- Lucrezi la Univesitate dar, de un an, colaborezi si cu Editura Baile del Sol, unde coordonezi colectia Del Este. Cum ii si spune numele, colectia aduna traduceri ale unor scriitori din Estul european. Dupa ce criterii?
- Ca intotdeauna cand e vorba de o colectie, criteriile dupa care se face selectia sunt discutabile, pentru ca sunt, pe de o parte, subiective, iar pe de alta parte se supun, cum mi se pare si firesc, unor ratiuni comerciale. Subiective, pentru ca cei ce decid publicarea unui autor sau a unui titlu, desi profesionisti cu totii, sunt individualitati diverse, cu inclinatii, gusturi si criterii de apreciere diferite. Supuse unor ratiuni comerciale, pentru ca editurile sunt institutii care traiesc din vanzarea cartilor publicate si, prin urmare, trebuie sa tina seama de marketing, de reactia publicului la un anumit tip de literatura. Ca sa simplific lucrurile si sa raspund mai concret la intrebare, editura are un secretariat literar, conducerea editurii participa la aproape toate targurile de carte mai importante, internationale si nationale, si, in felul acesta e la curent cu panorama literara contemporana. Odata alesi cativa autori, in functie de succesul lor de critica si de public in tara de origine si pe piata literara internationala (si, evident, cu o doza de subiectivitate inerenta), editura imi prezinta propunerile, un dosar cu documentatie despre fiecare autor si opera (sau operele, daca e vorba de o antologie) ce urmeaza sa fie tradusa si publicata in Spania. Eu studiez propunerea, dosarul, citesc opera, daca e publicata intr-o limba ce-mi este accesibila, si imi spun parerea (cu alta doza de subiectivitate, normal), care, indraznesc sa afirm ca, pana acum cel putin, a fost hotaratoare.
- In colectia aceasta a aparut, intocmita si tradusa de tine, o antologie George Bacovia. Cum a fost primita? Poate gresesc, dar in Romania mi se pare ca a trecut aproape neobservata. Chiar nu stiu a cui o fi fost vina?
- Sincer sa fiu, nu sunt la curent cu eventualele ecouri ale acestui volum in Romania. Cred ca da, ca a trecut cam neobservat, dar nu mi se pare grav. Important e sa nu treaca neobservat in Spania. Aici s-au publicat cateva recenzii foarte bune in presa scrisa si online. Pe de alta parte, romanii sunt, ca toti latinii, un popor care isi priveste foarte mult buricul sau, dimpotriva, se uita mai mult in ograda vecinului decat in cea proprie. De ce sa-i intereseze ca s-a tradus un scriitor roman in spaniola? In putine cazuri, meritele celor care au promovat cultura si literatura romana in strainatate au fost recunoscute de autoritatile din Romania. O exceptie care confirma regula este Joaquín Garrigos, caruia Uniunea Scrritorilor i-a acordat un premiu pentru traducerile sale din romana. In sfarsit, ca sa fiu sincer, eu nu m-am ocupat in mod deosebit sa fac publicitate cartii. Dar am mizat pe faptul ca exista profesionisti ca tine sau ca Horia Garbea care apreciaza valoarea unei publicatii si ce se face in strainatate pentru ca Romania sa fie cunoscuta si din alta perspectiva decat cea a hotiilor, violurilor, asasinatelor, tiganiei etc.
- Ce alti scriitori romani ar urma sa fie inclusi in colectie?
- Ideea colectiei este sa includa scriitori contemporani tineri, dar si mai putin tineri, daca este vorba de nume consacrate, cum este cazul lui Bacovia. Politica editurii este sa publice patru titluri pe an, deci nu putem publica foarte multi romani. Deocamdata, in planul editorial este inclusa o antologie de Ioan Es Pop, pentru anul acesta si, probabil, pentru anul viitor vom publica un volum de proza de Mircea Cartarescu.
- Care sunt criteriile dupa care alegi scriitorii pentru a fi tradusi? In cazul lui Bacovia a fost, cum ai afirmat, o pasiune de o viata. Dar in cazul celorlalti?
- Criteriile sunt aceleasi de care ti-am vorbit mai sus. Cand e vorba de autori care au publicat pana in 1990 in Romania, lucrurile sunt mai simple, pentru ca, in mare parte, opera lor, felul cum sunt cotati, aprecierile critice etc. imi sunt cunoscute. Pentru reprezentantii generatiilor mai tinere, apelez la informatiile puse la dispozitie de reviste si publicatii literar/culturale si incerc sa fiu cat mai obiectiv si sa citesc personal macar o parte dintre operele acestor scriitori. Asa ca sa nu-ti inchipui ca acest titlu de „director" al colectiei nu inseamna si munca. Acum, insa, Institutul Cultural Roman a decis sa acorde subventii pentru publicarea unor autori romani, dar numai cei inclusi, cu nume si titlu, pe o lista a ICR-ului. Asa ca lucrurile se „simplifica". Si sper ca selectia autorilor va avea un plus de garantie in privinta obiectivitatii si a valorii reale a operelor. Editura, fireste, va solicita aceste subventii, pentru ca am fi naivi daca ne-am inchipui ca titlurile romanesti publicate in Spania se epuizeaza intr-o saptamana. Nici vorba! Gandeste-te ca, pana nu demult, spaniolii nu stiau nici macar daca Bucurestiul sau Budapesta este capitala Romaniei. Autoritatile romane n-au invatat ca, pentru a face cunoscute cultura si valorile spirituale ale unui popor, trebuie sa investesti bani (oricat de prozaic suna), si sa faci publicitate. Ori acest lucru a inceput sa se faca realmente doar in ultimii ani.
- Esti sustinut in munca ta de Institutul Cultural Roman sau de alte institutii romanesti?
- Nu! Deloc! Fara intentia de a critica, Institutul Cultural Roman a avut o influenta nefasta, totalmente negativa, in aceasta initiativa. Acum vreo cinci ani, Angela Martin, pe atunci directoare adjuncta a ICR, m-a rugat sa incerc sa gasesc o editura spaniola dispusa sa publice in coeditare cu Institutul opere de autori romani. Cum colaborasem cu Editura Baile del Sol, am discutat propunerea Angelei cu Angeles Alonso, directoarea editurii, si cu Tito Exposito, redactorul-sef. Au fost incantati. Ca sa nu mai lungim povestea, au urmat ani de zile de corespondenta stearpa si stupida intre ICR si editura, in care am intervenit si eu personal. I-am scris chiar si domnului Patapievici personal (care intre timp isi lansa o carte proprie in Spania), dar nu mi s-a raspuns niciodata. La un moment dat, ICR-ul a trimis editurii un proiect de contract de coeditare, in care se stipula ca editura nu are voie sa vanda exemplare, ca toate exemplarele vor fi distribuite de ICR. Ca si cum domnii (sau doamnele, nu stiu) de la acest Institut nu stiu ca o editura publica pentru a vinde, pentru ca numai asa poate supravietui. Asa ca, in cele din urma, am hotarat sa infiintam aceasta colectie fara nici un sprijin.
- Se traduce mult in Romania din literatura spaniola, chiar si carti de succes lipsite de valoare literara deosebita. In mod evident nu se intampla la fel si in sens invers. Ce ar trebui facut, unde e hiba? Nu sunt valorosi scriitorii romani, sunt de vina temele, limba?
- Ai dreptate! Se traduce mult si nu intotdeauna ce trebuie. Dar explicatia o gasim intr-unul dintre raspunsurile mele anterioare. Editurile publica titluri de succes, care se vand bine; cele mai multe fac aceasta munca pentru a trai. Putine edituri din lume, in general, au vocatie de martiri-promotori culturali. Fireste ca se va publica mai degraba un roman de Perez Reverte, decat unul de Alvaro Pombo, ca sa pun un exemplu la intamplare. Pe de alta parte, traducatorii mizeaza adesea pe relatii personale cu autorii, ceea ce faciliteaza obtinea unei reduceri a drepturilor de autor - si asta face ca unii sa fie mai publicati decat altii. Etc. etc. etc. Pentru ce nu se intampla acelasi lucru cu literatura romana in Spania, cred ca ti-am raspuns. Literatura romana, cu exceptia catorva scriitori cunoscuti si tradusi in Europa, in general, in franceza si engleza, este o mare necunoscuta pentru Spania. Editurile nu se lanseaza sa publice autori despre care nu stiu mare lucru si, mai ales, a caror opera nu o pot cunoaste in mod direct. Imi amintesc ca Joaquín Garrigos ducea o adevarata batalie, batea la portile editurilor ani in sir pana reusea sa convinga vreuna sa publice un autor roman. Si, la inceput, n-a reusit sa-i publice decat pe marii nostri scriitori si ganditori recunoscuti pe plan international, Eliade si Cioran.
Cat despre teme si limba, n-au nici o legatura cu aceasta situatie. Personal, cred ca orice tema poate fi interesanta daca este bine abordata si tratata. Pana si cea mai regionalista literatura poate fi universala prin valorile ei. Dar vreau sa precizez ca dictatura comunista, tema draga multor scriitori romani, nu intereseaza. Spaniolii au avut dictatura lor. Foarte diferita de a noastra, dar... dictatura. Si, din punctul acesta de vedere, si ei isi privesc buricul. Nu-i prea intereseaza ce s-a intamplat in Romania, Bulgaria sau Cehia in anii optzeci-nouazeci. Cat despre limba..., exista spanioli care domina perfect romana, ca Fernando Sanchez Miret, Jose Enrique Gargallo Gil, Rafael Pisot (amintesc doar numele unor persoane pe care le cunosc personal si le apreciez in mod deosebit), exista romani bilingvi total, care traiesc in Spania de multi, multi ani si manuiesc o spaniola impecabila... Dar drept este ca asta nu e intotdeauna de ajuns. A traduce este o meserie dar, mai ales, un act de creatie, deci presupune cunoasterea unor taine ale profesiunii si, fara falsa modestie, talent.
- Cum se vede din Insulele Canare si din Spania in general cultura romana, dar mai ales literatura romana? Esti la curent, cat de cat, cu ce se scrie?
- Cum iti spuneam, cultura romana si literatura romana nu se prea „vad" din Insulele Canare. In Spania, datorita entuziasmului lui Horia Barna, ICR-ul are o foarte buna politica de promovare a valorilor culturale romanesti, dar nu poate acoperi intinsul teritoriu al Spaniei. Nu este de ajuns. Totusi, lucrurile incep sa se schimbe. Iata, recent, in cadrul Aulei Wagner a Universitatii din Las Palmas de Gran Canaria, ne-au delectat Claudia Deleaunu, mezzosoprana, si Eliza Puchianu, pianista.
- Cum impaci activitatea didactica cu cea de traducator?
- Se impaca foarte bine daca stii sa te organizezi. Activitatea didactica aici, ca peste tot, este dublata de activitatea de cercetare, care, indraznesc sa afirm, cere mult mai mult timp, daruire si renuntari. Recent, a trebuit sa-mi actualizez CV-ul si am constatat (cu satisfactie) ca in anul 2008 am publicat o carte de specialitate (La posicion del catalan en la Romania segun su lexico latino patrimonial, Suttgart, Ibidem Verlag, 232 p.), romanul Pasii pierduti de Alejo Carpentier, in versiune romaneasca, la Editura Curtea Veche, mentionata antologie Bacovia si cateva capitole de carte si articole de specialitate (lingvistica). Si cam acesta a fost ritmul meu in ultimii cinci-sase ani.
- Ai tradus enorm din spaniola, autori dintre cei mai valorosi, si inainte de 1990, si dupa. La ce lucrezi acum?
- Acum sunt in faza de revizie a unui volum de studii literare (cca 450 p.) pentru o editura spaniola, urmand ca, de prin iunie (pana atunci trebuie sa pregatesc si sa predau doua cursuri de masterat la Agadir, in Maroc) sa incep sa lucrez la traducerea in limba romana a romanului Trei tigri tristi de Guillermo Cabrera Infante (tot pentru Curtea Veche), un roman excelent, dar foarte dificil de tradus, pe care trebuie sa-l predau la sfarsitul lui ianuarie 2010. Dupa cum vezi, nu am prea multe spatii goale in agenda acestui an.
Iti multumesc foarte mult ca m-ai invitat la aceasta placuta conversatie din care cititorii Ziarului de Duminica vor mai afla cate ceva despre ce fac romanii (si spaniolii) in Spania. Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
