Activitatea desfasurata de Anghel Saligny la Directia Generala a Munitiilor a inregistrat si momente mai putin placute, determinate de atitudinea ostila a militarilor fata de ingineri si de tratamentul lipsit de politete al generalului Iliescu fata de directorul Munitiilor. Continuam publicarea unor fragmente din volumul lui Catalin Fudulu intitulat Anghel Saligny (1854-1925). Aspecte din activitatea sa, in pregatire la Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane.
Atitudinea militarilor
Tratamentul ostil al militarilor fata de ingineri a fost observat de Anghel Saligny in poligonul de la Mihai Bravu, unde "programul tragerii a fost focul pe colonelul Troceanu, seful stabilimentelor militare, impreuna cu colonelul Constantinesti. (...) La tragere a asistat si generalul Paraschivescu". Anghel Saligny a fost deranjat de faptul ca generalul Iliescu a modificat un raport, care "unde era alb se facuse negru si din negru se facuse alb" si din cauza ca generalul nu-i raspundea la telefoane, desi se afla la minister. De asemenea, a mai observat atitudinea dusmanoasa a generalului Iliescu atunci cand acesta a ordonat o ancheta la Directia Generala a Munitiilor, fara sa il avizeze. Acelasi spirit neprietenos fata de civili l-a manifestat si comisia de ancheta, ceea ce i-a intarit lui Anghel Saligny convingerea ca devenise imposibil sa isi continue activitatea la Ministerul de Razboi.
A. Saligny a intentionat sa demisioneze in momentul in care o decizie ministeriala nu mai coincidea cu ceea ce stabilise el anterior, pentru acest motiv adresandu-se lui Ion I.C. Bratianu: "Sunt nevoit a va face un necaz: (...) va declar ca nu mai pot ocupa functia de director general al munitiilor si sunt nevoit a ma retrage. Sunt foarte mahnit ca trebuie sa va supar, dar mai bine mai devreme decat mai tarziu. Va rog dara a-mi primi demisia si ma voi grabi a o da si din Ministerul de Domenii, caci nu vreau se profit de o leafa mare fara ca se fac o treaba".
In urma insistentelor lui Ion I.C. Bratianu, Anghel Saligny l-a asigurat pe acesta ca va ramane la post "atata timp cat imi va permite imprejurarile", precizand insa ca din cauza spiritului agresiv al generalului Iliescu "cel mai bun lucru e sa ma lasati se plec, sa lasati Directia Munitiilor asa cum este si sa numiti un general in locul meu. Aceasta solutie cred ca ar da satisfactie generalului Iliescu si militarilor. Se intelege ca voi pleca pe motive de sanatate". Ion I.C. Bratianu a facut apel la patriotismul lui Anghel Saligny pentru a-l mentine la comanda Directiei Munitiilor, insa inginerul a considerat ca neoportuna prezenta sa la Ministerului de Razboi. Nu a uitat sa mentioneze ca premierul avea mai multa nevoie de generalul Iliescu pe care "nu vreau sa il supar cu nimic si doresc sa plec daca va fi o satisfactie morala pentru dansul si poate materiala pentru cei care il monteaza".
Acceptarea demisiei
La 26 iulie 1916, contrariat ca s-au facut comenzi de armament fara a i se aduce la cunostinta si ca generalul Iliescu si-a exprimat la o berarie neincrederea in capacitatea sa manageriala, Anghel Saligny l-a rugat pe Ion I.C. Bratianu sa-i aprobe "demisia pe motive de sanatate". Ulterior, a precizat: "Am primit cu mare entuziasm functia ce mi s-a incredintat si vroiam sa raman la post chiar cand vor cadea mii de bombe asupra Bucurestiului, fiindca mi se promitea un concurs aproape milimetric, care insa a scazut pana la a refuza a ma tine la curent cu comenzile de munitii". Si-a argumentat demisia prin faptul ca "o singura mangaiere pentru mine ar fi si fiti convinsi ca vina nu este a mea, caci sunt pus in imposibilitatea de a lucra. Am fost nemultumit de multe ori din cauza frecarilor din serviciu, dar niciodata, in nici un moment de suparare, nici macar intre patru ochi, nu l-am vorbit decat de bine pe Iliescu".
Ion I.C. Bratianu se gasea intr-o situatie delicata. Generalul Iliescu a fost o creatie a liberalilor, in timp ce Saligny l-a supervizat pe Ion I.C. Bratianu dupa terminarea facultatii, cand Ionel a lucrat ca salariat la constructia Podului de la Cernavoda (1890-1895). In urma insistentelor lui A. Saligny, Ion I.C. Bratianu i-a acceptat demisia, reprosandu-i inginerului ca da o importanta prea mare unor incidente minore, asa cum reiese dintr-o relatare a lui A. Saligny: "Sunt adanc mahnit ca in loc sa am multumire din partea D-tale, dupa ce timp de 7 luni am lucrat cate 9-10, cate odata 12 ore pe zi, fara sa tin seama de sanatate, fara a-mi lua timp de repaus necesar varstei mele, mi se reproseaza ca dau fiecarui incident o importanta ce nu comporta". Ion Ionescu, un colaborator apropiat al lui A. Saligny, a pus demisia acestuia pe o stare de oboseala accentuata. Din pacate, explicatia oferita de I. Ionescu nu este relevanta, in conditiile in care corespondenta dintre Ion I.C. Bratianu si A. Saligny a dezvaluit, fara dubii, motivul demisiei.
Valoarea comenzilor
Evidenta a ceea ce s-a realizat la Directia Generala a Munitiilor, pana in 1916, se regaseste fragmentar in Arhivele Militare Romane. Amanunte suplimentare au fost oferite de generalul Iliescu, in 1920: "Pana la intrarea in campanie, s-a completat aproape toate chesoanele necesare armatei, toate trasurile sanitare, toate samarele pentru mitraliere si artilerie de munte, s-au facut si stocuri insemnate de munitii si elemente pentru munitii si s-au construit afeturi pentru artilerie grea de 120 mm, 150 mm si 210 mm si pentru tunurile de 53 mm si 57 mm. (...) Tot materialul precum: armament de toate categoriile, munitii, casti, aviatie, mitraliere pusti-mitraliere, grenade, autocamioane, mortiere de transee, subzistenta, echipament etc. care au servit la completarea trebuintelor armatei, in primavara 1917, nu era altul decat cel comandat si prevazut la intrarea in campanie, adica inainte de 1916. Nimeni nu a adus sau cedat gratuit nici un fel de material armatei noastre, ci totul a fost comandat si cerut de noi la timp. A ne inchipui sau a crede ca in ianuarie 1917 s-a comandat acest material si ca in aprilie si mai 1917 a sosit in tara, atunci cand durata unui transport din Franta, prin Arhanghelsk si Vladivostok, in cele mai bune conditiuni, era de 70-90 de zile (2,5-3 luni) uneori si mai mult, inseamna a nu pricepe realitatea, sau a nega adevarul cu rea credinta".
Generalul Iliescu a avut dreptate. Contractele au fost negociate inainte de anul 1917 cu Italia, Franta, Spania, Austria, Elvetia si SUA. Cu Italia au fost incheiate, pana in februarie 1915, cinci contracte de armament, prin intermediul colonelului Rudeanu, pentru 4 tunuri Deport de 75 mm, 50.000.000 elemente cartuse de infanterie, 100.000 de srapnele pentru tunul de camp si 135.000 kg de dinamita. Abia la 5 februarie 1924, Serviciul Lichidarilor din Ministerul de Razboi a mentionat care au fost comenzile de armament facute de Romania in strainatate si ce state le-au onorat sau nu la timp. Din cele cinci intelegeri, Italia a trimis numai patru tunuri antiaeriene Deport, 10.000 de cartuse de 75 mm si 60.000 kg explozibil. Restul contractelor cu Italia au fost reziliate in mai 1915, cand italienii au intrat in razboi. Astfel, contractul semnat la 16 decembrie 1914 nu s-a onorat pentru 4.500.000 lire. Din intelegerea incheiata la 22 decembrie 1914 nu au fost expediate 4.800 cartuse, neplatite de statul roman. Acordul parafat la 15 ianuarie 1915 a fost anulat pentru o comanda de 90.000 de srapnele. S-a renuntat chiar si la 75.000 kg de dinamita, din cauza ca s-au desfiintat acordurile incheiate la 4 si 10 februarie 1915. Colonelul Rudeanu si-a continuat misiunea, deplasandu-se din Italia in Franta, in februarie 1915, unde a incercat sa incheie contracte de achizitii pentru material de razboi si materii prime, necesare armatei si industriei militare din Romania. Acesta a negociat cu guvernul francez furnizarea a 40 de avioane, 50.000 kg pulbere de artilerie, 600.000 lovituri pentru tunul de 75 mm, 50.000.000 de cartuse, de 6,5 mm, pentru infanterie si diverse materii prime pentru fabricarea munitiilor in Romania. Statul francez a fost foarte corect, expediind in Romania tot materialul comandat pana la 15 august 1916: 100 mortiere de transee, 24 de tunuri de 124 mm, 74 de avioane, 1.900 de pusti de 8 mm, 270 mitraliere, 10.000.000 de cartuse de arma, 11.000.000 cartuse de mitraliera si 100.000 de masti contra gazelor. Din Spania au ajuns in Romania numai 80.000 de revolvere. Austria a expediat doar 15.650.000 de gloante din comanda de 20.000.000. Nu s-au primit 300.000 de focoase comandate in Elvetia, in timp ce comenzile de material pirotehnic facute in SUA au fost expediate "prea tarziu si neprimite" pana la intrarea Romaniei in razboi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
