La Istanbul, am locuit chiar în buricul oraşului, la câteva minute de cele două bijuterii încărcate se istorie şi de simboluri, Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră. Şi asta graţie unui adevărat geniu al locaţiilor optime, care găseşte peste tot în lume hotelul ideal pentru un căutător de miracole turistice şi culturale sau chiar pentru un amator de o simplă şedere trândavă pe malul mării. Graţie acestei femei minunate am stat la Barcelona la doi paşi de Rambla, în Sicilia chiar pe malul mării Ionice, în miezul Siracuzei, în Canare pe insula cea mai fericită şi mai prietenoasă. Ca să nu mai vorbim de bucăţica de rai care de ani buni este a doua noastră casă pe insula Thassos.
Să revin însă la punctul de plecare. Da, am fost la Istanbul şi aş jura cu mâna pe inimă, dacă nu mi-ar fi rămas jumătate acolo, că nu mi-a fost dat să văd un oraş mai cuceritor ca acesta. Poate şi pentru că a fost şlefuit de-a lungul atâtor veacuri de înşişi cuceritorii lumii. Nu am să vorbesc despre marile repere culturale. Sunt alţii mai informaţi şi mai pregătiţi pentru asta. Pot să spun însă ce m-a frapat în acest mozaic strălucitor de nuanţe, tendinţe, locuri istorice şi chiar religii. .
Nu am avut în niciun alt oraş prin care am trecut un sentiment atât de statornic de securitate. Să nu uităm că Istanbulul este unul dintre cele mai populate oraşe de pe planetă. Ca să nu mai vorbim de fluxul permanent de turişti din toate colţurile Pământului. Pe străzile ticsite, în tramvaiele umplute cu vârf, unde nu mai puteai vârî un ac în plus, la cozile cele mai pestriţe şi bulucite de la intrarea în muzeze nu am avut nicio clipă grija buzunarelor sau a rucasacului din spinare. Nici vorbă să fii înşelat la primirea restului prin magazine, la tonete sau în desfrâul de culori al bazarurilor. Turcii au în schimb plăcerea tocmelii, iar dacă le împărtăşeşti sentimentele, sunt dispuşi să mai piardă din câştig, dar să se aleagă cu câteva minte de tacla.
Apoi, la o asemenea aglomeraţie, tot timpul în mişcare, tot timpul în trecere, te-ai aştepta ca străzile şi parcurile să fie ceva mai murdare. Nici vorbă! Fără să strălucească prin curăţenie, metropola de la malurile Bosforului este cât se poate de igienică, iar hotelurile, indiferent de preţ şi categorie, sunt cel puţin decente. Nu ai nicăieri impresia de slin ori neglijenţă care te încearcă la tot pasul în propria-ţi capitală.
La Istanbul se circulă nebuneşte şi aproape fără nicio regulă. Pietoni şi şoferi participă laolaltă şi, aş zice, cu voioşie, la crearea haosului cotidian. Cu toate astea, nu am văzut în cele opt zile petrecute acolo niciun accident. Şi nici măcare vreo blocare de stradă sau vreun ambuteiaj. Singura dată când m-am întâlnit cu întreruperea temporară a circulaţiei într-o anumită zonă a fost când s-au filmat nişte secvenţe pentru viitorul film cu aventurile lui Bond. James Bond!
Să mai amintesc de explozia de lalele, reproducând tot spectrul curcubeului, peste tot, până şi în cele mai mărunte parcuri de la intersecţii. Te-ai fi aşteptat la aşa ceva în burgurile olandeze, nicidecum în marele oraş ce încalecă două continente.
Şi, să nu uit, pe mine cel puţin m-a încântat concertul dat în răstimpuri, pe toate tonurile şi cu tot felul de inflexiuni, de muezinii din zecile, dacă nu chiar sutele de moschei ale oraşului. Mi s-a părut un acompaniament cum nu se poate mai nimerit, mai cald şi mai - de ce nu - înălţător pentru spectacolul grandiose ce se prezenta privirii umite. Ştiu că această ultimă remarcă îi va deranja pe unii prieteni mai rigorişti sau mai "ortodocşi". Dar şi pe mine mă indispun oamenii blocaţi în nişte dogme care nici măcar nu le aparţin, cei care vor cu tot dinadinsul să te convingă că s-au născut şi au trăit permanent în dangătul de clopot ale marilor catedrale. Aşa că suntem chit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
