"Darnicia" britanicilor
Generalul Iliescu a observat, fara mare greutate, defectiunile aparute in aprovizionarea cu materiale de razboi: "Numai primele transporturi au sosit in conditii bune. (...) Restul transporturilor, la o luna de la intrarea noastra in campanie, au fost mai toate sabotate; de la multe automobile, aeroplane, motoare, autocamioane se furau piese, pentru a le face inutilizabile la sosirea lor. Trenurile cu armament, munitiuni, artilerie grea, aeroplane, in loc sa fie dirijate spre tara noastra, au fost dirijate spre linia Caucazului, iar altele distruse prin ardere. Pe linia Caucazului, in primavara anului 1917, au fost gasite de catre ofiterii din misiunea militara franceza si engleza, trimisi anume pentru a cauta si aduce materialele comandate de noi, toate trenurile ce trebuia sa aprovizioneze tara noastra, dosite si intarziate".
Banii necesari platii materialelor de razboi nu au provenit din conturile Bancii Nationale a Romaniei. In cazul acestei activitati de o asemenea anvergura, statul roman a apelat la credite. Itele acestei stari de fapt sunt descalcite de cateva note cu caracter secret, referitoare la imprumuturile financiare facute prin intermediul Bancii Angliei. Primul imprumut a fost oferit guvernului roman de catre britanici, la 8/ 21 ianuarie 1915. Suma se ridica la 5.000.000 lire sterline (126.100.000 lei). Banii puteau fi intrebuintati numai pentru plata de material de razboi in Anglia, Franta si Italia. Al doilea imprumut, in valoare de 7.000.000 lire (176.540.000 lei), a fost acordat de Banca Angliei la 1/ 14 octombrie 1915. Dupa intrarea Romaniei in razboi, Banca Angliei a pus la dispozitia guvernului roman, la 13 noiembrie 1916, suma de 40.000.000 lire (un miliard lei aur). Imprumutul a fost scadent peste un an, dobanda fiind de 5%.
Anghel Saligny a observat ca distanta Bucuresti-Ruse (Rusciuk) era de numai 80 km si ca, in caz de razboi, bulgarii vor "cauta sa distruga in Bucuresti tot ce este mai folositor si tot or putea sa provoace mare panica". Nu s-a sfiit sa afirme ca tunurile si mitralierele instalate in diferite puncte de observare nu puteau sa faca fata unitatilor bulgare. Din aceasta cauza a sustinut ca "cel mai eficace mijloc de aparare contra acestor atacuri ar fi a avea la dispozitie un numar suficient de aeroplane de lupta" care sa fie importate si sa se instaleze in tara un atelier special de revizie. Din problema ridicata, rezulta ca A. Saligny cunostea faptul ca Romania avea sa intre in razboi de partea Antantei, probabil in urma dialogurilor avute cu Ion I.C. Bratianu, desi acesta se pronunta, oficial, echidistant in legatura cu acest aspect, cand era chestionat.
Dotarea cu aeroplane
Anghel Saligny a propus cumpararea de avioane, fara sa stie, la vremea respectiva, ca inginerul Gogu Constantinescu se afla in Anglia unde guvernul englez i-a pus la dispozitie un laborator de 2.500 mp, cu toate dotarile, personalul necesar si suma de 120.000 lire sterline pentru cercetari in materie de armament. Gogu Constantinescu a primit cetatenia engleza, iar britanicii l-au asigurat ca ii vor oferi discretia absoluta pana la finalul razboiului. Investitia englezilor nu a fost zadarnica. Astfel, potrivit unui raport al lui A. Saligny, din 10 iunie 1920, gratie lui Gogu Constantinescu, britanicii au reusit sa monteze pe avioanele de lupta "doua mitraliere care trageau 2.000-4.000 de lovituri pe minut (...) printre paletele elicei care se invartea. Sansele inamicului erau foarte mici in fata unui aeroplan astfel armat. Daca se prezentau pe front 12 aeroplane inamice, 3 aeroplane engleze erau suficient armate pentru a le dobori". O alta inventie a lui Gogu Constantinescu a fost aceea a unui tun de transee care arunca bombe de 100 kg la 1.500 m, "fara a produce nici zgomot, nici flacara, nici fum".
Problema dotarii armatei romane cu aeroplane de lupta a fost analizata cu responsabilitate de Ministerul de Razboi inca din 1914. Colonelul V. Rudeanu, directorul superior al armamentului, a intocmit Referatul nr. 1.813/22 mai 1914, precizand ca aeroplanele aveau un rol important in recunoasterea aeriana, aspect care ajuta la reglarea tirului artileriei "inaintea luptelor, dar si pe timpul lor". Colonelul Rudeanu s-a documentat cu ajutorul unui regulament de artilerie intocmit de francezi, in care se ofereau detalii despre cum trebuia sa actioneze aeroplanele in timpul luptei "pentru a permite artileriei sa-si manifeste actiunea atunci cand are a trage asupra trupelor bine adapostite". Cum Directia Armamentului a observat ca bulgarii incercau sa-si mareasca parcul de aeroplane, colonelul Rudeanu nu a dorit sa lase armata romana "intr-o inferioritate care i-ar fi daunatoare intr-un caz de razboi". In consecinta, i-a solicitat lui Ion I.C. Bratianu sa-l coopteze pe capitanul (r) Gheorghe Bibescu la Directia Armamentului, incepand cu 1 iunie 1914, pentru experienta pe care o avea in pilotarea avioanelor. De asemenea, Gh. Bibescu se obliga sa puna la dispozitia armatei parcul de aeroplane de la Liga aeriana, pentru cercetarea modului in care aeroplanele trebuia sa se sincronizeze in timpul luptei cu artileria. Ministrul apararii a aprobat cererea la 22 mai 1914. Din pacate, Liga aeriana avea doar 15 aeroplane "in serviciu", uzate, care nu puteau fi folosite pe campul de lupta. Aspectul l-a determinat pe Gh. Bibescu, potrivit Referatului nr. 7.365/ 18 noiembrie 1914, sa solicite achizitionarea a 20 de aeroplane, la pretul de 600.000 lei, ceea ce insemna 30.000 lei/ aeroplan. Chiar daca pana la intrarea Romaniei in razboi s-au achizitionat 74 de aeroplane din Franta, in timpul luptelor s-a constatat lipsa sincronizarii cu artileria, lipsita de aparate de vizare, si a posibilitatii de a comunica radio cu infanteria.
Capriciul generalului Iliescu
Activitatea de la Directia Generala a Munitiilor a inregistrat si momente mai putin faste. Astfel, "in urma realizarii unor sapaturi langa un bazin de separatie la fabrica de pirogenie - il informa A. Saligny pe Ion I.C. Bratianu -, s-a daramat un perete de langa bazinul vestic ingropand sub el trei sau patru salahori; unul are piciorul rupt. Aveam la fabrica un inginer de la ateliere, D-ul Budeanu, si doi supraveghetori. Lucrarea se executa de un vesnic antreprenor Bordescu. Daca inginerul sau antreprenorul ar fi fost mai prevazatori, accidentul s-ar fi putut evita (...). Pagube materiale nu sunt. Acei trei oameni peste care a cazut peretele au ramas sub zid si pacura din rezervorul sapat in pamant s-a revarsat asupra lor. Va comunic cu inima stransa acest incident".
Pentru transportul materiilor prime, Ministerul de Razboi ar fi dorit sa realizeze o linie ferata de la Calarasi-Oficiu, la Silistra. Ideea nu a fost agreata de A. Saligny, care a apreciat ca "s-ar putea transporta numai 20 la suta din ce se poate transporta cu un serviciu bine organizat (...) fara a mai putea cheltui 3 milioane si jumatate pentru calea ferata plus instalatiile de la Oficiu si numai suma necesara pentru sporirea cailor de garagiu din portul Calarasi". Si-a argumentat ideea si prin faptul ca realizarea unei cai ferate la Oficiu ar fi dus la necesitatea realizarii unui port cu cai de acces, construirii de magazii si angajarea de personal de exploatare.
Activitatea la Ministerul de Razboi era coordonata de generalul Dumitru Iliescu, secretar general. Acesta nu lua decizii decat cu acceptul lui Ion I.C. Bratianu, care in perioada 4 ianuarie 1914-11 decembrie 1916 a detinut functiile de prim-ministru si ministru de razboi. De altfel, prietenia generalului Iliescu cu liderul liberal l-a ajutat pe purtatorul de epoleti sa obtina functii importante, desi a fost contestat de conservatori pentru pregatirea inadecvata si experienta insuficienta. Conservatorii cunosteau foarte bine capriciile generalului Iliescu, ca de altfel si subordonatii acestuia. Generalul ajungea la serviciu cu ochii carpiti de somn. Functionarii stiau ca "seful" lucrase acasa pana la ore tarzii in noapte, pregatind planul de inzestrare a armatei romane. Ceea ce nu au stiut toti functionarii la vremea respectiva a fost faptul ca generalul Iliescu isi pierdea noptile la diferite localuri din Bucuresti "unde se lupta pana in zori cu sticlele de coniac".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
