angela, la care adaug si un colaj de rockuri clasice".
Cand vorbeste despre anii traiti pe scena, Ion Zahiu priveste undeva departe. Parca viata aceea i se deruleaza in fata ochilor, ca un film.
Ce-ar face daca ar fi sa o ia de la inceput? "Pe amandoua, dupa modelul lui Tom Jones, care canta inca si are un restaurant. Muzica nu moare niciodata.
In muzica traiesti altfel, pe scena uiti de stres. Omul nu stie de problemele tale. Esti pe afis, trebuie sa placi. Port in suflet nostalgia showului. Mi-a placut sa fiu in prim-plan, sa ma joc pe scena"
ai atunci ce a cautat in turism? "In turism am intrat cu mare drag. Pentru mine a fost o poarta spre Occident, pe care am vrut sa intru".
Singurul sau regret tine de epoca. "Regret ca acum trupele sunt altfel mediatizate. Ca sa apari atunci la televizor, trebuia sa fii sobru. Acum cantaretii se pot exterioriza, pot face show fara sa fie izolati".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
