Turismul se dezvolta exponential - si pentru romani, in fine! La asta se adauga usurinta mult mai mare de a calatori in felurite scopuri - de la muncit si cersit ori furat pana la necazuri medicale si competitii artistice sau sportive. Au trecut vremurile in care regretatul Mircea Nedelciu avea serioase probleme sa ajunga la un tratament peste granita, iar unei echipe de volei i se refuza accesul la o competitie internationala. Au trecut cu atat mai mult timpurile in care, de pilda, la Congresul Mondial de Cibernetica si Sisteme, o serie de cercetatori romani, aflati sub "aripa" profesorului Solomon Marcus, trimiteau lucrari fara a putea fi prezenti, insusi celebrul academician fiind scuzat, in deschiderea congresului, de catre nu mai putin celebrul Umberto Eco, ca e bolnav...de pasaport (intamplarea este, din pacate, autentica).
In zilele noastre, Romania inregistreaza anual cateva milioane de iesiri peste granita. Sigur, o buna parte dintre aceste deplasari apartin persoanelor care ies in mod frecvent. Dar exista oricum cateva sute de romani care trec fruntariile macar o data intr-un an. Destinatiile lor: oriunde. In 1990 s-a inceput, modest, cu Turcia, unde se vindeau rulmenti si se cumparau blanuri, pielarie, aur si altele. A urmat "importul" masiv de masini. O jumatate de secol, romanii visasera la casele si autoturismele strainilor. Cum primele erau imposibil de carat incoace si, pentru moment, dificil si de construit, ne-am defulat pe masini. Dupa o vreme, am descoperit ca putem sa si ramanem pe-acolo, macar pana prindem un pic de cheag. Tot pe-atunci au inceput sa se diversifice si tintele: Austria, Italia, Spania...
Azi, nu exista colt de lume, din Australia pana-n Canada, unde sa nu dai de romani, veniti pentru o saptamana, un an ori pentru restul vietii. Mai ales dupa intrarea in Uniunea Europeana si dupa disparitia vizelor. Totodata, oricat de tare a crescut cererea, oferta s-a labartat si mai tare, asa incat preturile au scazut spectaculos. Un sejur la Paris abia daca depaseste un salariu mediu lunar net. Practic, aproape oricine poate merge aproape oriunde.
Treaba asta nu avea cum sa fie pe placul oamenilor cu bani. Cum sa dau, io, mare om de afaceri, de niste sarantoci de conationali in vacanta mea internationala!? Drept care inlesnitii si-au redirectionat atentia catre locuri din ce in ce mai exotice, insule izolate, plaje ascunse, paduri tropicale, Orientul Indepartat. E limpede ca nu va trece mult pana vom auzi despre primul roman turist spatial - daca tot s-a creat si produsul asta.
Bun. De plecat, plecam. De intors, (unii) ne intoarcem. Dar cum? Ce vedem, ce traim, ce intelegem, ce admiram, ce detestam, ce invatam din calatoriile noastre, oricare ar fi scopul principal al acestora?
Romanul (mai exact, ala care n-a prea fost obisnuit cu turismul international, ba nici macar cu cel intercomunal) are o vorba suparator de dura: "S-a dus bou si s-a intors vaca". Scuzati, e din intelepciunea populara.
Dar nici reprezentantii de varf ai culturii nu s-au sfiit sa ia la misto incursiunile externe cu profit discutabil: "Ai nostri tineri la Paris invata/ La gat cravatei cum se leaga nodul", observa malitios Mihail Eminescu.
Ei, mai invatam si altceva? CU CE ne intoarcem cand ne intoarcem? In afara de marfuri, suveniruri, bani in cont sau in sosete, eventual si ceva droguri, precum concetateanul care a scapat miraculos din Columbia pentru unicul motiv ca n-au gasit translator de romana ca sa-i formuleze legal acuzatiile! In afara chiar de ilustrate, poze, filme, prospecte, harti. In afara chiar de bifarea constiincioasa a "obiectivelor" consacrate.
Cu ce ramanem atunci, imediat, ce povestim entuziasmati cunostintelor - si mai ales cu ce ramanem peste cinci, zece, cincisprezece ani. Ati ajuns la Kusadasi inca din 1995, sa zicem - ei, bine, care ar fi primele trei fraze pe care le-ati spune azi despre acel sejur?
Intrebarea e cu atat mai interesanta cu cat, de multe ori, contactul cu strainatatea reprezinta o adevarata ciocnire de civilizatii. Cum se impaca balcanismul, latinismul (atata cat este), dar si comunismul rezidual din noi cu nebunia Americii de Nord sau cu proiectele pe doua secole inainte ale chinezilor?
La fel ca in majoritatea cazurilor, greu e pana-ti pui intrebarea. Raspunsul vine de la sine...
Dincolo de acest raspuns insa se mai afla o intrebare-cheie: de unde ar putea sa stie un roman bine intentionat ce are de vazut in Portugalia, de pilda? Ghiduri turistice, Teleenciclopedia, Discovery, povesti ale unor prieteni - OK. Dar asta nu poate fi suficient decat, cel mult, pentru a bifa obiective. Ca sa putem vorbi cu adevarat despre incarcatura spirituala cu care te intorci dintr-un drum, e nevoie de ceva mai mult, numit - horribile dictu! - educatie. Adica e nevoie de o pregatire venita dinspre familie, scoala, anturaj, societate, presa, voci publice. Sa luam un exemplu: dupa cum prea bine se stie, demnitarii si oamenii politici calatoresc enorm, in toata lumea. Pe care dintre ei i-ati auzit spunand, fie si in treacat, "Merita vazute castelele de pe Valea Loirei, sunt minunate si..."? Ati primit un asemenea impuls macar de la vreun ministru al culturii? Sau de la un scriitor celebru? Sau de la un mare ziarist?
Pai, frati intelectuali, de unde vreti sa capete omul de rand apetit pentru tursimul spiritual daca numai Ioan Grigorescu si alte doua-trei personalitati ale culturii doresc sa ne impartaseasca experientele lor?
faptele vorbesc
n Exista nu mai putin de 1.670.000 de link-uri internet pentru agentii de turism.
n 13.800 dintre acestea se refera la oferte turistice in Togo, 18.300 va pot trimite in Congo (nici o aluzie politica), 105.700 in Thailanda, 885.000 in Germania, 35.300 in Chile...
n In Pagini Aurii figureaza 242 de firme de turism, dintre care 10 sunt specializate in turismul de afaceri, 44 in cel balnear si niciuna in turismul rural. In alte surse, numai in Bucuresti sunt inregistrate 388 de agentii turistice.
n Am identificat 32 de reviste dedicate turismului. La acestea se adauga, fireste, nenumarabilele rubrici de profil din paginile de publicitate.
n 1.260.000 de trimiteri la diverse pagini web vizeaza forumuri in care se discuta (si) despre turism.
n Am gasit un site pe care cele mai multe oferte de excursii externe vizeaza Grenada (112), urmata de Rusia (63), iar cele mai putine... Germania (1)! Vorba aia, ce cauta romanul in Grenada!?
n O idee (gratuita) pentru agentiile de turism: ar trebui alcatuita o lista cu primele 100 (sau 1.000) de locuri din lume care ar merita sa fie vazute. Fireste, fiecare propunere ar urma sa fie insotita de o scurta explicatie. N-am gasit nicaieri o asemenea lista - atat de necesara, in conditiile in care se pleaca oarecum la plesneala: mi-a zis cineva ca..., am auzit ca..., e superoferta la...
n Alta sistematizare care lipseste sau poate fi gasita doar partial: impartirea tintelor turistice pe domenii. Ar fi foarte interesant pentru clienti sa gaseasca, separat, liste cu:
- statiunile destinate distractiei si/sau relaxarii (rafinata pe tipuri de zone: munte, mare, dealuri, campie);
- statiunile cu valente in domeniul sanatatii (impartite pe categorii de afectiuni vizate);
- locurile de pelerinaj religios, pentru fiecare cult in parte;
- zonele de interes natural, de la Vulcanii Noroiosi pana la Marele Canion;
- orasele care gazduiesc mari muzee si/sau monumente celebre ori alte obiective de interes cultural;
- marile parcuri de distractii;
- cele mai importante baze sportive;
- cele mai interesante cladiri moderne (sublista: primele 50 ca inaltime; un om si-ar putea propune sa le vada pe toate, asa cum alpinistii viseaza sa ?faca? toate varfurile din K8);
- orice alte obiective de exceptie, din diverse puncte de vedere (de exemplu, cele mai frumoase poduri).
n In definitiv, ce-ar fi de vazut daca tot ajungi pe undeva? Raspunsul e simplu: totul. Cultura NU inseamna numai tablouri si statui. A incerca sa intelegi felul in care traieste, gandeste, vorbeste si simte un alt neam decat al tau e tot un act de cultura, de apropiere spirituala. Muzee - da, monumente - da, locuri istorice - da. Ar fi trist sa treci prin Paris si sa nu vezi Mona Lisa, indiferent daca iti va spune ceva sau nu (mie nu mi-a spus, de pilda). Dar nu numai atat. Priviti cladirile obisnuite, pavajul strazilor, afisajul stradal, inscriptiile tip graffiti, incercati sa descifrati comportamentul localnicilor, ce-i amuza, ce-i enerveaza, ce-i lasa indiferenti. Ce flori planteaza pe strazi? Dar in curti? Apropo, cum sunt curtile? Dar portile? Ce animale se pot vedea prin oras si cat de multe? E curata cetatea? E vesela? E solemna? Te duce cu gandul la ce? Cu ce seamana? Ce poveste a copilariei ti-ai putea imagina ca se petrece aici?
n Intrati oriunde - in afara locurilor care par periculoase, fireste. Intrati in mici taverne si in restaurante luxoase - indiferent daca ramaneti sa mancati/beti acolo sau nu. Cereti voie sa intrati o clipa in sala unui cinematograf de cartier, fara sa ramaneti la film - de regula n-o sa fiti refuzat. Plimbati-va fara nici o tinta prin oras, intrati pe stradute, salutati oamenii si zambiti-le. Si nu uitati sa priviti si in sus: cerul, acoperisurile, coroanele copacilor, balcoanele, frontispiciile. Totul merita vazut.
n E bine sa stiti cat mai multe dinainte despre locul pe care urmeaza sa-l vizitati. E minunat daca "rupeti" macar cateva cuvinte in limba respectiva. Dar nu e esential. Uneori, vizita n-apuca sa fie pregatita, alteori e pe fuga, de multe ori (calatorii profesionale) e si una, si alta. Dar interesati-va pe unde ati fost macar dupa aceea. Este extraordinar sa gasesti pe internet sau intr-un prospect o cladire pe care ai admirat-o, iar acum afli ca a fosta casa lui...
n In fine, atata cat puteti, faceti poze si filme. Nu conteaza calitatea tehnica, nici cea artistica. Important e ca - peste o luna, un an sau zece ani, intr-o clipa de liniste - sa le puteti revedea si sa (va) spuneti: "A, asta e coltul ala unde era o babuta cu un pechinez!". In clipa aceea, babuta cu catelul va deveni parte din spiritul dumneavoastra.
DE PE forumuri
Cel mai frumos oras din lume
Copilul muntilor: Am vizitat Monte Carlo, dar mai degraba m-a socat decat mi-a placut. Este... inghesuit. Am urcat sus in palat de unde se vad toate blocurile alea imense ingramadite pe cateva delusoare... Mie mi-a placut Venetia, Munchen, dar mai ales Graz. Nu stiu daca il consider chiar cel mai frumos, dar Graz este un oras... ca mine. Ma identific cu el.
IuliaDy: Venetia pare un oras de basm, e ca o poveste.
Florin symi: Nimic nu se compara cu Havana!
laurent-III-rd: Eu zic Roma... depinde si cum anume sti sa privesti... poti vedea un oras vechi si frumos... sau unul cosmopolit...
arana: ...in afara sighisoarei, mi-a placut mult la nice, ca-ti canta marea sub fereastra... insa tre' sa recunosc ca barcelona m-a lasat fara grai!
Lee slurp: nu neaparat din lume, dar ador Venetia (in preajma carnavalului) si San Marco (stat in interiorul Italiei, e mic... si intim... si... italian, plin de stradute cu magazine de chilipiruri langa cele "de firma"...).
Olga Khan: Eu stiam doar de San Marino Republica... San Marco fiind piata din Venetia cu porumbeii in fata Catedralei si gondolele se leagana pe apa... mi-a placut mereu sa iau o cafea pe acea terasa.
delia delia: Mie mi-a placut cel mai mult Africa de Sud, cu toate orasele ei! Incepand de la Johannesburg pana la Durban! Nu vorbesc despre orasele "satelit". E magnifica... este paradisul de pe Terra (parerea mea de pana acum!). Nu se compara cu Europa, nu exista termen de comparatie. Insa... mai am de vizitat India si Japonia. Din Italia am vazut ca s-au postat Roma, Venetia - dar ce spuneti de Alberobello?! e ceva special, aparte!
Dianaecu74 (fragment): Cand am inceput sa scriu povestea mea despre Viena am vrut sa-mi creez atmosfera specifica, asa ca am inceput sa ascult compozitii ale lui Johann Strauss. Inainte, insa, mi-am pus intrebarea daca ar trebui sa scriu si eu despre Viena. Au facut-o altii inaintea mea, dar am hotarat sa scriu gandindu-ma ca poate eu voi exprima acel ceva care n-a fost exprimat prin cuvinte. Poate ca trebuia sa-mi intitulez povestea: "Legenda si adevar" sau "Viena fermecata", dar pana la urma aceasta este doar una dintre povestile despre Viena: povestea mea. Eu am ajuns la Viena intamplator. Nu... de fapt nimic nu e intamplator! In drumul meu prin viata trebuia sa fac un popas la Viena. Intotdeauna am fost indragostita de palate, printese, rochii cu crinoline si nu de putine ori m-am imaginat mergand cu caleasca sau valsand la bal. Cine stie oare pe unde m-au purtat pasii intr-o alta viata? Viena este atat de... complicat de frumoasa, este ca o piatra nestemata, a carei stralucire nu piere niciodata. De cum intri in Viena simti ca te afunzi in istorie, te pierzi in trecut si incepi sa savurezi povestile. Te transformi incet, incet intr-un personaj de basm...
Turismul religios
tits herbert (fragment): este o forma de turism care exista de secole si care mai pastreaza inca unele trasaturi in privinta pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astazi turismul religios implica din partea turistilor un nivel de instruire si un grad de cultura ridicate care sa permita aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, constructiei, valorii, semnificatiilor spirituale si continutului de obiecte de arta. Se pastreaza inca pelerinajele determinate de traditiile religioase din diferite tari (peleriajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente si manifestari specifice (moaste de sfinti, icoane facatoare de minuni). Turismul religios este un fenomen complex care se afla in continua transformare si diversificare, pastrandu-si insa elementul de baza care l-a consacrat: religia.
Mecca este doar unul din locurile de pelerinaj, un lacas sfant antropic, pentru ca exista multe atractii naturale care mustesc de sacru si veneratie. Pentru fiecare religie exista un loc asemeni Meccai: Vaticanul pentru catolici, Muntele Athos pentru ortodocsi etc. Pe langa toate acestea sunt religii care au existat de mii de ani si care nu sunt foarte cunoscute, cum ar fi cele din Africa, Australia sau Nordul Europei.
Orient
Salerosa: Eu am fost in Liban in 2004. Excursia a fost superba, organizarea din partea agentiei execrabila (s-a lasat cu reclamatii si scandal...). Libanul mi-a placut cel mai mult si m-as intoarce oricand acolo. E o tara cu un farmec deosebit. si in Siria sunt foarte multe de vazut. Iordania e mai putin interesanta, dar acolo exista Petra, care merita pe deplin. Problema cea mai mare e ca agentiile romanesti fac niste trasee prost alese. Sar peste obiective foarte interesante si te duc sa vezi alte locuri care chiar nu merita. In plus, cazarea lasa mult de dorit. In zona aia un hotel de trei stele trebuie evitat cu orice pret.
Dem: Imi pare rau, Salerosa, dar daca pentru tine vestigiile romane din Amman si mai ales Jerash cu cele mai bine conservate amfiteatre romane din lume si multe alte vestigii superbe, cu nimic mai prejos decat cele din Italia, nu ti se par interesante, atunci esti subiectiv. Iar dupa mine Petra, care m-a lasat cu gura cascata, e mai frumos decat orice in orientul mijlociu, fiind unica in lume. N-am vazut Palmyra dar nu cred ca e mai spectaculoasa. Sunt interesante si elementele naturale ca formatiunile ciudate din Wadi Rum sau Marea Moarta cu un peisaj superb pe coasta iordana (defilee) si pustiu pe cea israelita. Din Amman se pot vizita Jerusalemul, Jerihon la doar 80 km ar fi ideal de combinat intr-o excursie.
Bob 66: salutare. am fost in ianuarie in iordania (am stat 5 zile) si vreau sa zic ca a fost impresionant. pt cine este interesat am pus aici pozele si un jurnal de calatorie complet.
Imperator: Am fost si eu in Iordania acum vreo 6 ani, Wadi Rum si Petra sunt impresionante. Iordania si Siria sunt tari sigure, Libanul are anumite probleme politice zilele astea care pot duce la o revolutie Hezbollah, deci parca as evita acum.
DESTINATII
Patru milenii contemporane
Am visat sa vad, mai mult decat orice, doua orase de pe glob: Parisul si Atena. Slava Domnului, am reusit. Despre primul am scris, pe larg, anul trecut chiar in aceasta pagina. In Atena ajunsesem cu un deceniu mai devreme. A fost o calatorie initiatica totala, ceea ce, intre altele, inseamna ca am batut drumul cu masina (ca pasager).
Calatoria cu avionul e minunata in privinta vitezei si a confortului, dar e departe de deliciile deplasarii terestre. Imi voi aminti in veci, de pilda, terasa bulgareasca la margine de sosea unde am oprit sa bem o bere, la intoarcere. Ca si indicatoarele rutiere, din aceeasi tara-sora, care aratau, din zece in zece metri (nu exagerez), limitari de viteza tot mai severe: 40, 30, 20... Ne asteptam sa urmeze "Pe burta!".
Am parcurs 1.285 de kilometri in 24 de ore - o nebunie! Am ajuns noaptea, stabatand o metropola plina de neoane si strazi suspendate, in drum spre hotelul aflat in proximitatea aeroportului. Abia a doua zi am vazut marea... si cerul, inconfundabilul cer grecesc, curat ca lacrima, de un albastru incomparabil... Dupa ce ne-am invartit o jumatate de zi prin cartierul Glyphada, cu avioanele decoland si aterizand in capul nostru, inainte de-a ne lua avantul sa atacam centrul, s-a intamplat sa stau de vorba cu un atenian cu stare. Un om de afaceri, tanar si bogat. Am crezut ca o sa-i fac placere spunand ca despre Atena antica stiam destule, dar sunt placut surprins de cetatea moderna. S-a incruntat. Politicos, dar apasat, mi-a spus ca ei nu se mandresc cu asta, asta au toate marile capitale ale lumii. Mandria lor este marele trecut!
Mandrie... Un popor mandru, intr-adevar. Traind din turism, si copiii de pe strada o rupeau in engleza, iar ospitalitatea era ireprosabila - dar in toate localurile, de la micile taverne pana la luxosul Riba?s, se canta numai in greceste, inclusiv slagarele internationale!
Apoi, bucuria de a trai. Grecii te fac sa te simti bine, te antreneaza in petrecerile lor - si jur ca nu numai din interes turistic. Pe la unu noaptea, la Riba?s danseaza pe mese femei elegante, in rochii de seara, care apoi se aseaza la loc cu aerul cel mai natural din lume.
Cat despre Acropole, Muzeul National de Arheologie, Templul lui Poseidon, marele Amfiteatru de la Epidaur, Delphi - cuvintele mele sunt prea sarace. Sunt locuri care trebuie vazute, nu povestite. Ca si satucurile de munte prin care aveam sa trecem peste cativa ani, in Creta, acolo unde masina se stercoara cu greu printre mesele raspandite in drum. Ca si legendarul Palat din Knossos (foto), unde, dupa ce am tot cautat degeaba, am intrebat ca prostul: "Da' Labirintul unde este?", ca sa mi se raspunda cu blandete: "Pai, intreg palatul era un labirint!".
Patru mii de ani de istorie sunt patru mii de ani de istorie. Si in istorie, si in cultura - nu doar in fizica -, nimic nu se pierde, totul se transforma. Caci mai e un mic amanunt: grecii au inteles ca, oricat de incarcate de istorie, vestigiile lor (departe de-a se fi pastrat la fel de bine precum cele ale romanilor) trebuie ajutate, astfel incat tot ceea ce se intampla in jurul lor - drumurile, altfel prin peisaje dezolant de aride, locurile unde poti manca sau unde te poti relaxa, distractiile si orice alt fel de facilitati sunt la nivel de varf. Sa te scufunzi in trecut la nivelul de confort al prezentului - iata ceea ce au reusit cu stralucire urmasii Eladei.
PROFIL
Tessek!
Ioan Matei este jurnalist. Vreme de sase ani a activat ca free lancer la Budapesta. Asta pentru ca sotia sa lucra in cadrul legatiei romane de acolo. Din capitala maghiara, Ioan s-a intors cu multe amintiri, dintre care am ales una colorata:
"Mi se intampla destul de rar sa contabilizez gesturile elegante venite din exterior. Si nu cred ca e bine. Este la fel ca atunci cand suntem sanatosi si nu ne dam seama de binele constant pe care il traim. Ne trezeste la realitate un junghi, apar regrete si iluminari dupa o colica sau dupa niste palpitatii. Pe de alta parte, nu sunt intru totul adeptul 'bunelor maniere', mai ales ca de cele mai multe ori acestea vizeaza doar primul nivel al comportamentului, forma, coaja, invelisul. Prefer un fond bun, chiar daca acesta nu se infatiseaza intotdeauna la nivelul celor mai inalte standarde de prezentare. Altfel, in cotidian, ma straduiesc sa raspund elegantei cu eleganta, politetei cu politete. Pe mitocani caut sa-i ignor. Uneori reusesc, alteori nu. Iata si doua exemple. Ma aflam intr-o zi la Central European University Budapesta, la un concert de jazz. Mai erau zece minute pana sa inceapa concertul si mi-am zis ca as mai avea timp de o tigara. Dau sa ies in strada, pun mana pe clanta usii si vad in stanga mea un tanar grabit. Am deschis si l-am invitat, printr-un 'Tessek!' rezonabil ('Poftiti!', in ungureste), sa iasa el primul. S-a fastacit pret de cateva secunde, apoi mi-a raspuns, in romana, 'Va rog, dupa dumneavoastra!'. Mi-a cazut bine si m-am bucurat. Alta faza, suta la suta adevarata. In urma cu mai bine de doi ani, tot la Budapesta, in fata Institutului Cultural Roman. Sporovaiam nimicuri cu un amic si vad ca se apropie de noi o masina cu numar occidental. Soferul, un roman ardelean 'istet' (okos), aveam sa aflu ulterior, se intinde catre geamul din dreapta lui si ma intreaba, in ungureste, daca poate parca acolo. I-am raspuns 'Nem'. Pentru ca parcarea era interzisa, dar si pentru ca singurul loc liber era cel din dreptul usii garajului ICR. In acel moment l-am auzit pe bravul meu compatriot suierand printre dinti, in cea mai curata limba romana, 'Manca-mi-ai p...'". Final deschis.
Ancheta realizata de Tudor-Calin Zarojanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
