Marius Sala (n.8 septembrie1932,Vascău,judeţul Bihor) este unul dintre cei mai cunoscuţi lingviştiromâni, membru titular alAcademiei Românedin 2001,vicepreşedinte din 2005. Din 1994 este de asemenea directorulInstitutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", unde alucrat in postura de cercetător din anul 1953. Este doctor honoriscausa al Universitătilor din Arad, Craiova, Oradea şi Timisoara.Profesor invitat la Universitătile din Heidelberg, Ciudad deMéxico, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid şi Udine. Sustinecursuri şi seminarii la Universitatea din Bucureşti, UniversitateaCreştină "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, Universitatea de Vestdin Timişoara şi Institutul "Tibiscus" din Timişoara. Redactorresponsabil la o serie de lucrări fundamentale: Dicţionarullimbii române, Dicţionarul etimologic al limbii române,Istoria limbii române, Micul dicţionar academic. Esteiniţiatorul şi coordonatorul seriilor "Etymologica" şi "Limbaromână" de la Editura Univers Enciclopedic. Din 1990, estedirectorul Biroului din România alUniunii Latine. A fost, de asemenea, director al PavilionuluiRomâniei la Expo '92 de la Sevilla şi comisar general alPavilionului României la Expo '98 de laLisabona.
- Inainte de a-mi răspunde lacâteva intrebări pentru Ziarul de Duminică, vreau să văfelicit pentru realegerea dvs. in funcţia de vicepreşedinte alAcademiei Române. Am inţeles că in expuneea planului managerial aţiinsistat asupra ideii de continuitate in echipa condusă de acad.Ionel Haiduc, preşedintele ales in urmă cu treisăptămâni.
- Vă mulţumesc şi sper sărealizez ceea ce mi-am propus.
- Domnule academician MariusSala, aţi fost redactorul responsabil pentru apariţiaDicţionarului-tezaur al limbii române, al cărui volum, al37-lea, a fost prezentat la 21 aprilie la AcademiaRomână. Ne puteţi descrie pe scurt ce inseamnăacestDicţionar tezaur?
- O precizare: am fostcoresponsabil al Dicţionarului-tezaural limbiiromâne alături de acad. Gh. Mihăilă. Această lucrare estecel mai bogat dicţional al limbii române: are peste 175.000 deintrări, dintre care 125.000 sunt cuvinte propriu-zise, iar restulde 50.000 sunt variante lexicale. De aceea i se spune "tezaur".Cuprinde cuvintele din textele literare, populare şi vechi alelimbii române. Dintre termenii tehnico-ştiinţifici sunt admişinumai cei "care au pătruns sau manifestă tendinţa evidentă de apătrunde in limba literară generală, in limbajul literar artisticsau in cel popular, altfel spus "dacă aceştia apar... in cel puţindouă stiluri diferite ale limbii". Nu sunt discutaţi termeniitehnici limitaţi la disciplina de strictă specialitate. Iatăcuvintele care incep cu li-: liaj, liană, liant, liard, lias,liasic, liază, libadea, liban, libanez, libarcă1,libarcă2, libare, libatoriu, libaţie, libă, libăi,libăr; in aceeaşi porţiune avem variantele: li, lia,liachiu, liandru, lianteric, lianterie, liba, libar, libaţiune,libăni.
- Ce inseamnă acestDicţionar-tezaur? Ce cuprinde el, prin ce se deosebeşte dealte dicţionare ale limbii române, mai vechi sau mai noi, maicuprinzătoare sau nu?
- Ca să puteţi să vă daţi seamade dimensiunile lui, vă spun că DEX, care este dicţionarulcel mai cunoscut, are numai 67.000 de cuvinte. In plus, trebuieprecizat că in Dicţionarul-tezaur se dau numeroasecitate, contexte, de la primele texte româneşti, până la textecontemporane. Prin aceasta el se deosebeşte de Mic dicţionaracademic in patru volume (2001-2003) realizat la Institutulde Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti", care este o sinteză aDicţionarului-tezaur, dar fără citate.
- De ce a fost nevoie de maibine de o sută de ani pentru incheierea acestei munci, e adevărat,cu totul speciale?
- In expunerea făcută laAcademia Română am arătat că intre 1869 şi 1906 au existat treiincercări de a face un astfel de dicţionar. Prima a fost cea a luiA.T. Laurian şi I.C. Massim, care au publicat două volume: unul cutermenii moşteniţi din latină in 1873 şi altul, numitGlosar, cu termenii din alte limbi (in 1877). Lucrarea afost criticată de membrii latinisti ai Academiei Române in fruntecu Al. Odobescu. In 1884 ideea a fost reluată, când regele Carol Is-a implicat arătând că Academia a primit chiar "la intemeierea sa,ca un sfânt depozit, paza şi ingrijirea limbii". In acel anAcademia Română a incredinţat lucrarea celui mai renumit lingvistal vremii, B.P. Hasdeu. Acesta a conceput-o ca pe o adevăratăenciclopedie şi a tipărit in 13 ani trei volume (litera A şiparte din B, până la cuvântul bărbat). Ritmullucrării a fost considerat prea lent; forul academic, după multeşovăieli, i-a retras lui B.P. Hasdeu imputernicirea.In a treiaincercare, in 1897, Academia a apelat la savantul ieşean Al.Philippide, care concepea lucrarea ca un tezaur al lexiculuiromânesc. După eforturi uriaşe, ajutat de un grup de colaboratori,a adunat sute de mii de fişe, dar a trebuit să renunţe (in 1905) inurma cererii "Comisiunii dicţionarului" de a face o operaţie deselectare şi eliminare a majorităţii imprumuturilor recente. Inplus, Philippide nu voia să inceapă tiparul inainte de terminareaintregului manuscris.
Cele trei incercări au durat 37de ani!
A patra incercare a fost făcutăcu S. Puşcariu in 1906, când avea numai 29 de ani. Cu materialulcules de invăţatul ieşean, mărit cu fişele noi extrase de el şi decolaboratorii săi, Puşcariu porneşte la redactarea dicţionaruluiincepând iar de la litera A. La sfârşitul lui 1906 publicăprima coală (a 16 pagini) şi apoi, in fiecare an, câte două colipână la primul război. In anii războiului şi până in 1927 (era şiatunci o criză!), lucrul la Dicţionar a fost intrerupt sauincetinit. Timp de 43 de ani (până in 1948), S. Puşcariu şi echipasa de la Cluj a publicat 3.071 de pagini cu circa 60.000 de cuvinteşi variante (literele A, B, C, D-de, F. G. H, I, I, J şiL până la cuvântul lojniţă inclusiv).
După moartea lui Puşcariu(1948), lucrările au fost reluate la Institutul de Lingvistică dinBucureşti sub conducerea lui Iorgu Iordan. Intre 1949 şi 1952 aufost redactate restul literelor. In 1952 lucrările au fostintrerupte brutal până in 1959, când la conducerea dicţionarului aufost cooptaţi şi Al. Graur şi I. Coteanu, iar redactareadicţionarului academic a fost făcută in trei centre (Bucureşti,Cluj şi Iaşi). S-a trecut la realizarea noului dicţionar academic(DLR), inceput de la litera M. Noua versiune sedeosebeşte de seria Puşcariu (DA) prin definirea termenilorşi organizarea articolelor. După 1997, când ne-a părăsit ultimuldin cei trei responsabili (I. Coteanu), conducerea lucrărilor afost asigurată de doi membri ai Academiei Române, Gh. Mihăilă şi cumine.
- Care au fost principaliicontributori de-a lungul unui secol?
- Au fost in primul rândresponsabilii amintiţi: S. Puşcariu, Iorgu Iordan, Al. Graur, I.Coteanu, Gh. Mihăilă, Marius Sala. Dintre cei cu contribuţiifundamentale, au fost destul de mulţi (circa 200), amintesc câţiva:C. Lacea şi Th. Capidan (1906-1948), Lia Puşcariu (1949-1952),Mircea Seche, I. Dănăilă (Bucureşti); V. Breban, Felicia Şerban(Cluj); N.A. Ursu (Iaşi). Astăzi colectivele de lexicografie suntconduse de Monica Busuioc (Bucureşti), Elena Comşulea (Cluj),Gabriela Haja (Iaşi). Un rol important l-a avut comisia deetimologii coordonată, după dispariţia lui Al. Graur, de Gh.Mihăilă. S-au remarcat prin ataşamentul lor Gr. Brâncuş şi AndreiAvram, membri corespondenţi ai Academiei Române, Lucia Wald şiregretaţii Th. Hristea şi Vl. Drimba.
- Ce urmează după acestDicţionar? Cu ce trebuie el intregit? Filologii spun că munca laDicţionar este una sisifică şi trebuie luată de la inceput. Partearedactată de Puşcariu este deja imbătrânită şi trebuie refăcută şirestructurată. Când şi cum se va face asta? Va dura o alta sută deani?
- Vom relua seria DAelaborată de S. Puşcariu pentru imbogăţirea listei de cuvinte şisensuri. De asemenea se va reface redactarea după normeleDLR. La Bucureşti se vor lucra literele A şiB, la Cluj - C, iar la Iaşi - F-J. Sigur că nuva dura o sută de ani. Am pus pariu că nu voi părăsi această lumepână nu voi anunţa intr-o altă adunare festivă a Academiei căediţia "definitivă" este gata. Pentru cei ce vor urma să se ocupede dicţionar am preconizat anexe la 10 ani care să cuprindănoutăţile.
- Cum arată şcoala delingvistică românească? Mai pregătim specialişti care să se ocupede "catedrala limbii române"?
- Sunt mai optimist decât lasfârşitul secolului trecut pentru că, cel puţin la institutul dinBucureşti pe care il conduc, există tineri pasionaţi. Repet ce v-amspus intr-un interviu pe care l-am dat acum câţiva ani: "Fărăpasiune nu se poate face ştiinţă".
STELIAN TURLEA (n. 1946) aurmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoiziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef aldepartamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Esteautorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentrucopii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit PremiulUniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), PremiulAsociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturapentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
